FRANȚA DĂ ÎNAPOI CU PÂNĂ LA ȘASE LUNI VÂRSTA DE PENSIONARE PENTRU UNELE GENERAȚII. SCHIMBAREA ÎI PRIVEȘTE DIRECT ȘI PE LOCUITORII DIN HEMEIUȘ CARE AU MUNCIT ÎN FRANȚA

Franța a modificat din nou calendarul creșterii vârstei legale de pensionare. Pentru pensiile care intră în plată începând cu 1 septembrie 2026, persoanele născute între 1964 și 1968 pot ieși la pensie cu până la șase luni mai devreme decât prevedea calendarul rezultat din reforma adoptată în 2023. Pentru unele generații scade și numărul de trimestre necesare obținerii pensiei la rata integrală. Modificarea îi privește direct și pe numeroșii români care au lucrat atât în România, cât și în Franța, însă există o regulă esențială: anii lucrați în cele două state se pot totaliza pentru stabilirea dreptului, dar fiecare țară își calculează și își plătește separat propria parte de pensie.

Schimbarea a fost introdusă prin Legea franceză nr. 2025-1403 din 30 decembrie 2025 privind finanțarea securității sociale pentru anul 2026 și se aplică pensiilor care produc efecte începând cu 1 septembrie 2026.

Nu este vorba despre anularea completă a reformei pensiilor din Franța și nici despre revenirea generală la pensionarea la 62 de ani.

Este, mai exact, o încetinire a calendarului de creștere a vârstei legale.

GENERAȚIA 1964 CÂȘTIGĂ TREI LUNI ȘI UN TRIMESTRU DE COTIZARE

Pentru persoanele născute în 1964, vârsta legală de pensionare devine 62 de ani și 9 luni, în loc de 63 de ani.

În același timp, numărul de trimestre necesare pentru obținerea ratei integrale scade de la 171 la 170.

Cu alte cuvinte, pentru această generație modificarea operează în două direcții: vârsta legală este redusă cu trei luni față de calendarul anterior, iar condiția de durată a asigurării se reduce cu un trimestru.

CEI NĂSCUȚI LA ÎNCEPUTUL ANULUI 1965 CÂȘTIGĂ ȘASE LUNI

Cea mai mare diferență privește persoanele născute între 1 ianuarie și 31 martie 1965.

Potrivit calendarului rezultat din reforma anterioară, acestea urmau să atingă vârsta legală la 63 de ani și 3 luni.

Potrivit noilor reguli, pragul devine 62 de ani și 9 luni.

Diferența este de: 6 luni.

Și numărul de trimestre necesare pentru rata integrală scade, de la 172 la 170.

Pentru persoanele născute între 1 aprilie și 31 decembrie 1965, vârsta legală devine 63 de ani, în loc de 63 de ani și 3 luni, iar numărul necesar de trimestre scade de la 172 la 171.

GENERAȚIILE 1966, 1967 ȘI 1968: TREI LUNI MAI DEVREME

Pentru cei născuți în 1966, noua vârstă legală este de: 63 de ani și 3 luni, față de 63 de ani și 6 luni anterior.

Pentru generația 1967: 63 de ani și 6 luni, în loc de 63 de ani și 9 luni.

Pentru generația 1968: 63 de ani și 9 luni, în loc de 64 de ani.

În cazul acestor trei generații rămâne necesar un stagiu de 172 de trimestre pentru rata integrală, în situațiile în care sunt aplicabile regulile generale.

Pragul de 64 de ani va fi atins, potrivit noului calendar, începând cu persoanele născute în 1969, și nu cu generația 1968, cum prevedea calendarul anterior.

CE SE ÎNTÂMPLĂ CU ROMÂNII CARE AU LUCRAT ȘI ÎN ROMÂNIA, ȘI ÎN FRANȚA

Aici intervine legislația europeană privind coordonarea sistemelor de securitate socială.

Un român care a lucrat o perioadă în România și apoi în Franța nu pierde, în principiu, anii de contribuție realizați în niciuna dintre cele două țări.

Perioadele de asigurare realizate în statele Uniunii Europene pot fi totalizate atunci când acest lucru este necesar pentru stabilirea dreptului la pensie.

Dar această regulă este deseori înțeleasă greșit.

Totalizarea perioadelor nu înseamnă existența unei singure pensii europene.

Și nu înseamnă că Franța va plăti pentru anii lucrați în România.

Fiecare stat își păstrează propriul sistem.

Franța stabilește drepturile corespunzătoare perioadelor de asigurare realizate în sistemul francez.

România stabilește drepturile corespunzătoare perioadelor realizate în sistemul românesc.

Regulile europene obligă însă instituțiile să țină seama, atunci când este necesar pentru deschiderea dreptului, și de perioadele de asigurare realizate în celelalte state membre.

UN EXEMPLU SIMPLU: 20 DE ANI ÎN ROMÂNIA ȘI 15 ANI ÎN FRANȚA

Să presupunem că o persoană a lucrat: 20 de ani în România și 15 ani în Franța.

În total există 35 de ani de perioade de asigurare.

Aceasta nu înseamnă că Franța îi acordă o pensie franceză pentru 35 de ani.

Instituția franceză poate lua în calcul perioadele românești pentru verificarea condițiilor prevăzute de regulile europene, după care stabilește partea de pensie care îi revine Franței.

România efectuează propriul calcul pentru perioadele realizate în sistemul românesc.

În final, persoana poate primi două pensii distincte, una din Franța și una din România.

FIECARE ȚARĂ ÎȘI APLICĂ PROPRIA VÂRSTĂ DE PENSIONARE

Mai există o particularitate importantă.

Faptul că o persoană îndeplinește condițiile pentru pensie în Franța nu înseamnă automat că, în aceeași zi, trebuie să înceapă și plata pensiei din România.

Potrivit regulilor europene, fiecare stat acordă pensia atunci când sunt îndeplinite condițiile prevăzute de propria legislație.

Prin urmare, pentru aceeași persoană pot exista momente diferite de deschidere a dreptului la pensie în cele două state.

Acest aspect este important mai ales pentru românii care se apropie acum de vârsta de pensionare și care au cariere împărțite între mai multe țări.

UNDE SE DEPUNE CEREREA

Regula europeană simplifică procedura.

În mod normal, persoana depune cererea de pensionare la instituția competentă din statul în care locuiește.

Dacă nu a lucrat niciodată în statul în care locuiește, cererea se depune, în principiu, la instituția din statul în care a lucrat ultima dată.

Instituția de contact comunică apoi cu organismele competente din celelalte state în care solicitantul a fost asigurat.

Nu este necesar, ca regulă generală, ca viitorul pensionar să deschidă independent câte un dosar complet în fiecare stat.

Comisia Europeană recomandă ca persoanele care au lucrat în mai multe țări să înceapă demersurile și verificările cu aproximativ șase luni înainte de pensionare, deoarece procedura poate dura.

PENSIA FRANCEZĂ POATE FI PLĂTITĂ ȘI DACĂ PENSIONARUL LOCUIEȘTE ÎN ROMÂNIA

Drepturile de pensie nu dispar dacă lucrătorul român revine în țară.

Regulile UE prevăd plata pensiei dobândite într-un stat membru și atunci când beneficiarul locuiește în alt stat al Uniunii Europene.

Prin urmare, un român care a dobândit drepturi de pensie în Franța poate locui în România și poate primi partea de pensie datorată de Franța, în condițiile legislației aplicabile.

CE TREBUIE SĂ VERIFICE ACUM ROMÂNII DIN FRANȚA

Pentru cei care se apropie de pensionare sunt importante cel puțin patru elemente:

anul și data exactă a nașterii;

data de la care pensia franceză ar urma să producă efecte;

numărul total de trimestre recunoscute;

perioadele lucrate și asigurate în România, Franța și eventual în alte state europene.

Data exactă este deosebit de importantă pentru generația 1965, deoarece legislația franceză tratează diferit persoanele născute în primele trei luni ale anului și pe cele născute după 1 aprilie.

NU TOȚI ROMÂNII VOR IEȘI CU ȘASE LUNI MAI DEVREME

Aceasta este și principala precizare necesară pentru evitarea unei interpretări greșite a reformei.

Reducerea maximă de șase luni nu se aplică tuturor.

Ea apare, în calendarul general, pentru persoanele născute între 1 ianuarie și 31 martie 1965, în comparație cu regulile care ar fi fost aplicabile înaintea modificării.

Pentru alte generații, diferența este de trei luni.

Pentru cei născuți din 1969 încolo, vârsta legală generală rămâne 64 de ani.

Există, separat, și regimuri speciale sau posibilități de pensionare anticipată – de exemplu pentru cariere lungi, handicap, incapacitate permanentă ori anumite situații profesionale – care trebuie analizate individual.

SCHIMBAREA DIN FRANȚA POATE CONTA DIRECT PENTRU MII DE DOSARE TRANSFRONTALIERE

Pentru românii care au construit o carieră profesională între România și Franța, modificarea nu este numai o dezbatere politică franceză.

Ea poate schimba concret data de la care poate fi solicitată partea franceză a pensiei și, pentru anumite generații, numărul de trimestre necesare pentru rata integrală.

Dar regula europeană rămâne aceeași: anii lucrați în România și Franța nu se pierd; perioadele pot fi totalizate pentru stabilirea drepturilor, însă fiecare stat calculează și plătește partea de pensie corespunzătoare propriului sistem.

Redacția HEMEIUȘ 100% ONLINE

(Surse: 1. République française – Légifrance, Legea nr. 2025-1403 din 30 decembrie 2025 privind finanțarea securității sociale pentru 2026, art. 105, modificarea vârstelor de pensionare și aplicarea pentru pensiile cu efect de la 1 septembrie 2026; 2. Code de la sécurité sociale, art. L.161-17-2 și L.161-17-3, forma în vigoare în 2026, privind vârsta legală și numărul de trimestre necesare; 3. L'Assurance retraite/CNAV, „Loi de financement de la Sécurité sociale adoptée: découvrez les principales mesures retraite”, actualizat la 23 septembrie 2026, calendarul generațiilor 1963–1970; 4. CNAV, Circulara 2026-07 și anexa privind vârsta legală și durata de asigurare pentru pensiile cu efect de la 1 septembrie 2026; 5. Comisia Europeană – Employment, Social Affairs and Inclusion, „Pensions”, reguli privind pensiile persoanelor care au lucrat în mai multe state UE; 6. Your Europe – „State pensions abroad”, totalizarea perioadelor, calculul pro-rata, cererea de pensionare și plata pensiilor din mai multe state membre; 7. Comisia Europeană – FAQ Social security/Pensions, procedura instituției de contact și documentul P1;)