FRANȚA: PENSIA NU ARE O SINGURĂ DATĂ CÂND CARIERA ARE DOUĂ ȚĂRI

Modificările aplicabile în Franța de la 1 septembrie 2026 reduc, pentru anumite generații, vârsta legală de pensionare față de calendarul anterior. Pentru românii care au lucrat atât în România, cât și în Franța, efectul practic este mai complex: perioadele de asigurare se pot totaliza potrivit regulilor europene, dar fiecare stat calculează și plătește propria parte de pensie, la momentul în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute de legislația sa.

FRANȚA A SUSPENDAT PARȚIAL CALENDARUL ANTERIOR

Pentru pensiile care intră în plată de la 1 septembrie 2026, anumite generații beneficiază de o vârstă legală mai mică decât cea prevăzută anterior.

Persoanele născute în 1964 pot deschide dreptul la pensie la 62 de ani și 9 luni, în loc de 63 de ani.

Pentru cei născuți între 1 ianuarie și 31 martie 1965, pragul este tot 62 de ani și 9 luni, în loc de 63 de ani și 3 luni.

Pentru generațiile următoare, creșterea continuă etapizat, iar pentru persoanele născute de la 1 ianuarie 1969, vârsta legală rămâne 64 de ani.

ANII DIN ROMÂNIA ȘI FRANȚA SE TOTALIZEAZĂ, DAR NU SE CONFUNDĂ

Regulamentele europene permit luarea în calcul a perioadelor lucrate în cele două state pentru deschiderea dreptului la pensie.

Asta nu înseamnă însă că anii lucrați în România devin ani francezi sau invers.

Fiecare sistem păstrează perioadele realizate sub propria legislație și calculează partea de pensie care îi revine.

FIECARE STAT PLĂTEȘTE PROPRIA PARTE

Franța poate lua în calcul perioadele de asigurare realizate în România pentru stabilirea dreptului, iar România procedează după același principiu european.

La final, fiecare stat plătește partea corespunzătoare perioadelor realizate în propriul sistem.

De exemplu, o persoană care a lucrat, ipotetic, 15 ani în Franța și 20 de ani în România nu primește o singură pensie calculată de o singură instituție. Cele două state stabilesc separat drepturile aferente perioadelor proprii.

CELE DOUĂ PENSII POT ÎNCEPE LA DATE DIFERITE

Solicitantul nu trebuie să îndeplinească simultan condițiile de pensionare în ambele state.

Dacă legislația franceză permite deschiderea dreptului înainte ca persoana să îndeplinească și condițiile prevăzute în România, partea franceză poate intra în plată mai devreme.

Partea românească va putea fi deschisă atunci când sunt îndeplinite condițiile stabilite de legislația română.

CEREREA CIRCULĂ ÎNTRE INSTITUȚII

Persoana nu trebuie să refacă de la zero aceeași procedură în fiecare stat.

În cadrul regulilor europene, instituțiile de pensii își transmit informațiile necesare privind perioadele de asigurare, iar fiecare stat emite propria decizie.

Pentru românii cu o carieră în ambele state, schimbarea din Franța poate aduce mai aproape doar partea franceză a pensiei. Partea românească rămâne legată de condițiile din România. Anii se recunosc reciproc, dar cele două pensii nu trebuie să înceapă în aceeași zi.

Redacția HEMEIUȘ 100% ONLINE

(Surse: 1. L’Assurance retraite – măsurile aplicabile pensiilor începând cu 1 septembrie 2026; 2. Légifrance – Code de la sécurité sociale, art. L161-17-2; 3. CLEISS – coordonarea pensiilor pentru cariere desfășurate în statele UE/SEE/Elveția; 4. Casa Națională de Pensii Publice – Pensii comunitare; 5. CNPP – Pensia pentru limită de vârstă;)