EDITORIAL AMAR DE BACĂU: Semaforul e inteligent. Pietonul e cu ochii în telefon. Cine mai vede orașul în care trăim?

Fulga-Florina POPA-ROMAN

Bacăul își modernizează semafoarele și introduce sisteme care reacționează la comenzile pietonilor. Dar ce se întâmplă când oamenii, preocupați de telefoanele lor, nu mai observă nici măcar butonul care le permite să traverseze? Dincolo de o scenă aparent comică se ascunde o întrebare despre siguranță, atenție și responsabilitatea față de orașul în care trăim.

Pe străzile Bacăului întâlnesc tot mai des o imagine care mă pune pe gânduri: oameni mergând cu privirea în telefon, de parcă lumea din jur ar fi devenit doar un decor.

Nu vorbesc despre cineva care caută o adresă sau răspunde unui mesaj urgent. Ci despre pietonul care înaintează cu trupul pe trotuar și cu întreaga atenție în ecran.

Orașul pulsează în jurul lui. Mașinile circulă, oamenii se întâlnesc, vitrinele se schimbă, semafoarele funcționează. Dar privirea rămâne coborâtă.

Imaginea capătă o ironie aproape absurdă la trecerile de pietoni dotate cu dispozitive de solicitare a culorii verde.

Pietonul ajunge la roșu. Așteaptă. Mai așteaptă. Începe să se impacienteze. Verdele nu apare.

La câțiva centimetri de el se află însă un buton galben. Trebuie să-l apese pentru a solicita traversarea. Nu-l observă.

Semaforul așteaptă o comandă. Pietonul așteaptă un miracol.

Scena este o ilustrare narativă a comportamentelor observate în oraș, nu descrierea statistică a pietonilor băcăuani. Dar contradicția pe care o exprimă merită discutată.

1. AM FĂCUT SEMAFORUL INTELIGENT. DAR PIETONUL ȘTIE SĂ-L FOLOSEASCĂ?

Modernizarea managementului traficului din Bacău include senzori și dispozitive care permit solicitarea traversării.

În martie 2026, presa locală relata despre funcționarea butoanelor galbene la trecerile prevăzute cu asemenea echipamente. Proiectul municipal viza 88 de puncte semaforizate, dintre care 30 de treceri de pietoni.

Nu toate semafoarele funcționează identic. Unele traversări necesită o comandă, altele au cicluri automate sau configurații diferite.

Tocmai de aceea, pietonul trebuie să observe semnalizarea concretă.

Dar aici apare paradoxul modernizării: orașul învață să reacționeze la comenzile oamenilor, în timp ce oamenii par tot mai absorbiți de dispozitive care le distrag atenția de la oraș.

Ce folos are un sistem inteligent dacă utilizatorul nu observă cum funcționează?

Responsabilitatea este însă dublă. Autoritățile trebuie să asigure butoane vizibile și accesibile, instrucțiuni inteligibile și echipamente funcționale.

Un oraș modern nu trebuie să transforme traversarea într-un examen tehnologic, mai ales pentru copii, vârstnici și persoane cu dizabilități.

Orașul inteligent trebuie să fie inteligibil pentru toți.

2. AVEM LUMEA ÎN TELEFON. DAR MAI VEDEM CE SE ÎNTÂMPLĂ LA DOI METRI DE NOI?

Telefonul mobil ne-a schimbat inclusiv felul de a merge pe jos.

Drumul până la serviciu, magazin sau autobuz era cândva și un exercițiu firesc de observație.

Vedeai cine și-a reparat casa, unde a apărut o groapă, ce copac s-a uscat, ce clădire se degradează. Recunoșteai vecinii. Observai dacă cineva avea nevoie de ajutor.

Astăzi putem traversa un cartier întreg urmărind conversații, videoclipuri și știri despre întâmplări petrecute la mii de kilometri.

Nu înseamnă că fiecare persoană care folosește telefonul este neatentă. Înseamnă că ecranul poate concura cu realitatea imediată pentru aceeași resursă limitată: atenția.

Când am început să fim mai interesați de ceea ce se întâmplă la capătul lumii decât de ceea ce se întâmplă la capătul străzii?

Avem acces la informații aproape nelimitate, dar riscăm să nu mai observăm schimbările din propria comunitate.

Iar un oraș pe care nu-l mai privim devine, treptat, un oraș pe care îl înțelegem tot mai puțin.

3. LA TRECEREA DE PIETONI, NEATENȚIA NU MAI ESTE AMUZANTĂ

Pietonul care așteaptă verdele fără să apese butonul poate stârni un zâmbet. Dar distragerea atenției în apropierea carosabilului poate avea consecințe grave.

Un automobil care virează, o bicicletă care se apropie, un șofer neatent sau un copil care pășește brusc pe trecere pot transforma câteva secunde de neatenție într-o situație periculoasă.

Regulamentul de aplicare a Codului rutier, aprobat prin HG nr. 1391/2006, permite utilizarea semafoarelor cu dispozitive de comandă manuală pentru solicitarea culorii verde.

Dar apăsarea butonului nu acordă automat dreptul de traversare. Pietonul trebuie să respecte semnalul luminos și să se asigure că poate traversa în siguranță.

În egală măsură, autoritățile trebuie să verifice vizibilitatea comenzilor, accesibilitatea lor și funcționarea corectă a echipamentelor.

Siguranța rutieră nu poate depinde exclusiv nici de atenția omului, nici de performanța senzorului. Cele două trebuie să funcționeze împreună.

4. ORAȘUL NU EXISTĂ NUMAI PE HARTĂ. EXISTĂ ȘI PRIN OAMENII CARE ÎL OBSERVĂ

Nu telefonul este dușmanul. Cu el comunicăm, lucrăm, învățăm, ne orientăm și cerem ajutor.

Problema apare când devine centrul permanent al atenției, iar realitatea fizică se transformă într-un fundal.

Când nu mai putem aștepta nici douăzeci de secunde fără să verificăm ecranul.

Când nu mai observăm cine ne salută sau cine are nevoie de sprijin.

Când știm imediat ce s-a întâmplat într-o țară îndepărtată, dar nu știm ce s-a schimbat pe strada noastră.

Și aici apare dimensiunea civică.

Un cetățean atent poate sesiza o defecțiune, poate semnala un pericol, poate observa degradarea unui spațiu public sau poate interveni în ajutorul cuiva.

Niciodată nu am avut atâtea mijloace de a fotografia, filma și reclama problemele comunității.

Dar, pentru a fotografia o problemă, trebuie mai întâi să o vezi.

Nu putem pretinde că telefoanele au diminuat spiritul civic al băcăuanilor fără cercetări care să demonstreze asta.

Putem însă întreba cât din capacitatea noastră de observație cedăm zilnic ecranului.

Și, mai ales, cât de bine mai putem apăra orașul în care trăim dacă nu mai suntem atenți la el.

5. VOM CONSTRUI ORAȘE CARE SĂ FIE ATENTE ÎN LOCUL NOSTRU?

Tehnologia poate detecta automat pietoni, adapta semafoarele, avertiza asupra pericolelor și îmbunătăți accesibilitatea pentru persoanele cu dificultăți de mobilitate sau de vedere.

Sunt progrese necesare.

Dar ele aduc și o întrebare neliniștitoare.

Vom avea nevoie de orașe tot mai inteligente pentru că oamenii vor deveni tot mai puțin atenți?

Vom instala senzori fiindcă nu mai privim? Avertizări sonore fiindcă nu mai ascultăm? Vom automatiza fiecare gest fiindcă nu mai avem răbdarea să-l facem?

Nu este un viitor inevitabil. Tehnologia ne poate sprijini atenția, nu doar compensa absența ei.

Dar ar fi trist să ajungem să construim un oraș capabil să observe totul, locuit de oameni care nu mai observă aproape nimic.

ÎN LOC DE CONCLUZIE: RIDICĂ OCHII. BACĂUL ESTE ÎNCĂ ACOLO.

Poate că nu avem nevoie de o aplicație nouă pentru a redescoperi orașul.

Trebuie doar să ridicăm privirea.

Să vedem strada, semaforul, oamenii, clădirile, copacii. Să observăm locurile pe lângă care trecem zilnic și schimbările pe care le ignorăm.

Nu pentru a renunța la tehnologie, ci pentru a nu-i preda întreaga noastră atenție.

În Bacăul care încearcă să devină mai modern se ascunde o ironie amară.

Am construit semafoare care așteaptă comenzi de la oameni. Iar oamenii au ajuns să aștepte permanent următoarea comandă de la telefon.

Poate că adevărata provocare nu este cât de inteligent va deveni orașul, ci cât de prezenți vom mai fi noi în el.

SEMAFORUL E INTELIGENT. DAR ORAȘUL NU POATE FI ATENT ÎN LOCUL NOSTRU.