ISTORIE LOCALĂ ȘI PATRIMONIU CULTURAL - GEORG LÜHRIG, PICTORUL ȘI VIITORUL RECTOR GERMAN CARE A LOCUIT 2 ANI LA HEMEIUȘ
Redacția HEMEIUȘ 100% - ONLINE
Fulga-Florina POPA-ROMAN
UN ATELIER ÎN PARCUL FÂNTÂNELE, DOI COPII NĂSCUȚI ÎN COMUNĂ ȘI O LEGĂTURĂ ARTISTICĂ ÎNTRE MOLDOVA ȘI GERMANIA
Între 1898 și 1900, pictorul german Georg Lührig, viitor profesor și rector al Academiei de Arte din Dresda, a locuit la Hemeiuș împreună cu soția sa, Else. Aici s-au născut copiii lor, Samfira și Ferdinand, iar artistul a lucrat într-un atelier amenajat în parcul domeniului princiar Fântânele. Informațiile păstrate în surse germane readuc în atenție un episod puțin cunoscut al istoriei culturale locale și oferă puncte de plecare pentru noi cercetări documentare.
DE LA DRESDA LA DOMENIUL PRINCIAR FÂNTÂNELE
Heinrich Friedrich Georg Lührig s-a născut la 26 ianuarie 1868, la Göttingen, în Germania. A studiat arta la München și și-a continuat activitatea la Dresda, unde oferea inclusiv lecții particulare de desen.
În acest context a cunoscut-o pe principesa Lucie von Schönburg-Waldenburg (1859–1903), născută prințesă de Sayn-Wittgenstein-Berleburg, care l-a invitat în România, în vara anului 1897, pentru a le preda desenul copiilor săi.
Vizita i-a prilejuit întâlnirea cu domeniul Fântânele și cu peisajele Moldovei. În anul următor, pictorul a revenit împreună cu soția sa, Else Franke, cu care se căsătorise în 1895.
Familia a rămas la Hemeiuș până în 1900, iar relațiile artistului cu familia Schönburg-Waldenburg au continuat și după plecarea sa din România.
SAMFIRA ȘI FERDINAND – DOI COPII NĂSCUȚI LA HEMEIUȘ
În timpul șederii familiei Lührig în comună s-au născut Samfira, în 1898, și Ferdinand, în 1900.
Aceste date, consemnate în cronologiile biografice germane, pot fi completate prin cercetarea registrelor de stare civilă și a documentelor confesionale.
Rămân de identificat datele exacte ale nașterilor, eventualele botezuri și persoanele menționate în înregistrările oficiale.
Numele Samfira ridică și o întrebare de interes cultural: a fost alegerea sa influențată de mediul românesc în care trăia familia? Ipoteza este plauzibilă, dar necesită dovezi documentare.
ATELIERUL DIN PARCUL FÂNTÂNELE
Un detaliu deosebit de important apare în cronologia publicată de Museum Wiesbaden: Georg Lührig dispunea de un atelier propriu în parcul Fântânele.
Mențiunea confirmă existența unui spațiu destinat activității sale artistice, dar nu precizează amplasamentul exact sau caracteristicile construcției.
Identificarea acestuia ar necesita cercetarea planurilor domeniului, a inventarelor, a fotografiilor istorice și a corespondenței familiei princiare.
În lipsa unor asemenea documente, nu se poate afirma că atelierul a supraviețuit ori că anumite clădiri existente astăzi ar fi fost folosite de pictor.
MOLDOVA ÎN CREAȚIA LUI GEORG LÜHRIG
Experiența românească a reprezentat o etapă importantă în evoluția artistică a lui Lührig. Peisajele, oamenii și lumina Moldovei i-au oferit noi subiecte și posibilități de expresie.
Importanța acestei perioade este analizată în studiul „Landschaften von eigentümlichem Sonnenzauber. Georg Lührig in Rumänien (1897–1900)”, semnat de Andreas Dehmer și Birgit Dalbajewa, publicat în revista *Dresdener Kunstblätter* în 2018.
În documentația privind opera artistului apar lucrări cu titlurile „Pelikan”, „Alter und Jugend”, „Die beiden Alten” și „Flora”.
Pentru fiecare dintre ele trebuie însă stabilite datarea, locul realizării și proveniența. Apartenența la o etapă artistică nu demonstrează automat că o lucrare a fost executată la Hemeiuș sau că înfățișează locuri și persoane din comună.
O cercetare a colecțiilor muzeale germane ar putea clarifica dacă există peisaje, portrete ori schițe care pot fi legate direct de domeniul Fântânele, de Castelul Roșu sau de împrejurimile Bistriței.
DE LA PICTOR LA RECTOR AL ACADEMIEI DIN DRESDA
După întoarcerea în Germania, Lührig și-a consolidat cariera artistică și didactică.
Între 1902 și 1908, a condus o școală particulară de pictură la Dresda. În 1916 a devenit profesor la Academia de Arte din oraș, instituție pe care a condus-o ca rector în două mandate: 1919–1920 și 1932–1933.
A participat la expoziții, iar lucrările sale au ajuns în colecții muzeale germane.
Parcursul său profesional conferă o relevanță aparte episodului de la Hemeiuș, care precedă cu aproape două decenii numirea sa ca profesor la Academie.
REVENIRILE ÎN ROMÂNIA ȘI LEGĂTURILE CU FAMILIA PRINCIARĂ
Relația lui Georg Lührig cu România a continuat după anul 1900.
Potrivit cronologiei Museum Wiesbaden, în 1906–1907 a revenit în țară și a fost primit în cercul regelui Carol I și al reginei Elisabeta.
În 1917, a activat ca artist de război, inclusiv pe teritoriul României, iar între 1921 și 1929 sunt consemnate noi călătorii regulate.
Aceste deplasări nu reprezintă, prin ele însele, dovezi ale unor vizite repetate la Hemeiuș. Stabilirea itinerarelor necesită cercetarea corespondenței și a documentelor de călătorie.
Legăturile cu familia Schönburg-Waldenburg s-au menținut inclusiv prin participarea la reuniuni culturale din Germania, între care cele asociate cercului „Waldenburger Tafelrunde”.
În 1940, pictorul și soția sa s-au stabilit la Lichtenstein, unde familia princiară le-a oferit spațiu de locuit și de lucru.
Else Lührig a murit în 1948, iar Georg Lührig la 21 martie 1957, la Lichtenstein.
CE MAI POATE FI DESCOPERIT DESPRE ANII PETRECUȚI LA HEMEIUȘ
Sursele germane oferă repere biografice importante, însă multe aspecte ale vieții cotidiene a familiei Lührig în Moldova rămân necunoscute.
Nu au fost identificate, în documentația prezentată, dovezi suficiente pentru a stabili locuința exactă a familiei, persoanele din comunitate cu care artistul a interacționat sau eventualele lucrări realizate în timpul sărbătorilor de iarnă.
Nici participarea sa la festivități desfășurate la Castelul Roșu nu poate fi afirmată fără mărturii sau documente suplimentare.
Aceste necunoscute constituie direcții legitime de cercetare, nu motive pentru completarea istoriei prin presupuneri.
EPILOG – RECUPERAREA UNEI PAGINI DIN MEMORIA CULTURALĂ A HEMEIUȘULUI
Istoria unei comunități nu se păstrează întotdeauna în arhivele apropiate. Uneori, informații despre trecutul unui sat românesc supraviețuiesc în cataloage muzeale, corespondență sau studii publicate în alte țări.
Cazul lui Georg Lührig ilustrează această realitate. Documentele germane conturează un episod al istoriei locale care merită cunoscut și cercetat mai departe.
Valorificarea unor asemenea surse face parte din preocupările editoriale ale HEMEIUȘ 100% ONLINE, orientate spre documentarea istoriei și patrimoniului comunității.
Acest articol reprezintă unul dintre primele rezultate ale demersului de cercetare documentară al redacției, dar nu încheie investigația. Identificarea atelierului, a lucrărilor realizate efectiv în zonă și a documentelor de familie presupune contribuția arhiviștilor, muzeografilor, cercetătorilor și a celor care păstrează mărturii despre trecut.
Recuperarea memoriei istorice este un efort comun, în care fiecare informație trebuie verificată, iar limitele documentării trebuie recunoscute.
HEMEIUȘ 100% ONLINE își propune să contribuie la acest proces prin cercetare, transparență și respect față de adevărul istoric.
POST-SCRIPTUM – ÎNTREBĂRI JURNALISTICE LEGITIME
Către Primăria Hemeiuș, Arhivele Naționale, instituțiile muzeale, parohiile și deținătorii de documente istorice din România și Germania:
1. Unde au locuit Georg și Else Lührig între 1898 și 1900 și unde era amplasat atelierul pictorului din parcul Fântânele? Există planuri, fotografii sau documente care pot identifica aceste locuri?
2. Se păstrează actele de naștere și eventualele înregistrări de botez ale copiilor Samfira și Ferdinand? Există documente care explică alegerea numelui Samfira?
3. Ce lucrări ale lui Georg Lührig pot fi asociate documentar cu Hemeiușul? Există peisaje, portrete ori schițe care reprezintă domeniul Fântânele, Castelul Roșu, lunca Bistriței sau locuitori ai comunei?
4. Ce corespondență, jurnale și alte mărturii păstrează arhivele familiei Schönburg-Waldenburg? Pot acestea clarifica viața artistului la Hemeiuș și eventualele sale reveniri după 1900?
5. Ce instituții din România și Germania ar putea colabora pentru identificarea, verificarea și digitalizarea documentelor și operelor legate de prezența pictorului la Hemeiuș?
Redacția HEMEIUȘ 100% ONLINE este deschisă publicării răspunsurilor documentate și completărilor relevante, cu respectarea dreptului la replică și a regulilor verificării jurnalistice.
(Surse: 1. Museum Wiesbaden, „Georg Lührig – Vita”, https://museum-wiesbaden.de/en/luehrig-vita; 2. Kunsthandlung Kühne, „Georg Lührig”, https://kunsthandlung-kuehne.de/kuenstler/georg-luehrig/; 3. Andreas Dehmer și Birgit Dalbajewa, „Landschaften von eigentümlichem Sonnenzauber. Georg Lührig in Rumänien (1897–1900)”, Dresdener Kunstblätter, nr. 1/2018, pp. 24–33; 4. Kristina Popova, studiu biografic în catalogul VAN HAM, Alte Kunst, 13 mai 2016, https://www.van-ham.com/fileadmin/Redaktion/Auktionen/Katalog_PDF/A370_Alte%20Kunst.pdf; 5. Inge Knobloch și Rolf Günther, „Georg Lührig 1868–1957”, Städtische Sammlungen Freital, 2018; 6. Jean Louis Sponsel, „Georg Lührig”, Die graphischen Künste, vol. 22, 1898, pp. 91–102; 7. Deutsche Biographie, „Lührig, Georg”, https://www.deutsche-biographie.de/117296724.html?language=en;)