ATHLETIC PARK ESTE PARC PUBLIC. POȚI INTRA FĂRĂ QR? DIFERENȚA DINTRE „VIZITATOR” ȘI „UTILIZATOR SPORTIV” DIN PROPRIUL REGULAMENT

Trebuie să ai cod QR ca să intri în Athletic Park Bacău? Regulamentul actual oferă un răspuns mai precis decât un simplu „da” sau „nu”: „Accesul fizic în incinta Athletic Park este liber și gratuit”. Înregistrarea prin QR – sau, alternativ, în registrul fizic – apare separat și condiționează dreptul de utilizare a infrastructurii sportive. Documentul aprobat de Consiliul Local creează astfel două statute distincte pentru persoanele aflate în același parc public: „vizitatorul”, care nu utilizează infrastructura sportivă, și „utilizatorul sportiv”, care o folosește. Diferența este esențială pentru a înțelege cine trebuie, de fapt, să se înregistreze.

ATHLETIC PARK ESTE UN BUN PUBLIC

Punctul de plecare este statutul obiectivului.

Documentele administrației locale arată că Athletic Park aparține domeniului public al Municipiului Bacău, iar regulamentul îl definește drept „bun public destinat comunității”.

Este destinat sportivilor profesioniști și amatori, cluburilor și asociațiilor sportive, dar și publicului larg.

Caracterul public nu înseamnă însă că orice persoană poate utiliza orice instalație, oricând și în orice condiții.

Administratorul poate stabili program de funcționare, reguli de securitate, modalități de rezervare, condiții pentru competiții și antrenamente, precum și restricții temporare justificate.

Dar există o diferență între reglementarea utilizării infrastructurii sportive și accesul fizic în parc.

Iar regulamentul Athletic Park face expres această diferență.

„ACCESUL FIZIC ÎN INCINTA ATHLETIC PARK ESTE LIBER ȘI GRATUIT”

Aceasta este formularea art. 6 alin. (7) din regulament: „Accesul fizic în incinta Athletic Park este liber și gratuit.”

Imediat după această prevedere apare însă o alta.

Art. 6 alin. (8) stabilește că dreptul de utilizare a infrastructurii sportive este condiționat de înregistrarea prealabilă prin: sistemul QR sau registrul fizic.

Ordinea și formularea celor două reguli sunt importante.

Prima privește accesul fizic.

A doua privește utilizarea infrastructurii sportive.

Nu sunt același lucru.

CINE ESTE „VIZITATORUL”?

Regulamentul nu lasă noțiunea la nivelul limbajului obișnuit.

El introduce distinct categoria vizitatorului.

Este persoana aflată în Athletic Park fără să utilizeze infrastructura sportivă, având acces pentru deplasare pe aleile pietonale și în zonele de odihnă.

Un exemplu simplu: intri în Athletic Park, te plimbi pe aleile destinate publicului, însoțești pe cineva sau stai într-o zonă de odihnă, fără să folosești pista ori celelalte facilități sportive.

În termenii regulamentului, ești vizitator.

Iar regula generală referitoare la acces este: LIBER ȘI GRATUIT

Regulamentul nu spune că vizitatorul trebuie să obțină în prealabil un Permis Sportiv Activ pentru simpla prezență în parc.

CÂND DEVII „UTILIZATOR SPORTIV”?

Situația juridică se schimbă când persoana începe să folosească infrastructura sportivă.

Vrei să alergi pe pista destinată acestei activități?

Vrei să folosești instalațiile sportive?

Vrei să utilizezi terenurile sau celelalte facilități reglementate?

Nu mai vorbim despre simpla prezență în parc.

Regulamentul te încadrează în categoria utilizatorului sportiv.

Pentru utilizarea infrastructurii, administrația a instituit mecanismul de înregistrare și Permisul Sportiv Activ.

Așadar:

VIZITATOR → acces fizic în parc.

UTILIZATOR SPORTIV → folosește infrastructura sportivă.

Aceasta este delimitarea construită chiar de regulament.

NICI PENTRU UTILIZATORUL SPORTIV QR-UL NU ESTE SINGURA VARIANTĂ

Există un detaliu important.

Regulamentul nu stabilește exclusiv: „QR obligatoriu”.

Textul prevede: QR SAU REGISTRU FIZIC

Această alternativă contează.

Nu orice persoană are smartphone.

Nu orice persoană poate utiliza cu ușurință un sistem electronic.

Pot exista persoane vârstnice, persoane fără acces la internet sau alte situații în care soluția digitală nu poate fi folosită.

Regulamentul însuși a anticipat această posibilitate și a păstrat o modalitate fizică de înregistrare.

Prin urmare, nici pentru utilizarea sportivă formula juridică nu este pur și simplu: „fără QR nu ai acces”.

ACEEAȘI POARTĂ, DOUĂ SITUAȚII DIFERITE

Să presupunem că două persoane ajung simultan la intrarea în Athletic Park.

Prima spune: „Vreau doar să mă plimb prin parc.”

A doua spune: „Vreau să folosesc pista de alergare.”

Ambele intră în același obiectiv.

Dar regulamentul le atribuie statute diferite.

Prima este vizitator.

A doua este utilizator sportiv.

Pentru prima discutăm despre accesul fizic, declarat de regulament liber și gratuit.

Pentru a doua discutăm despre dreptul de utilizare a infrastructurii sportive, pentru care există obligația înregistrării.

Diferența nu este o interpretare inventată din exterior.

Este chiar mecanismul construit prin regulament.

DE CE POATE FI NECESARĂ ÎNREGISTRAREA SPORTIVILOR?

Există argumente administrative rezonabile pentru evidența utilizatorilor unei infrastructuri sportive.

Administratorul trebuie să gestioneze capacitatea anumitor zone, programările și rezervările, competițiile, antrenamentele organizate și siguranța celor care utilizează instalațiile.

Unele facilități pot necesita reguli speciale.

Pot exista intervale rezervate.

Pot apărea situații în care anumite zone trebuie închise temporar.

Prin urmare, faptul că administrația a creat un sistem de înregistrare nu înseamnă, prin el însuși, că sistemul este nelegal.

Un parc care conține infrastructură sportivă specializată poate avea reguli privind utilizarea acesteia.

Întrebarea este până unde se întind aceste reguli.

Iar regulamentul actual trasează limita între simpla intrare și utilizarea sportivă.

DAR DE CE SUNT COLECTATE DATE?

Aceasta este o discuție diferită.

Dacă obținerea Permisului Sportiv Activ presupune colectarea unor date cu caracter personal, administrația trebuie să respecte regulile europene și naționale privind protecția datelor.

Printre acestea se află principiul reducerii la minimum a datelor.

Pe scurt, datele colectate trebuie să fie adecvate, relevante și limitate la ceea ce este necesar pentru scopurile declarate.

Prin urmare, simplul fapt că există o înregistrare nu permite concluzia că sistemul încalcă GDPR.

Dar permite întrebări legitime:

Ce date sunt solicitate?

Pentru ce este necesară fiecare dintre ele?

Care este temeiul juridic al prelucrării?

Cât timp sunt păstrate?

Cine are acces la ele?

Sunt folosite exclusiv pentru administrarea infrastructurii sportive sau și în alte scopuri?

Aceste răspunsuri trebuie căutate în formularul efectiv și în informarea privind protecția datelor.

UN PARC PUBLIC POATE AVEA REGULI

Este necesară și precizarea inversă.

Faptul că Athletic Park aparține domeniului public nu transformă întreaga infrastructură într-un spațiu fără reguli.

Administrația are atât dreptul, cât și obligația de a proteja bunul public și de a organiza utilizarea lui.

Un teren sportiv poate fi rezervat.

O pistă poate avea reguli de utilizare.

O competiție poate impune restricții temporare.

O zonă poate fi închisă din motive de siguranță.

Problema nu este existența regulilor.

Problema este ca regulile aplicate în practică să fie cele aprobate oficial.

TESTUL ESTE FOARTE SIMPLU

Regulamentul permite formularea unei întrebări precise la intrarea în Athletic Park:

„Doresc să intru numai ca vizitator, să mă deplasez pe aleile pietonale și să folosesc zonele de odihnă, fără să utilizez infrastructura sportivă.

Trebuie să mă înregistrez?”

Există două situații posibile.

Dacă răspunsul este: „Nu, puteți intra.”, atunci practica este, sub acest aspect, compatibilă cu distincția dintre vizitator și utilizator sportiv.

Dacă răspunsul este: „Fără QR sau înregistrare nu puteți intra deloc.”, atunci apare o întrebare administrativă concretă: CUM SE ÎMPACĂ ACEASTĂ CONDIȚIE CU REGULA POTRIVIT CĂREIA „ACCESUL FIZIC ÎN INCINTA ATHLETIC PARK ESTE LIBER ȘI GRATUIT”?

Iar înaintea unei concluzii privind legalitatea unei asemenea practici trebuie cerută explicația administratorului.

VIZITATORUL ȘI UTILIZATORUL NU SUNT ACELAȘI LUCRU

După eliminarea tuturor complicațiilor tehnice, regulamentul poate fi redus la o distincție foarte simplă.

Vizitatorul intră în parc fără să folosească infrastructura sportivă.

Utilizatorul sportiv folosește infrastructura și trebuie să respecte sistemul de înregistrare.

Primului îi este aplicabil principiul accesului fizic liber și gratuit.

Celui de-al doilea îi este aplicabilă obligația înregistrării – prin QR sau prin registrul fizic.

Este o soluție care încearcă să împace două interese legitime: dreptul comunității de a avea acces la un bun public și dreptul și obligația administrației de a gestiona o infrastructură sportivă complexă, construită din bani publici.

Tocmai de aceea, întrebarea importantă nu este dacă Athletic Park poate avea reguli.

Poate.

Întrebarea este dacă, în fiecare zi și la fiecare poartă, sunt aplicate aceleași reguli pe care Consiliul Local le-a aprobat.

Pentru că, potrivit regulamentului Athletic Park: A INTRA ÎN PARC NU ESTE ACELAȘI LUCRU CU A FOLOSI INFRASTRUCTURA SPORTIVĂ.

Iar între cele două există o delimitare cu nume foarte clare: VIZITATOR ȘI UTILIZATOR SPORTIV.

redacția HEMEIUȘ 100% – ONLINE

(Surse: Consiliul Local al Municipiului Bacău – HCL nr. 537/28.11.2025 și regulamentul Athletic Park; HCL nr. 111/06.03.2026 privind modificarea regulamentului; documentele Municipiului Bacău privind domeniul public și administrarea Athletic Park; Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția datelor cu caracter personal; Codul administrativ.)