ANCHETĂ UTILĂ PENTRU CITITORI: CNA, DE LA EXCES DE PUTERE LA NECOMPETENȚĂ ȘI ÎNCĂLCAREA LIBERTĂȚII DE EXPRIMARE. RĂSPUNDEREA JURIDICĂ INSTITUȚIONALĂ ȘI INDIVIDUALĂ A MEMBRILOR SĂI PENTRU ACESTE ASPECTE
Redacția HEMEIUȘ 100% - ONLINE
HEMEIUȘ 100% – ONLINE a verificat integral trei ordine emise de Consiliul Național al Audiovizualului în 2025 – nr. 225/8 aprilie, nr. 275/23 aprilie și nr. 399/15 mai. În toate trei apare aceeași construcție juridică: CNA identifică titularul profilului sau contului drept „utilizator”, reproduce art. 3 alin. (2) din Legea audiovizualului – normă adresată textual „furnizorilor de servicii media audiovizuale” – și concluzionează că prevederea a fost „încălcată de utilizator”. În niciunul dintre cele trei acte integrale analizate nu am identificat o motivare distinctă prin care titularul denumit „utilizator” este mai întâi calificat juridic drept furnizor de servicii media audiovizuale înainte de a-i fi aplicată obligația prevăzută de lege pentru furnizori.
Aceasta este descoperirea centrală a anchetei.
Ea nu demonstrează că titularii respectivi nu puteau avea în fapt și calitatea de furnizori de servicii media audiovizuale.
Un utilizator poate fi și furnizor dacă îndeplinește condițiile juridice.
Demonstrația noastră este mai precisă:
ÎN CELE TREI ORDINE INTEGRALE CERCETATE NU AM IDENTIFICAT MOTIVAREA DISTINCTĂ A ACESTEI SUBSUMĂRI JURIDICE.
Una este ca titularul să fi avut în realitate calitatea de furnizor.
Alta este ca actul administrativ prin care îi este restrânsă exprimarea să stabilească și să motiveze această calitate.
Ancheta noastră privește în primul rând a doua problemă.
CUM AM VERIFICAT
Pentru fiecare dintre cele trei ordine, redacția a examinat actul integral, nu numai comunicatul CNA sau fragmentul referitor la conținut, urmărind dacă documentul stabilește calitatea titularului, responsabilitatea editorială ori un alt temei juridic prin care obligația furnizorului devine aplicabilă utilizatorului.
Potrivit Raportului de activitate al CNA pe anul 2025, au fost adoptate 412 decizii privind ordine de a acționa împotriva conținutului ilegal online.
Dintre acestea, 230 au privit categoria „Asigurarea informării corecte a publicului”, pentru nerespectarea art. 3 alin. (2).
Aproximativ: 55,8% DIN TOTAL
Nu afirmăm că aceste 230 de ordine sunt nelegale.
Cifra demonstrează amploarea categoriei și justifică întrebarea: ÎN CÂTE DINTRE CELE 230 DE ORDINE A STABILIT ȘI MOTIVAT CNA CALITATEA JURIDICĂ NECESARĂ PENTRU APLICAREA ART. 3 ALIN. (2)?
Termenii „necompetență”, „exces de putere” și „încălcarea libertății de exprimare” din titlul anchetei desemnează probleme juridice ridicate și argumentate prin documentele cercetate.
Calificarea definitivă a viciului unui act și constatarea nelegalității sale cu autoritate de lucru judecat aparțin instanței competente.
CE TREBUIE SĂ POATĂ DEMONSTRA LANȚUL JURIDIC AL ORDINULUI
Problema poate fi înțeleasă prin șase întrebări:
1. Cine este titularul contului?
↓
2. Ce calitate juridică are și din ce elemente rezultă aceasta?
↓
3. Norma invocată îi este aplicabilă?
↓
4. Conținutul încalcă norma respectivă?
↓
5. Informația poate fi calificată drept „conținut ilegal” în sensul dreptului aplicabil?
↓
6. Sunt îndeplinite condițiile pentru emiterea ordinului prevăzut de art. 9 DSA?
Problema principală cercetată se află la legătura dintre pașii 2 și 3.
Nu este suficient să identifici autorul.
Trebuie să rezulte și de ce norma invocată îi este aplicabilă.
PROBA NR. 1 – ORDINUL CNA NR. 225/08.04.2025
CNA examinează materiale publicate pe TikTok.
În act apar formule precum: „profil/canal/cont de utilizator”.
CNA reproduce art. 3 alin. (2) din Legea nr. 504/2002: „Toți furnizorii de servicii media audiovizuale au obligația să asigure informarea obiectivă a publicului prin prezentarea corectă a faptelor și evenimentelor și să favorizeze libera formare a opiniilor.”
Destinatarul normei este: FURNIZORUL DE SERVICII MEDIA AUDIOVIZUALE
CNA concluzionează apoi că prevederile au fost: „ÎNCĂLCATE DE UTILIZATOR”
Rezultă traseul:
UTILIZATOR
↓
NORMA FURNIZORULUI
↓
„ÎNCĂLCATĂ DE UTILIZATOR”
↓
CONȚINUT ILEGAL
↓
ORDIN DE ELIMINARE
Problema nu este folosirea cuvântului „utilizator”.
Aceeași persoană poate avea simultan mai multe calități juridice.
Problema este că, în actul integral cercetat, nu am identificat motivarea distinctă a trecerii juridice dintre cele două categorii înainte de aplicarea obligației furnizorului.
PROBA NR. 2 – „ROMANIA.FM”, ORDINUL NR. 275/23.04.2025
CNA identifică: „profilul/canalul/contul de utilizator «Romania.Fm»”.
Reproduce: „Toți furnizorii de servicii media audiovizuale...” și concluzionează că norma a fost: „ÎNCĂLCATĂ DE UTILIZATOR”
Materialele conțineau, între altele, afirmații privind presupusa implicare a României într-un război și pretinse acțiuni militare împotriva Rusiei.
CNA le-a apreciat drept false și susceptibile să provoace panică.
Actul cuprinde și date despre audiența profilului.
Dar audiența nu răspunde singură întrebării: DE CE ESTE TITULARUL FURNIZOR DE SERVICII MEDIA AUDIOVIZUALE ÎN SENSUL NORMEI APLICATE?
În ordinul integral analizat nu am identificat motivarea distinctă a acestei calificări înainte de aplicarea art. 3 alin. (2).
PROBA NR. 3 – „ROMÂNIA PE BICICLETĂ”, ORDINUL NR. 399/15.05.2025
CNA examinează un material TikTok potrivit căruia Elon Musk ar fi fost arestat în România pentru susținerea exprimată față de Călin Georgescu.
CNA consideră informația falsă.
Titularul este identificat drept: „profil de utilizator”.
CNA reproduce: „Toți furnizorii de servicii media audiovizuale...” și stabilește că norma a fost: „ÎNCĂLCATĂ DE UTILIZATOR”
Nici aici nu afirmăm că titularul nu putea fi furnizor.
Spunem că în actul integral cercetat nu am identificat analiza distinctă prin care această calitate este stabilită înainte de aplicarea obligației legale corespunzătoare.
Avem trei acte diferite și aceeași întrebare: UNDE ESTE SUBSUMAREA?
CE SPUNE EXACT LEGEA DESPRE „RESPONSABILITATE EDITORIALĂ” ȘI „FURNIZOR”
Aici nu mai este nevoie de interpretarea redacției.
Legea nr. 504/2002 definește la art. 1 pct. 11 „responsabilitatea editorială” drept: „exercitarea unui control efectiv asupra selecționării programelor și asupra organizării acestora”, fie într-o grilă cronologică, fie într-un catalog, după natura serviciului.
Iar la art. 1 pct. 12, „furnizorul de servicii media” este definit ca persoana fizică sau juridică având: „responsabilitate editorială pentru alegerea conținutului audiovizual al serviciului media audiovizual și care stabilește modul de organizare a acestuia”.
Prin urmare, pentru aplicarea unei obligații rezervate furnizorului devin relevante întrebări concrete:
Există serviciul media audiovizual relevant?
Cine îl furnizează?
Titularul exercită responsabilitate editorială?
Exercită un control efectiv asupra selecției conținutului?
Stabilește modul de organizare a acestuia?
Din ce elemente factuale rezultă aceste concluzii?
Acesta este testul juridic care transformă:
„un utilizator publică materiale”
în eventuala concluzie:
„acest utilizator este și furnizor de servicii media audiovizuale”.
CNA ARE COMPETENȚE ONLINE. ANCHETA NU SUSȚINE CONTRARIUL
Ar fi greșit să afirmăm: „CNA nu are competență pe internet.”
Are competențe reale în mediul audiovizual online.
Trebuie însă separate trei probleme.
I. COMPETENȚA MATERIALĂ
Are CNA atribuții în domeniul respectiv? În numeroase situații, da.
II. APLICABILITATEA RATIONE PERSONAE
Norma concretă îi este aplicabilă persoanei concrete?
Aici se află problema principală cercetată.
III. ÎNTINDEREA MĂSURII
Chiar dacă primele două condiții sunt îndeplinite: ce poate dispune autoritatea și până unde se poate întinde ordinul?
Un judecător ar putea califica problema identificată drept aplicare a normei în afara domeniului său subiectiv, greșită calificare juridică, insuficiență a motivării, problemă de aplicabilitate ratione personae ori exces de putere, după configurația concretă a cauzei.
Nu pretindem să substituim această calificare jurisdicțională.
ÎNAINTE ȘI DUPĂ 7 AUGUST 2025
Cronologia este importantă.
ÎNAINTE DE NOUL COD
08.04.2025 – Ordinul nr. 225
23.04.2025 – Ordinul nr. 275
15.05.2025 – Ordinul nr. 399
7 AUGUST 2025
Intră în vigoare Codul de reglementare a conținutului audiovizual adoptat prin Decizia CNA nr. 573/2025.
DUPĂ 7 AUGUST 2025
Practica aplicării normelor privind informarea corectă unor conținuturi provenite din conturi și profiluri online continuă.
Concluzia sigură: DECIZIA NR. 573/2025 NU ESTE ORIGINEA PRACTICII ȘI NU POATE EXPLICA RETROACTIV ORDINELE DIN APRILIE ȘI MAI 2025.
CODUL 573: CE CONȚINUT REGLEMENTEAZĂ ȘI CUI ÎI IMPUNE OBLIGAȚIA?
Art. 1 alin. (3) extinde, în condițiile sale, aplicarea dispozițiilor Codului asupra programelor, materialelor și comunicărilor audiovizuale furnizate prin platformele de partajare video.
Dar când Codul ajunge la informarea corectă, art. 82 alin. (1) spune: „În virtutea dreptului fundamental al publicului la informare, furnizorii de servicii media audiovizuale trebuie să respecte următoarele principii...”
Apar astfel două întrebări diferite:
CE CONȚINUT INTRĂ ÎN SFERA CODULUI?
și
CINE ESTE DESTINATARUL OBLIGAȚIEI CONCRETE?
De aici întrebarea sistematică: EXTINDEREA SFEREI MATERIALE A CODULUI ÎNSEAMNĂ AUTOMAT EXTINDEREA DESTINATARILOR FIECĂREI OBLIGAȚII?
Dacă CNA răspunde afirmativ, trebuie indicat temeiul legal al acestei interpretări.
CCR: REGLEMENTARE SECUNDARĂ, NU „CREAREA DREPTULUI”
Prin Decizia nr. 12/22.01.2013, Curtea Constituțională a recunoscut competența normativă administrativă a CNA.
Dar aceasta se exercită: „în limitele prevăzute de lege”.
Curtea a arătat că actele administrative secundare nu pot conduce la: „crearea dreptului”, în sensul de legiferare.
Dacă legea stabilește că o anumită categorie are obligația X, autoritatea poate reglementa aplicarea acesteia în limitele delegării legale.
Extinderea obligației asupra unei alte categorii ridică însă problema raportului dintre: aplicarea legii și adăugarea la lege.
DECIZIA CNA NR. 116/2026: CE DOVEDEȘTE ȘI CE NU DOVEDEȘTE
Decizia CNA nr. 116/24.02.2026 privind procedura de licențiere, autorizare și notificare a serviciilor media audiovizuale a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 718/28.08.2026 și a intrat în vigoare la 27.09.2026.
CNA explică oficial că reglementarea: NU SE APLICĂ ORICĂRUI UTILIZATOR și că simpla publicare a unui podcast sau vlog nu transformă automat canalul într-un serviciu media audiovizual la cerere.
Art. 33 operează cu cinci criterii cumulative de calificare, între care caracterul comercial și responsabilitatea editorială asupra selecției și ordonării conținutului.
Separat, art. 36 stabilește cinci condiții cumulative suplimentare pentru obligația de notificare, între care pragul de 100.000 de urmăritori/abonați, minimum 24 de materiale în ultimele 12 luni și existența unui beneficiu.
Distincția este esențială: CALIFICAREA SERVICIULUI ≠ OBLIGAȚIA DE NOTIFICARE
Și încă ceva: DECIZIA NR. 116/2026 NU POATE FI APLICATĂ RETROACTIV ORDINELOR DIN 2025.
O folosim exclusiv ca element ulterior de interpretare sistemică, deoarece chiar reglementarea CNA confirmă că simpla existență a unui cont online nu rezolvă automat problema calificării juridice.
DSA OFERĂ CONDUCTA. NU CREEAZĂ COMPETENȚA
Regulamentul (UE) 2022/2065 definește „conținutul ilegal” prin raportare la informația care nu respectă dreptul Uniunii sau dreptul unui stat membru conform dreptului Uniunii.
DSA nu instituie regula: „orice informație falsă publicată online este automat conținut ilegal”.
Mai mult, art. 9 alin. (2) stabilește elemente minime ale ordinului transmis furnizorului de servicii intermediare.
Între acestea:
temeiul juridic al ordinului;
motivarea pentru care informația constituie conținut ilegal, prin raportare la una sau mai multe dispoziții concrete de drept al Uniunii sau de drept național compatibil cu dreptul Uniunii;
identificarea autorității emitente;
informații clare pentru identificarea și localizarea conținutului, precum URL-ul exact, după caz;
informațiile privind căile de atac disponibile;
și
un domeniu teritorial limitat la ceea ce este strict necesar pentru atingerea obiectivului.
Aceste cerințe sunt importante pentru ancheta noastră dintr-un motiv simplu: ART. 9 DSA NU ELIMINĂ NECESITATEA MOTIVĂRII ILEGALITĂȚII. O CERE EXPRES.
Lanțul juridic rămâne: LEGE MATERIALĂ → COMPETENȚĂ → NORMĂ APLICABILĂ PERSOANEI → ÎNCĂLCARE → CONȚINUT ILEGAL → ART. 9 DSA → ORDIN
Nu:
ART. 9 DSA → COMPETENȚĂ GENERALĂ ASUPRA INTERNETULUI
DSA OFERĂ CONDUCTA. NU CREEAZĂ COMPETENȚA.
CNA TREBUIE SĂ POATĂ DEMONSTRA DOUĂ LUCRURI DIFERITE
Dacă documentele oficiale demonstrează că afirmația: „X a fost arestat” este falsă, falsitatea afirmației poate fi stabilită.
Dar mai există o demonstrație diferită: LEGEA ÎI PERMITE CNA SĂ APLICE AUTORULUI EXACT NORMA INVOCATĂ?
Prima privește: adevărul sau falsitatea informației.
A doua: legalitatea intervenției autorității.
Una nu o înlocuiește pe cealaltă.
LIBERTATEA DE EXPRIMARE: TESTUL ÎN PATRU TREPTE
Eliminarea conținutului constituie o ingerință în exercitarea libertății de exprimare.
Controlul trebuie să urmărească: LEGALITATE → SCOP LEGITIM → NECESITATE → PROPORȚIONALITATE
La prima treaptă trebuie analizate inclusiv:
temeiul legal;
previzibilitatea normei;
competența autorității;
aplicabilitatea normei persoanei vizate;
motivarea ingerinței.
Un scop legitim nu poate suplini lipsa temeiului legal.
ELIMINAREA EX POST NU ESTE AUTOMAT „CENZURĂ”
Constituția interzice cenzura.
Dar eliminarea ulterioară a unui material nu este automat „cenzură” în sens constituțional tehnic.
Este însă o ingerință în libertatea de exprimare care trebuie justificată potrivit Constituției, CEDO și dreptului Uniunii.
Problema este suficient de serioasă fără exagerarea terminologiei.
DISCURSUL POLITIC: NU APĂRĂM FALSUL. APĂRĂM LEGALITATEA INTERVENȚIEI STATULUI
Numeroase materiale analizate privesc politicieni, alegeri, Uniunea Europeană, NATO, Rusia, Ucraina sau alte probleme de interes public.
Jurisprudența CEDO acordă o protecție deosebită discursului politic și dezbaterii de interes general.
Aceasta nu transformă falsul în adevăr.
Impune însă un control riguros asupra intervenției statului.
Trebuie distins și între: AFIRMAȚIE FACTUALĂ și JUDECATĂ DE VALOARE.
Prima poate fi verificată factual.
Cea de-a doua nu poate fi supusă identic unui test al adevărului.
„TOATE VIDEOCLIPURILE CONEXE”: A DOUA PROBLEMĂ JURIDICĂ
Ordinele nr. 225, 275 și 399 extind măsura, în formulările analizate, asupra unor „videoclipuri conexe”, redistribuiri integrale sau parțiale și noi încărcări, inclusiv în raport cu alți utilizatori.
CJUE a admis în cauza *Glawischnig-Piesczek/Facebook*, C-18/18, că în anumite condiții pot fi vizate conținuturi identice și conținuturi echivalente cu cel declarat ilegal.
Prin urmare: nu orice ordin privind o replică este nelegal.
Problema este delimitarea.
UNDE SE TERMINĂ ELIMINAREA UNEI REPLICI ȘI UNDE ÎNCEPE OBLIGAȚIA DE A CĂUTA VIITOARE ÎNCĂLCĂRI?
Art. 8 DSA interzice impunerea unei obligații generale de monitorizare.
Iar CJUE, în cauza *SABAM/Netlog*, C-360/10, a respins un sistem general de filtrare aplicabil tuturor utilizatorilor, preventiv și pentru o perioadă nelimitată.
Contează deci:
cât de exact este identificat conținutul?
ce înseamnă „parțial”?
poate fi identificat echivalentul fără o nouă apreciere juridică complexă?
Un fragment reprodus pentru critică sau informare jurnalistică nu poate fi confundat mecanic cu o copie destinată perpetuării aceluiași mesaj.
Problema replicărilor justifică o cercetare separată.
CEL MAI PUTERNIC CONTRAARGUMENT AL CNA
CNA poate răspunde: un utilizator poate fi simultan furnizor de servicii media audiovizuale.
Corect.
Unele conturi pot funcționa organizat, pot selecta și structura conținut, pot exercita responsabilitate editorială și pot furniza efectiv un serviciu media audiovizual.
Tocmai de aceea nu afirmăm contrariul.
Întrebarea este: UNDE ESTE STABILITĂ ȘI MOTIVATĂ ACEASTĂ CALITATE ÎN ACTUL PRIN CARE PERSOANEI ÎI ESTE APLICATĂ OBLIGAȚIA FURNIZORULUI?
Dacă CNA indică pasajul și raționamentul juridic, îl vom examina.
Dacă nu există, problema de motivare și subsumare rămâne.
EXCESUL DE PUTERE: CE SPUNE LEGEA
Legea nr. 554/2004 definește excesul de putere prin raportare la exercitarea dreptului de apreciere al autorității publice prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor.
Aici se întâlnesc cele două dimensiuni ale anchetei: COMPETENȚĂ + LIBERTATE DE EXPRIMARE
Constatarea că un anumit ordin reprezintă juridic exces de putere aparține însă instanței.
RĂSPUNDEREA JURIDICĂ: INSTITUȚIA ȘI PERSOANA NU SUNT ACELAȘI LUCRU
Analizăm regimul juridic în care răspunderea poate interveni.
NU AFIRMĂM CĂ RĂSPUNDEREA PERSONALĂ A UNUI ANUMIT MEMBRU CNA ESTE DEJA STABILITĂ.
1. CONTROLUL ACTULUI CNA
Actul poate fi supus controlului instanței.
Pot fi examinate, între altele:
competența;
calificarea juridică a titularului;
aplicabilitatea normei;
motivarea;
temeiul calificării conținutului drept ilegal;
întinderea măsurii;
cerințele DSA;
proporționalitatea;
libertatea de exprimare.
În condițiile Legii nr. 554/2004 și ale legislației speciale poate fi solicitată și suspendarea executării actului.
2. DESPĂGUBIRILE ȘI RĂSPUNDEREA PERSONALĂ
Prejudiciul produs printr-un act nelegal poate fi reparat în condițiile legii dacă sunt demonstrate elementele răspunderii.
Iar art. 16 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 permite, atunci când sunt solicitate despăgubiri, formularea acțiunii și personal împotriva: „persoanei care a contribuit la elaborarea, emiterea, adoptarea sau încheierea actului”.
Dacă acțiunea este admisă, persoana respectivă poate fi obligată la despăgubiri solidar cu autoritatea publică pârâtă.
Dar: VOTUL POATE DOVEDI CONTRIBUȚIA LA ADOPTAREA ACTULUI. NU DOVEDEȘTE SINGUR TOATE CONDIȚIILE RĂSPUNDERII PATRIMONIALE.
Trebuie demonstrate separat prejudiciul, legătura de cauzalitate și celelalte condiții prevăzute de lege.
3. VOTURILE: SPUNEM NUMAI CEEA CE DOVEDESC DOCUMENTELE
Pentru ședința din 8 aprilie 2025, documentația oficială cercetată consemnează adoptarea în unanimitate a grupului relevant de măsuri online, în prezența membrilor nominalizați în procesul-verbal.
Pentru 23 aprilie 2025, procesul-verbal consemnează, de asemenea, unanimitatea pentru grupul relevant de ordine.
Nu vom atribui însă unui membru calitatea de propunător dacă documentul public nu o dovedește.
Pentru Ordinul nr. 399/15.05.2025, documentația publică examinată confirmă adoptarea actului, dar nu ne-a permis reconstruirea nominală sigură a votului fiecărui membru.
Prin urmare: NU O INVENTĂM.
Răspunderea individuală presupune individualizare: PERSOANĂ → CONTRIBUȚIE DOVEDITĂ → FAPTĂ → PREJUDICIU → CAUZALITATE → CONDIȚIILE LEGALE ALE RĂSPUNDERII
Nu: „era membru CNA, deci răspunde”.
4. INDEPENDENȚĂ ≠ IMUNITATE
Autonomia CNA protejează instituția împotriva ingerințelor politice nepermise.
Nu o plasează în afara controlului judecătoresc.
Nu am identificat o imunitate generală a membrilor CNA pentru adoptarea actelor administrative comparabilă cu imunitatea constituțională specifică parlamentarilor.
Dar: ABSENȚA IMUNITĂȚII ≠ RĂSPUNDERE AUTOMATĂ
5. ACT ADMINISTRATIV NELEGAL ≠ ABUZ ÎN SERVICIU
Delimitarea este obligatorie: ACT ADMINISTRATIV NELEGAL ≠ ABUZ ÎN SERVICIU
Anularea unui act administrativ nu demonstrează automat săvârșirea unei infracțiuni.
O eventuală analiză a art. 297 alin. (1) Cod penal trebuie făcută în condițiile stabilite de norma penală și de jurisprudența constituțională obligatorie, inclusiv Decizia CCR nr. 405/15.06.2016, care leagă „îndeplinirea defectuoasă” relevantă penal de încălcarea legii, în sensul precizat de Curte.
Trebuie analizate separat conduita individuală, atribuția concretă, norma cu putere de lege pretins încălcată, vinovăția, urmarea cerută de lege și raportul de cauzalitate.
PREZENTA ANCHETĂ NU FORMULEAZĂ O ACUZAȚIE PENALĂ ÎMPOTRIVA MEMBRILOR CNA.
6. RĂSPUNDEREA CONTRAVENȚIONALĂ ȘI DIMENSIUNEA CONSTITUȚIONALĂ
Nu am identificat o contravenție generală constând în simpla adoptare sau votare a unui act administrativ ulterior anulat.
Răspunderea contravențională presupune o faptă și o sancțiune prevăzute de lege.
Constituțional, problema privește limitele exercitării puterii administrative: respectarea legii, libertatea de exprimare, condițiile restrângerii exercițiului drepturilor și protecția persoanei vătămate de o autoritate publică.
CE NU AM IDENTIFICAT ÎN JURISPRUDENȚA PUBLICĂ
Până la data documentării nu am identificat o hotărâre judecătorească publică definitivă care să tranșeze exact combinația juridică: ART. 3 ALIN. (2) DIN LEGEA NR. 504/2002 + TITULAR DE CONT ONLINE + CALIFICAREA CONȚINUTULUI CA ILEGAL + ORDIN PRIN MECANISMUL ART. 9 DSA + PROBLEMA CALIFICĂRII TITULARULUI CA FURNIZOR
Aceasta nu înseamnă că o asemenea hotărâre nu există.
Înseamnă numai că nu am identificat-o în sursele publice cercetate până la data documentării.
230 DIN 412: NU VERDICT, CI MOTIV PENTRU VERIFICARE
Datele oficiale CNA arată: 412 ORDINE ONLINE ÎN 2025 , dintre care: 230 PRIVIND „ASIGURAREA INFORMĂRII CORECTE A PUBLICULUI”, adică aproximativ: 55,8%
Cifra nu demonstrează că 55,8% dintre ordine sunt nelegale.
Demonstrează că problema identificată în cele trei ordine cercetate justifică o verificare asupra întregii categorii.
CONCLUZIE – CNA TREBUIE SĂ POATĂ DEMONSTRA DOUĂ LUCRURI DIFERITE
Legea spune: „FURNIZORII DE SERVICII MEDIA AUDIOVIZUALE”
Ordinele cercetate spun: „UTILIZATORUL”
Un utilizator poate fi și furnizor.
Dar dacă de această calificare depinde aplicarea obligației și, în final, eliminarea conținutului, ea trebuie să poată fi stabilită juridic.
CNA nu trebuie să demonstreze numai: „INFORMAȚIA ESTE FALSĂ.”
Trebuie să poată demonstra separat: „LEGEA ÎMI PERMITE SĂ APLIC ACESTUI AUTOR EXACT NORMA PE CARE O INVOC.”
Sunt două demonstrații diferite.
Falsitatea unei informații poate demonstra falsitatea informației.
Nu poate demonstra singură competența autorității.
Nu poate demonstra singură calitatea juridică a autorului.
Nu poate modifica destinatarul stabilit de lege.
ÎNTR-UN STAT DE DREPT, LUPTA ÎMPOTRIVA UNEI INFORMAȚII FALSE TREBUIE PURTATĂ TOT PRIN LEGE. NU PE LÂNGĂ EA.
Redacția HEMEIUȘ 100% – ONLINE
POST-SCRIPTUM – AȘTEPTĂM, POST-FACTUM, PUNCTUL DE VEDERE ȘI, DUPĂ CAZ, DREPTUL LA REPLICĂ AL CNA
HEMEIUȘ 100% – ONLINE publică prezenta anchetă pe baza documentelor oficiale, actelor normative, ordinelor și deciziilor CNA, proceselor-verbale și jurisprudenței naționale și europene cercetate.
Post-factum publicării, redacția solicită Consiliului Național al Audiovizualului punctul său de vedere și, după caz, va publica dreptul la replică al instituției.
Solicităm CNA să răspundă punctual:
1. Pentru fiecare dintre Deciziile/Ordinele nr. 225/08.04.2025, nr. 275/23.04.2025 și nr. 399/15.05.2025, indicați pagina și pasajul în care CNA stabilește și motivează că titularul contului îndeplinește condițiile juridice pentru calitatea de furnizor de servicii media audiovizuale.
Dacă CNA consideră că o asemenea motivare distinctă nu era necesară, solicităm indicarea temeiului juridic exact al acestei concluzii.
2. Dacă asemenea pasaje nu există, care este temeiul juridic exact pentru aplicarea art. 3 alin. (2), adresat textual furnizorilor de servicii media audiovizuale, titularilor identificați în ordine drept utilizatori?
3. În câte dintre cele 230 de ordine încadrate în 2025 la „Asigurarea informării corecte a publicului” CNA a stabilit și motivat expres calitatea juridică necesară aplicării art. 3 alin. (2)?
4. Consideră CNA că simpla publicare sau distribuire a unui material audiovizual pe o platformă determină aplicabilitatea art. 3 alin. (2)?
Dacă nu, ce criterii juridice utiliza CNA în 2025 pentru această calificare?
5. Consideră CNA că art. 1 alin. (3) din Decizia nr. 573/2025 extinde numai sfera materială a Codului sau și categoria destinatarilor obligațiilor pe care legea și alte dispoziții ale Codului le adresează expres furnizorilor de servicii media audiovizuale?
În cea de-a doua ipoteză, care este temeiul legal?
6. Consideră CNA că art. 9 DSA constituie mecanismul juridic prin care autoritatea competentă emite un ordin în baza dreptului material aplicabil sau și o sursă autonomă de competență materială asupra conținutului online?
7. Cum delimitează CNA „videoclipurile conexe”, redistribuirile „parțiale”, noile încărcări și redistribuirile altor utilizatori de interdicția obligațiilor generale de monitorizare prevăzută de art. 8 DSA și de limitele rezultate din jurisprudența CJUE?
8. Câte dintre cele 230 de ordine din 2025 au fost contestate în instanță?
Câte au fost suspendate, anulate ori menținute definitiv?
Există o hotărâre definitivă care să fi tranșat expres problema juridică analizată în această anchetă?
9. Consideră CNA că falsitatea demonstrabilă a unei informații poate constitui, prin ea însăși, temei suficient pentru extinderea competenței autorității sau a sferei persoanelor cărora le este aplicabilă norma materială invocată?
VOM PUBLICA RĂSPUNSUL CNA
Răspunsul instituției va fi publicat integral sau, dacă dimensiunea sa impune o prezentare editorială, fidel și substanțial, cu acces la documentul integral atunci când acest lucru este posibil.
Dacă CNA transmite documente verificabile care infirmă, corectează sau nuanțează o constatare factuală din această anchetă, HEMEIUȘ 100% – ONLINE le va verifica și va actualiza transparent articolul acolo unde rezultatul verificării o impune.
Publicarea anchetei nu închide documentarea.
Controlul critic al unei autorități publice presupune și prezentarea corectă a răspunsului acesteia.
( Surse: 1. Constituția României, republicată, art. 1 alin. (5), art. 30 alin. (1)-(2) și alin. (6)-(8), art. 52 alin. (1)-(3), art. 53 și art. 126 alin. (6); 2. Legea audiovizualului nr. 504/11.07.2002, în forma în vigoare, art. 1 pct. 1 – definiția serviciului media audiovizual, art. 1 pct. 3 – serviciul media audiovizual la cerere, art. 1 pct. 11 – responsabilitatea editorială, art. 1 pct. 12 – furnizorul de servicii media, art. 3 alin. (2) – obligația informării obiective a publicului, precum și dispozițiile privind platformele de partajare a materialelor video și materialele generate de utilizatori; 3. Legea contenciosului administrativ nr. 554/02.12.2004, art. 2 alin. (1) lit. c) și n), art. 8 alin. (1), art. 14, art. 15, art. 16 alin. (1) și art. 18; 4. Legea nr. 50/18.03.2024 privind stabilirea unor măsuri pentru aplicarea Regulamentului (UE) 2022/2065, în special dispozițiile privind autoritățile relevante, monitorizarea executării ordinelor și art. 10 privind contestarea în contencios administrativ a ordinelor emise conform art. 8 și 9 DSA; 5. Regulamentul (UE) 2022/2065 al Parlamentului European și al Consiliului din 19.10.2022 privind o piață unică pentru serviciile digitale – DSA, art. 3 lit. h) – definiția conținutului ilegal, art. 8 – inexistența obligației generale de monitorizare și art. 9 alin. (1)-(2), în special alin. (2) lit. a) pct. (i)-(vi) și lit. b) – condițiile minime, motivarea, identificarea conținutului, căile de atac și domeniul teritorial al ordinului; 6. Directiva 2010/13/UE privind serviciile mass-media audiovizuale, astfel cum a fost modificată prin Directiva (UE) 2018/1808, art. 1 alin. (1), definițiile serviciului media audiovizual, furnizorului de servicii media, responsabilității editoriale, serviciului de platformă de partajare a materialelor video și materialului video generat de utilizator, precum și art. 28a-28b; 7. Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 11 – libertatea de exprimare și de informare și art. 52 alin. (1) – întinderea și interpretarea restrângerilor exercițiului drepturilor; 8. Convenția europeană a drepturilor omului, art. 10 alin. (1)-(2); 9. Curtea Constituțională a României, Decizia nr. 12/22.01.2013, publicată în Monitorul Oficial nr. 114/28.02.2013, considerentele privind competența normativă a CNA, exercitarea acesteia „în limitele prevăzute de lege” și imposibilitatea „creării dreptului”, în sensul de legiferare, prin act administrativ normativ; 10. CNA, Decizia/Ordin nr. 225/08.04.2025, TikTok, actul integral, în special pasajele privind „profil/canal/cont de utilizator”, reproducerea art. 3 alin. (2) din Legea nr. 504/2002, constatarea încălcării de către utilizator și definiția „videoclipurilor conexe”; 11. CNA, Extras din procesul-verbal al ședinței publice din 08.04.2025, privind ordinele de a acționa împotriva conținutului ilegal și rezultatul votului consemnat pentru grupul relevant de măsuri; 12. CNA, Decizia/Ordin nr. 275/23.04.2025 privind profilul/canalul/contul „Romania.Fm”, actul integral, inclusiv identificarea titularului drept utilizator, art. 3 alin. (2), datele privind profilul și dispozițiile referitoare la „videoclipurile conexe” și redistribuirile integrale ori parțiale; 13. CNA, Extras din procesul-verbal al ședințelor publice din 23-24.04.2025, privind ordinele de a acționa împotriva conținutului ilegal și rezultatul votului pentru grupul relevant; 14. CNA, Decizia/Ordin nr. 399/15.05.2025 privind profilul TikTok „ROMÂNIA pe bicicletă”, actul integral, inclusiv identificarea drept „profil de utilizator”, aplicarea art. 3 alin. (2), constatarea încălcării de către utilizator, căile de atac și domeniul teritorial al ordinului; 15. CNA, Comunicat de presă – Ședința publică a CNA din 15.05.2025, privind ordinele de a acționa împotriva conținutului ilegal adoptate în ședința respectivă; 16. CNA, Decizia nr. 573/25.06.2025 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 641/08.07.2025, în vigoare de la 07.08.2025, în special art. 1 și art. 82 alin. (1), în forma consolidată cu modificările ulterioare; 17. CNA, Decizia nr. 971/09.12.2025 pentru modificarea și completarea Deciziei CNA nr. 573/2025, publicată în Monitorul Oficial nr. 1143/10.12.2025, în vigoare de la 10.12.2025; 18. CNA, Decizia/Ordin nr. 752/26.08.2025 și Extrasul procesului-verbal al ședințelor din 26-27.08.2025, utilizate pentru verificarea existenței unor voturi individualizate, inclusiv în cazul materialelor „Mișcarea de Eliberare”; 19. CNA, Decizia/Ordin nr. 237/31.03.2026 privind mai multe conturi TikTok, actul integral, inclusiv identificarea utilizatorilor și aplicarea art. 3 alin. (2) din Legea nr. 504/2002; 20. CNA, Decizia nr. 116/24.02.2026 privind procedura de licențiere, autorizare și notificare a serviciilor media audiovizuale, publicată în Monitorul Oficial nr. 718/28.08.2026, în vigoare de la 27.09.2026, în special art. 33 – cele cinci criterii cumulative de calificare a canalului drept serviciu media audiovizual la cerere, art. 36 – cele cinci condiții cumulative suplimentare pentru notificare și art. 48 alin. (1)-(2), precum și Comunicatul CNA din 02.09.2026 privind aplicarea Deciziei nr. 116/2026; 21. CNA, Raport de activitate pe anul 2025, publicat la 08.04.2026, p. 12 din PDF – 412 decizii privind ordine de a acționa împotriva conținutului ilegal online și distribuția pe platforme; p. 119 din PDF – 230 de ordine încadrate la „Asigurarea informării corecte a publicului” pentru nerespectarea art. 3 alin. (2); 22. OUG nr. 1/2025 privind unele măsuri pentru organizarea și desfășurarea alegerilor pentru Președintele României din anul 2025 și a alegerilor locale parțiale, dispozițiile speciale referitoare la campania electorală online, autoritățile competente și ordinele transmise în mecanismul art. 9 DSA; 23. ANCOM, materialele oficiale privind aplicarea Regulamentului privind serviciile digitale și comunicarea oficială „Unde se depun și cum se soluționează plângerile privind campania electorală desfășurată online”, privind repartizarea competențelor între autoritățile relevante și rolul coordonatorului serviciilor digitale; 24. CJUE, Hotărârea din 03.10.2019, Eva Glawischnig-Piesczek/Facebook Ireland Limited, C-18/18, ECLI:EU:C:2019:821, privind conținutul identic și echivalent și limitele raportate la interdicția obligației generale de monitorizare; 25. CJUE, Hotărârea din 16.02.2012, Belgische Vereniging van Auteurs, Componisten en Uitgevers CVBA (SABAM)/Netlog NV, C-360/10, privind incompatibilitatea unui sistem general, preventiv și nediferențiat de filtrare cu interdicția obligației generale de supraveghere și drepturile fundamentale; 26. CEDO, The Sunday Times c. Regatului Unit (nr. 1), Hotărârea din 26.04.1979, cererea nr. 6538/74, privind cerința ca ingerința să fie „prevăzută de lege”, accesibilitatea și previzibilitatea normei; 27. CEDO, Lingens c. Austriei, Hotărârea din 08.07.1986, cererea nr. 9815/82, privind protecția discursului politic și distincția dintre afirmațiile de fapt și judecățile de valoare; 28. CEDO, Centro Europa 7 S.r.l. și Di Stefano c. Italiei [MC], Hotărârea din 07.06.2012, cererea nr. 38433/09, privind art. 10 CEDO și exigențele de legalitate și pluralism în materia audiovizualului; 29. CEDO, Delfi AS c. Estoniei [MC], Hotărârea din 16.06.2015, cererea nr. 64569/09, privind răspunderea unui portal profesionist de știri pentru comentarii ale terților, utilizată cu distincțiile impuse de natura profesională și comercială a serviciului; 30. CEDO, Sanchez c. Franței [MC], Hotărârea din 15.05.2023, cererea nr. 45581/15, privind răspunderea pentru comentarii publicate pe o pagină de social media în context politic și particularitățile discursului de ură; 31. Legea nr. 286/17.07.2009 privind Codul penal, art. 297 alin. (1), coroborat cu Curtea Constituțională, Decizia nr. 405/15.06.2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 517/08.07.2016, privind interpretarea sintagmei „îndeplinește în mod defectuos” prin raportare la încălcarea legii în sensul stabilit de Curte; 32. OG nr. 2/12.07.2001 privind regimul juridic al contravențiilor, în special art. 1 privind principiul legalității contravenției și dispozițiile privind stabilirea și sancționarea contravențiilor;)