CULTURĂ - PATRIMONIU - INVESTIGAȚIE ISTORICĂ: GEORG LÜHRIG, PICTORUL GERMAN CARE A TRĂIT ȘI A CREAT LA HEMEIUȘ. ȘAPTE DEMERSURI OFICIALE ÎN GERMANIA PENTRU RECUPERAREA UNEI PAGINI UITATE DIN ISTORIA CULTURALĂ A COMUNEI

Fulga-Florina POPA-ROMAN, Redactor-șef

Un pictor german care avea să conducă Academia de Arte Frumoase din Dresda a locuit, împreună cu familia, la Hemeiuș, între 1898 și 1900, și a lucrat într-un atelier amenajat în parcul domeniului Fântânele. La 19 octombrie 2026, HEMEIUȘ 100% ONLINE a inițiat șapte demersuri oficiale către instituții muzeale, universitare și arhivistice din Germania, pentru recuperarea documentelor, picturilor, fotografiilor și mărturiilor despre această perioadă. Cercetarea urmărește inclusiv identificarea urmașilor artistului, stabilirea întregii sale cronologii românești și examinarea posibilității organizării unei expoziții temporare la Hemeiuș sau Bacău, în 2027.

## UN PICTOR GERMAN, UN ATELIER LA FÂNTÂNELE ȘI O ISTORIE CARE AȘTEAPTĂ SĂ FIE RECONSTITUITĂ

Ce legătură poate exista între o expoziție organizată în Germania, în anul 2026, și o comună aflată la câțiva kilometri de municipiul Bacău?

Răspunsul se află în biografia unui artist care, în urmă cu aproape 130 de ani, a descoperit peisajul și oamenii din zona Hemeiuș–Fântânele, a locuit aici împreună cu familia și a creat într-un atelier aflat pe un domeniu princiar.

Numele său este Heinrich Friedrich Georg Lührig (1868–1957), cunoscut în istoria artei drept Georg Lührig.

Pictor, grafician și profesor, asociat simbolismului german și curentului Jugendstil, Lührig a devenit ulterior una dintre personalitățile importante ale vieții artistice din Dresda. În 1916 a fost numit profesor la Academia de Arte Frumoase, iar în perioada 1919–1920 a ocupat funcția de rector, pe care avea să o exercite din nou în 1932–1933.

Înaintea acestei cariere academice, însă, o parte importantă a vieții sale s-a desfășurat în România.

Hemeiușul nu a fost pentru Georg Lührig doar un loc vizitat. A fost, pentru o perioadă, locul în care a trăit împreună cu familia și în care a creat.

Câte lucrări a realizat aici? Ce oameni a cunoscut? Ce peisaje a pictat? Unde se află astăzi operele și documentele care păstrează urmele acestei experiențe?

Sunt întrebările de la care pornește investigația istorico-jurnalistică a publicației noastre.

## 1897: PRIMA VIZITĂ LA FÂNTÂNELE. 1898–1900: VIAȚA DE FAMILIE LA HEMEIUȘ

Cronologia publicată de Museum Wiesbaden oferă repere esențiale pentru reconstituirea acestei istorii.

În 1897, Georg Lührig a ajuns pentru prima dată la Fântânele, unde a petrecut câteva săptămâni în calitate de profesor de desen al copiilor prințesei Lucie de Schönburg-Waldenburg.

Prima vizită a deschis drumul unei legături mai îndelungate cu România.

Între 1898 și 1900, pictorul a locuit la Hemeiuș împreună cu soția sa, Else Franke, ea însăși pictoriță. În această perioadă, Lührig a avut un atelier în parcul domeniului Fântânele.

Tot atunci s-au născut cei doi copii ai familiei: Samfira, în 1898, și Ferdinand, în 1900.

Aceste informații sunt consemnate explicit în cronologia muzeului german.

Distincția geografică este importantă: Hemeiușul apare ca loc al reședinței familiale, iar Fântânele ca amplasament al atelierului artistic.

Cele două repere nu trebuie confundate și nici separate artificial. Ele alcătuiesc cadrul local în care s-au desfășurat viața de familie și activitatea creatoare a pictorului.

Prezența sa nu poate fi redusă la o simplă vizită turistică. Este vorba despre o ședere de aproximativ doi ani, într-o etapă în care artistul realiza lucrări ce aveau să intre ulterior în colecții muzeale importante.

## ROMÂNIA NU A DISPĂRUT DIN VIAȚA PICTORULUI DUPĂ 1900

Plecarea familiei din Hemeiuș nu a însemnat încheierea relației lui Georg Lührig cu România.

Documentația Museum Wiesbaden indică mai multe etape ulterioare.

În 1906–1907, artistul a petrecut aproximativ zece luni în România, ca invitat al regelui Carol I și al reginei Elisabeta. Prin intervenția reginei, a avut acces la mănăstiri din Carpați.

În 1906 a realizat lucrarea „Arhimandritul Nifon din Sinaia”, una dintre operele importante asociate acestei perioade.

În 1917, Lührig a revenit în România în calitate de pictor de război, activitatea sa din acel an incluzând și Siria.

Între 1921 și 1929, cronologia muzeală consemnează șederi regulate în România.

Aceste reveniri sunt documentate, dar trebuie diferențiate de locuirea efectivă la Hemeiuș, în perioada 1898–1900.

Nu există, în informațiile biografice prezentate până acum, suficiente elemente pentru a afirma că toate călătoriile ulterioare au inclus și Hemeiușul.

A revenit artistul la Fântânele? A păstrat legătura cu familia princiară? A realizat noi lucrări inspirate de locurile în care trăise?

Răspunsurile pot exista în corespondență, jurnale, registre de călătorie, arhive familiale sau documente muzeale încă insuficient cercetate.

## ÎN 2026, GERMANIA ÎL REDESCOPERĂ. HEMEIUȘUL ÎȘI CAUTĂ LOCUL ÎN ACEASTĂ ISTORIE

Între 22 mai 2026 și 17 ianuarie 2027, Museum Wiesbaden organizează expoziția „Georg Lührig: Ein Meister aus Dresden”, dedicată vieții și operei pictorului.

Expoziția readuce în atenție un artist ale cărui lucrări au fost apreciate în timpul vieții, dar care a rămas, pentru o perioadă îndelungată, insuficient reprezentat în memoria publică.

Instituția germană prezintă picturi, desene, acuarele, litografii, studii pregătitoare și documente provenite inclusiv din patrimoniul familiei.

Un element deosebit de important pentru cercetarea noastră îl reprezintă lucrările realizate în legătură cu România, țară pe care pictorul a vizitat-o în repetate rânduri începând din 1897.

Printre operele reproduse în prezentarea expoziției se numără „Rumänischer Park” („Parc românesc”), datată 1900, aflată într-o colecție privată.

O altă lucrare este „Pelikan” („Pelicanul”), realizată în 1900–1901, aflată în patrimoniul Albertinum, din cadrul Staatliche Kunstsammlungen Dresden.

De asemenea, documentația muzeului prezintă „Alter und Jugend” („Bătrânețe și tinerețe”), al cărei original, datat 1898, aparține colecțiilor de stat din Dresda.

În patrimoniul Kunstsammlungen Chemnitz se află lucrarea „Moospolster”, din 1924, reprodusă și ea în prezentarea expoziției.

Aceste opere reprezintă repere pentru cercetare, dar nu trebuie atribuite automat atelierului de la Fântânele numai pentru că datează din perioada românească sau sunt prezentate alături de lucrări inspirate de România.

Datarea, locul realizării, subiectul reprezentat și proveniența fiecărei lucrări trebuie stabilite separat, pe baza documentelor muzeale.

Tocmai această diferență dintre informația cunoscută și informația care mai trebuie demonstrată se află în centrul demersului nostru.

## ȘAPTE DEMERSURI OFICIALE CĂTRE INSTITUȚIILE CULTURALE GERMANE

La 19 octombrie 2026, redacția HEMEIUȘ 100% ONLINE a transmis șapte solicitări oficiale, redactate în limba germană și adaptate competențelor instituțiilor destinatare.

Corespondența a avut ca obiect identificarea surselor primare și examinarea posibilităților unei colaborări culturale româno-germane.

Nu este vorba despre șapte mesaje identice trimise în masă. Solicitările au urmărit categorii diferite de documente, opere și informații, în funcție de profilul fiecărei instituții.

### 1. MUSEUM WIESBADEN – CURATORII EXPOZIȚIEI GEORG LÜHRIG

Prima solicitare a fost adresată Dr. Peter Forster, curatorul expoziției, cu o copie destinată persoanei responsabile de reproduceri.

Redacția a solicitat documente despre viața pictorului la Hemeiuș, inventare ale lucrărilor, reproduceri digitale, fotografii istorice, informații privind descendenții artistului și posibilitatea realizării unui interviu scris.

Museum Wiesbaden reprezintă un interlocutor esențial deoarece cercetarea care a precedat expoziția a valorificat inclusiv materiale provenite din patrimoniul familiei Lührig.

În plus, muzeul prezintă lucrări și documente asociate perioadelor românești ale artistului.

### 2. STAATLICHE KUNSTSAMMLUNGEN DRESDEN – COLECȚIILE DE ARTĂ ALE STATULUI SAXON

A doua solicitare a vizat identificarea operelor lui Georg Lührig păstrate în colecțiile muzeale de stat din Dresda.

Au fost cerute informații despre titlurile originale, datările, dimensiunile, tehnicile, proveniența, numerele de inventar și condițiile de obținere a reproducerilor autorizate.

Interesul principal privește lucrările realizate în România sau inspirate de experiențele artistului în această țară.

„Pelikan” și „Alter und Jugend” constituie puncte concrete de plecare pentru cercetarea patrimoniului deținut de instituție.

### 3. HOCHSCHULE FÜR BILDENDE KÜNSTE DRESDEN – ARHIVA ACADEMIEI DE ARTE

A treia solicitare a fost înaintată instituției universitare în cadrul căreia Georg Lührig a desfășurat o importantă activitate didactică și de conducere.

Redacția urmărește identificarea dosarelor profesionale, corespondenței, documentelor autobiografice și eventualelor referiri la șederile sale în România.

Un obiectiv distinct îl reprezintă cercetarea vieții și operei soției sale, Else Franke, pictoriță despre a cărei activitate artistică în perioada Hemeiuș–Fântânele sunt necesare informații suplimentare.

Întrebarea este dacă în arhivele academiei există documente despre lucrările realizate de aceasta în România, despre expozițiile la care a participat sau despre operele păstrate în colecții publice ori private.

### 4. SÄCHSISCHES STAATSARCHIV – HAUPTSTAATSARCHIV DRESDEN

A patra solicitare a fost adresată arhivelor istorice ale Saxoniei.

Sunt căutate documente administrative, profesionale și familiale, corespondență, evidențe biografice și alte materiale care ar putea completa cronologia deplasărilor lui Georg Lührig în România.

Un interes special îl prezintă eventualele informații despre relațiile sale cu familia princiară Schönburg-Waldenburg și despre împrejurările stabilirii familiei la Hemeiuș.

Identificarea unor asemenea documente ar putea contribui la clarificarea condițiilor în care artistul a locuit și a lucrat la Fântânele.

### 5. SÄCHSISCHE LANDESBIBLIOTHEK – STAATS- UND UNIVERSITÄTSBIBLIOTHEK DRESDEN (SLUB)

A cincea solicitare privește identificarea manuscriselor, publicațiilor istorice, cataloagelor de expoziție, fotografiilor și documentelor bibliografice.

Cercetarea urmărește inclusiv surse germane din perioada 1897–1930, în care ar putea exista referiri la Hemeiuș, Fântânele, familia Schönburg-Waldenburg sau alte localități românești frecventate de artist.

Au fost solicitate copii electronice ale documentelor disponibile și informații despre condițiile legale de reproducere.

Biblioteca poate reprezenta o sursă importantă pentru identificarea unor articole, cronici de expoziție și studii istorico-artistice care nu sunt cunoscute publicului local.

### 6. STADTMUSEUM DRESDEN ȘI STÄDTISCHE GALERIE DRESDEN

A șasea solicitare a fost adresată împreună celor două instituții muzeale municipale din Dresda.

Sunt vizate colecțiile de artă, documentele privind viața culturală a orașului, fotografiile istorice și eventualele mărturii referitoare la perioada românească a pictorului.

Redacția a solicitat și identificarea altor colecții, arhive sau specialiști care ar putea contribui la cercetare.

Un obiectiv important îl reprezintă stabilirea posibilității unei colaborări permanente între instituțiile culturale germane și partenerii interesați din Hemeiuș și Bacău.

### 7. KUNSTSAMMLUNGEN CHEMNITZ – COLECȚIILE DE ARTĂ DIN CHEMNITZ

Ultima dintre cele șapte solicitări a fost transmisă către Kunstsammlungen Chemnitz.

Au fost urmărite identificarea operelor lui Georg Lührig din patrimoniul instituției, cercetarea eventualelor lucrări cu subiecte românești, obținerea documentației și examinarea posibilității unei cooperări expoziționale.

Lucrarea „Moospolster” (1924), aflată în colecția muzeului, reprezintă un reper documentar pentru identificarea patrimoniului artistic al pictorului.

Prezența acestei opere în colecția germană nu demonstrează, prin ea însăși, o legătură cu Hemeiușul. Această eventuală legătură trebuie cercetată distinct.

Cele șapte demersuri urmăresc, totodată, identificarea altor muzee, arhive și colecții private în care s-ar putea afla documente sau lucrări relevante.

## CE ANUME CAUTĂ REDACȚIA? OPT DIRECȚII DE CERCETARE

Dincolo de particularitățile fiecărei instituții, corespondența urmărește opt obiective principale.

1. Reconstituirea vieții și operei la Hemeiuș și Fântânele, între 1897 și 1900.

Sunt solicitate documente istorice, corespondență, studii, cataloage, fotografii și alte surse care pot clarifica prima vizită din 1897, stabilirea familiei în 1898, viața cotidiană și activitatea atelierului până în 1900.

2. Stabilirea întregii cronologii românești a pictorului.

Cercetarea include revenirile din 1906–1907, 1917 și 1921–1929, cu identificarea localităților vizitate, a persoanelor întâlnite și a lucrărilor realizate.

3. Identificarea și obținerea reproducerilor digitale ale operelor.

Sunt urmărite picturi, desene, acuarele, gravuri, litografii și schițe, împreună cu informațiile de inventar și drepturile de utilizare.

Redacția este interesată de fișiere digitale de calitate, inclusiv JPG, PNG, TIFF sau PSD, în măsura în care acestea pot fi puse la dispoziție de instituțiile deținătoare.

4. Identificarea descendenților artistului.

Se urmărește stabilirea posibilității de contactare, cu acordul persoanelor vizate, a urmașilor lui Georg Lührig care ar putea păstra fotografii, documente, lucrări sau mărturii familiale.

5. Construirea unei colaborări culturale permanente.

Demersul urmărește apropierea redacției, a instituțiilor muzeale germane și a eventualilor parteneri culturali și administrativi din Hemeiuș și Bacău.

6. Examinarea posibilității organizării unei expoziții în 2027.

Sunt avute în vedere atât lucrări originale, dacă împrumutul lor ar putea fi autorizat, cât și reproduceri muzeale certificate sau autorizate, însoțite de documentație istorico-artistică.

7. Recuperarea fotografiilor istorice.

Sunt căutate imagini cu oameni, peisaje, clădiri, gospodării și scene din viața localităților românești frecventate de artist, inclusiv Hemeiuș și Fântânele.

8. Realizarea unor interviuri scrise cu specialiști germani.

Redacția propune transmiterea unor întrebări în limba germană către curatori, muzeografi și istorici de artă, urmând ca răspunsurile să fie primite în scris și valorificate jurnalistic, cu acordul interlocutorilor.

Aceste opt direcții urmăresc constituirea unui dosar istorico-artistic documentat, nu simpla adunare a unor informații disparate.

## ELSE FRANKE, SOȚIA PICTORULUI: O ALTĂ PAGINĂ DE ISTORIE CARE TREBUIE CERCETATĂ

Investigația nu se limitează la Georg Lührig.

Soția sa, Else Franke, era pictoriță, iar prezența familiei la Hemeiuș între 1898 și 1900 ridică întrebări privind propria activitate artistică a acesteia.

A realizat picturi sau desene inspirate de Hemeiuș și Fântânele? A reprezentat peisaje, interioare, portrete ori scene din viața cotidiană? Au supraviețuit lucrări semnate de ea din perioada românească?

Există asemenea opere în colecțiile muzeale germane sau în patrimoniul descendenților?

În actualul stadiu al cercetării, nu există suficiente documente prezentate pentru a identifica în mod cert picturi realizate de Else Franke la Hemeiuș.

Această absență a informațiilor nu trebuie confundată cu dovada inexistenței lucrărilor.

Cercetarea arhivelor familiale și muzeale ar putea deschide, astfel, un al doilea capitol al istoriei artistice a locului.

## HEMEIUȘUL L-A INSPIRAT PE PICTOR. DAR CE A LĂSAT ARTISTUL COMUNITĂȚII?

Documentația Museum Wiesbaden consemnează importanța experienței românești pentru creația lui Georg Lührig.

Peisajele și oamenii întâlniți în România au devenit surse de inspirație pentru artist.

Muzeul asociază aceste experiențe cu realizarea unor lucrări importante, printre care „Pelikan” și „Alter und Jugend”.

Avem, așadar, o direcție documentată a relației: mediul românesc a influențat creația pictorului german.

Cealaltă direcție necesită însă cercetare.

A influențat Georg Lührig viața artistică a comunității din Hemeiuș? A realizat portrete ale localnicilor? A transmis cunoștințe artistice unor persoane din afara familiei princiare?

Au rămas în localitate lucrări, obiecte, fotografii sau amintiri legate de prezența sa?

Deocamdată, documentele prezentate nu permit stabilirea unei influențe culturale directe și durabile asupra comunității locale.

Prezența unui artist important într-o comunitate este un fapt istoric. Influența sa asupra acelei comunități reprezintă o problemă distinctă, care trebuie demonstrată.

Această delimitare este esențială pentru o cercetare serioasă.

## 2027: 130 DE ANI DE LA PRIMA VIZITĂ LA FÂNTÂNELE. POATE FI ORGANIZATĂ O EXPOZIȚIE LA HEMEIUȘ SAU BACĂU?

Anul 2027 va marca 130 de ani de la prima vizită documentată a lui Georg Lührig la Fântânele, în 1897.

Nu este aniversarea stabilirii sale la Hemeiuș, care a început în 1898, ci a primei sale întâlniri cunoscute cu aceste locuri.

Acest reper cronologic ar putea oferi ocazia organizării unei manifestări culturale româno-germane.

Redacția a inclus în corespondența oficială propunerea examinării posibilității unui protocol de colaborare pentru o expoziție temporară la Hemeiuș sau Bacău.

O asemenea expoziție ar putea reuni lucrări originale, dacă instituțiile deținătoare ar accepta împrumutul lor, sau reproduceri autorizate, însoțite de documente, fotografii și explicații istorice.

Ar putea fi organizate conferințe, întâlniri cu istorici de artă, activități educaționale și prezentări pentru elevi.

Un catalog bilingv, româno-german, ar putea reuni rezultatele cercetării și ar contribui la introducerea perioadei Hemeiuș–Fântânele în circuitul documentării istorico-artistice.

În prezent, expoziția din România este o propunere a redacției, nu un eveniment aprobat, finanțat sau convenit cu instituțiile germane.

Realizarea sa ar necesita parteneri instituționali, spații adecvate, acorduri privind drepturile de reproducere și, în cazul expunerii lucrărilor originale, condiții speciale de conservare, transport, asigurare și securitate.

## NU DOAR O EXPOZIȚIE, CI RECUPERAREA UNEI MEMORII CULTURALE

Demersul HEMEIUȘ 100% ONLINE pornește de la o întrebare care depășește biografia unui singur pictor: câte capitole ale istoriei locale se află păstrate în arhive străine, fără să fi fost cercetate sistematic în comunitățile de care sunt legate?

În cazul lui Georg Lührig, legătura cu Hemeiuș și Fântânele este documentată.

Ceea ce lipsește este o reconstituire completă, accesibilă publicului românesc, a vieții sale în localitate, a lucrărilor realizate în această perioadă și a tuturor relațiilor sale ulterioare cu România.

Cele șapte solicitări oficiale reprezintă un pas către completarea acestui gol informațional.

Nu se poate anticipa câte documente vor fi identificate, câte lucrări vor putea fi reproduse sau dacă expoziția propusă pentru 2027 va deveni posibilă.

Dar cercetarea poate stabili, cu o precizie tot mai mare, locul pe care Hemeiușul și Fântânele l-au ocupat în viața și creația pictorului german.

## EPILOG – UNEORI, ISTORIA HEMEIUȘULUI SE AFLĂ ÎN MUZEELE GERMANIEI

În urmă cu aproape 130 de ani, Georg Lührig ajungea la Fântânele.

Un an mai târziu, Hemeiușul devenea locul în care avea să trăiască împreună cu soția sa și unde familia avea să se mărească prin nașterea celor doi copii.

Astăzi, urmele acelei perioade trebuie căutate în muzee, arhive, cataloage și colecții particulare.

Unele dintre lucrările artistului se află în Germania. Altele pot exista în colecții care nu au fost încă identificate în raport cu perioada sa românească.

Recuperarea acestei istorii nu înseamnă inventarea unor influențe nedovedite și nici transformarea unei biografii artistice într-o legendă locală.

Înseamnă identificarea documentelor, verificarea datelor și înțelegerea locului pe care comunitatea l-a ocupat în destinul unui artist.

Georg Lührig merită să fie inclus, pe baze documentare, în galeria personalităților artistice marcante care au trăit și au creat la Hemeiuș.

O comunitate își cunoaște mai bine trecutul atunci când își caută urmele și dincolo de propriile arhive.

Iar uneori, pentru a descoperi o parte din istoria Hemeiușului, trebuie să ajungem până la Wiesbaden, Dresda sau Chemnitz.

## POST-SCRIPTUM – ÎNTREBĂRI JURNALISTICE

1. Câte lucrări originale ale lui Georg Lührig pot fi atribuite documentar perioadei Hemeiuș–Fântânele, 1897–1900?

2. Care sunt titlurile, datările, dimensiunile, tehnicile și actualii deținători ai acestor lucrări?

3. Există fotografii istorice ale atelierului de la Fântânele, ale reședinței familiei sau ale persoanelor reprezentate de artist?

4. Ce documente păstrează arhivele germane despre relațiile pictorului cu familia Schönburg-Waldenburg? 5. Există lucrări realizate de Else Franke în timpul șederii la Hemeiuș?

6. A revenit Georg Lührig la Hemeiuș după anul 1900?

7. Pot fi contactați, cu acordul lor, descendenții artistului care dețin documente ori opere relevante?

8. Ce instituții germane ar putea participa la un protocol cultural cu parteneri din Hemeiuș și Bacău?

9. Ce condiții ar trebui îndeplinite pentru organizarea unei expoziții temporare în 2027?

10. Pot fi puse la dispoziția comunității locale reproduceri digitale autorizate, documente și fotografii istorice?

11. Ce specialiști germani ar putea participa la interviuri scrise privind viața și opera artistului în România?

12. Ce dovezi există despre influența efectivă a lui Georg Lührig asupra vieții culturale din Hemeiuș și Fântânele?

(Surse: 1. Museum Wiesbaden – Georg Lührig: biografie și cronologie; 2. Museum Wiesbaden – Georg Lührig: Ein Meister aus Dresden; 3. Museum Wiesbaden – Wiederentdeckung eines Dresdener Meisters; 4. Museum Wiesbaden – Aus dem Keller ins Museum; 5. Corespondența oficială a redacției HEMEIUȘ 100% ONLINE, 19 octombrie 2026, conform evidenței redacționale: șapte solicitări în limba germană către Museum Wiesbaden, Staatliche Kunstsammlungen Dresden, Hochschule für Bildende Künste Dresden, Sächsisches Staatsarchiv – Hauptstaatsarchiv Dresden, SLUB Dresden, Stadtmuseum Dresden/Städtische Galerie Dresden și Kunstsammlungen Chemnitz.)