CERCETARE DOCUMENTARĂ: PICTORUL GERMAN GEORG LÜHRIG LA HEMEIUȘ (1897–1929) - ATELIERUL DIN PARCUL FÂNTÂNELE, OPERELE AJUNSE ÎN MUZEELE GERMANIEI ȘI FOTOGRAFIILE UNEI MOLDOVE DE ACUM 125 DE ANI

Dr. Gioni POPA-ROMAN

Dosar istorico-artistic și bibliografie critică în limba germană. Un pictor care avea să devină de două ori rector al Academiei de Arte din Dresda a locuit la Hemeiuș, a lucrat în parcul Fântânele și a revenit în România până în perioada interbelică. Documentele germane deschid noi piste pentru recuperarea patrimoniului cultural local.

La sfârșitul secolului al XIX-lea, în parcul domeniului Fântânele, de lângă Bacău, funcționa atelierul unui pictor german care avea să ajungă profesor și rector al Academiei de Arte din Dresda. Numele său era Georg Lührig. Între 1898 și 1900, artistul a locuit la Hemeiuș împreună cu soția sa, pictorița Else Franke. Două dintre cele mai cunoscute compoziții simboliste ale sale sunt asociate explicit cu Fântânele într-o lucrare academică germană. Alte tablouri, fotografii și documente păstrate în Germania ar putea contribui la reconstituirea vieții artistice și sociale a domeniului. Iar o informație mai puțin cunoscută prelungește această istorie până în 1929: pictorul a revenit la Fântânele și după Primul Război Mondial.

O DESCOPERIRE CARE SCHIMBĂ PERSPECTIVA ASUPRA ISTORIEI CULTURALE A HEMEIUȘULUI

Cine trece astăzi prin Hemeiuș și privește domeniul istoric Fântânele are puține indicii că, în urmă cu peste un secol, aici a lucrat un artist legat de una dintre instituțiile importante ale învățământului artistic german.

Prezența lui Georg Lührig nu este însă o tradiție orală greu de verificat și nici o presupunere construită în jurul unei familii aristocratice.

Ea apare în documentația oficială a Museum Wiesbaden și în bibliografia academică germană.

Cronologia muzeului consemnează că artistul și soția sa au locuit la Hemeiuș între 1898 și 1900. Tot acolo este menționată existența atelierului său din parcul Fântânele.

În plus, *Göttinger Künstlerlexikon*, lucrare semnată de istoricul de artă Thomas Appel și publicată în 2022, leagă explicit două picturi simboliste importante de perioada Fântânele.

Aceste informații oferă comunei Hemeiuș un reper documentar în istoria artei europene.

Dar cercetarea trebuie să meargă mai departe de simpla constatare că un pictor german a locuit aici.

Ce a creat la Fântânele? Unde se afla atelierul? Cine i-a servit drept model? Ce fotografii a realizat? Și ce legătură au avut anii moldovenești cu evoluția sa artistică?

Răspunsurile cunoscute sunt importante. Cele încă necunoscute ar putea fi la fel de valoroase.

1898: DOCUMENTUL CONTEMPORAN CARE CONFIRMĂ MUTAREA ÎN ROMÂNIA

Georg Lührig s-a născut la Göttingen, la 26 ianuarie 1868, sub numele Heinrich Friedrich Georg Lührig.

A studiat între 1885 și 1889 la Academia de Arte Frumoase din München și s-a stabilit ulterior la Dresda, unde a devenit cunoscut prin desene, litografii și compoziții simboliste.

În 1892 realizase ciclul *Totentanz* („Dansul morții”), iar în anii următori s-a remarcat prin preocuparea pentru grafica artistică și litografie, inclusiv prin ciclul *Der arme Lazarus* („Săracul Lazăr”).

În 1898, însă, artistul a decis să se îndepărteze pentru o perioadă de mediul urban german.

Mărturia decisivă vine chiar din acel an.

Istoricul de artă Jean Louis Sponsel publica în revista vieneză *Die Graphischen Künste*, volumul 21, paginile 91–102, un studiu dedicat lui Georg Lührig.

Autorul consemna că pictorul își întrerupsese pentru mai mult timp activitatea grafică și se mutase împreună cu soția în România.

Textul original precizează:

*„Augenblicklich hat er für längere Zeit mit graphischen Darstellungen abgeschlossen und ist mit seiner Frau nach Rumänien übergesiedelt [...]”*

Sponsel explică și orientarea artistului către lucrul direct cu pensula și paleta.

Aceasta este o mărturie deosebit de importantă, pentru că nu a fost redactată la multe decenii după evenimente, ci chiar în perioada mutării.

Ea confirmă deplasarea familiei în România și motivația artistică a acesteia.

Localizarea șederii la Hemeiuș este susținută de cronologia Museum Wiesbaden, iar bibliografia lui Thomas Appel indică Fântânele ca loc al unei etape creatoare importante.

Astfel, experiența moldovenească se situează într-un moment de tranziție al artistului: de la preocuparea dominantă pentru desen și litografie către aprofundarea picturii.

PRINȚESA LUCIE VON SCHÖNBURG-WALDENBURG: CUM A AJUNS PICTORUL LA FÂNTÂNELE

Povestea începe, de fapt, în vara anului 1897.

Georg Lührig, care oferea și lecții particulare de artă, a fost invitat în România de prințesa Lucie von Schönburg-Waldenburg (1859–1903).

Artistul urma să predea desenul copiilor familiei princiare, care avea legături cu domeniul Fântânele.

Printre elevii săi s-au numărat Sophie von Schönburg-Waldenburg (1885–1936), viitoarea principesă de Wied și principesă a Albaniei, și fratele acesteia, Günther von Schönburg-Waldenburg (1887–1960).

Invitația a depășit ulterior caracterul unei simple colaborări profesionale.

Familia princiară și artistul au păstrat relații personale și culturale îndelungate.

Catalogul casei germane de licitații Van Ham din 2016 documentează această apropiere și amintește participarea pictorului la reuniuni familiale, călătorii și activități culturale ulterioare.

Legătura cu Fântânele nu trebuie, așadar, privită ca un episod izolat, ci ca începutul unei relații care s-a prelungit peste mai multe decenii.

DOI ANI LA HEMEIUȘ: SOȚIA, COPIII ȘI VIAȚA UNEI FAMILII DE ARTIȘTI

În 1898, Georg Lührig s-a stabilit la Hemeiuș împreună cu Else Franke, pictoriță cu care se căsătorise în 1895.

Museum Wiesbaden indică intervalul 1898–1900 pentru locuirea familiei.

În acești ani s-au născut cei doi copii: Samfira, în 1898, și Ferdinand, în 1900.

Sursele muzeale și catalogul Van Ham asociază nașterile cu perioada șederii la Hemeiuș.

Totuși, registrele originale de stare civilă nu au fost identificate în documentarea disponibilă. Din acest motiv, locul exact al fiecărei nașteri rămâne de verificat.

Prezența familiei schimbă semnificația istorică a șederii.

Lührig nu era un călător care făcea o scurtă oprire în Moldova pentru a schița câteva peisaje.

El locuia aici împreună cu soția și copiii, într-o etapă importantă a vieții sale.

Nu știm încă în ce clădire locuia familia, cum era organizată gospodăria sau ce relații cotidiene avea cu oamenii domeniului.

Nu există suficiente informații pentru a descrie participarea familiei la sărbătorile comunității, întâlnirile cu locuitorii ori eventualele deplasări în satele din jur.

Aceste goluri documentare ar putea fi completate prin registre, corespondență, documente ale administrației domeniului și albume de familie.

ATELIERUL DIN PARCUL FÂNTÂNELE: FAPT CONFIRMAT, LOC ÎNCĂ NEIDENTIFICAT

Cea mai importantă informație pentru istoria patrimoniului local este existența atelierului.

Museum Wiesbaden consemnează explicit că Georg Lührig avea propriul spațiu de lucru în parcul Fântânele.

Prin urmare, domeniul nu era doar o reședință aristocratică în care artistul oferea lecții de desen.

Era și un loc de creație.

Dar trebuie făcută o distincție esențială.

Existența atelierului este documentată. Amplasamentul său exact nu este.

Nu știm dacă funcționa într-un pavilion, într-o construcție independentă, într-o anexă sau într-o încăpere amenajată special.

Nu a fost identificat un plan care să indice clădirea și nici o fotografie autentificată a atelierului.

Prin urmare, nicio construcție actuală de pe domeniul istoric nu poate fi prezentată drept fostul atelier al pictorului fără dovezi suplimentare.

Pentru identificarea lui ar fi necesară confruntarea planurilor vechi ale domeniului cu documentele familiei Schönburg-Waldenburg, eventualele fotografii istorice și evidențele cadastrale.

Aceasta ar putea deveni una dintre cele mai importante direcții ale cercetării patrimoniale locale.

LUNCA BISTRIȚEI: PEISAJUL MOLDOVENESC ȘI SCHIMBAREA LIMBAJULUI PICTURAL

Documentația Van Ham din 2016 asociază șederea românească a artistului cu experiența luminii din lunca Bistriței.

Pentru un pictor format în mediul artistic german și cunoscut inițial mai ales ca grafician, peisajul Moldovei oferea un alt raport între lumină, vegetație și culoare.

Această experiență este prezentată în bibliografia germană ca importantă pentru dezvoltarea interesului său față de pictura de peisaj.

Dar influența artistică nu trebuie confundată cu identificarea geografică a fiecărui tablou.

Un artist poate descoperi într-un loc o anumită sensibilitate pentru lumină și o poate valorifica ulterior în peisaje din alte regiuni.

Prin urmare, nu orice râu sau pădure pictată de Lührig poate fi identificată automat cu Bistrița ori cu împrejurimile Hemeiușului.

Atribuirea unui peisaj unui loc concret necesită dovezi individuale.

„ALTER UND JUGEND”: O OPERĂ SIMBOLISTĂ ASOCIATĂ EXPLICIT CU FÂNTÂNELE

Una dintre cele mai importante surse pentru această cercetare este *Göttinger Künstlerlexikon*, publicat de Thomas Appel în 2022.

La pagina 392, autorul indică faptul că, la Fântânele, au luat naștere două dintre cele mai cunoscute picturi simboliste ale artistului: *Alter und Jugend* și *Pelikan*.

Această atribuire are o importanță specială deoarece nu reprezintă o simplă deducție jurnalistică din cronologia șederii.

Este o afirmație explicită dintr-o lucrare academică germană.

*Alter und Jugend* („Bătrânețe și tinerețe”) este datată de Museum Wiesbaden în 1898.

Originalul se află în patrimoniul colecțiilor de stat din Dresda, unde a fost achiziționat în 1903.

Artistul a realizat și o replică în 1924, menționată în documentația expozițională de la Wiesbaden.

Această existență a două versiuni impune atenție la identificarea reproducerilor.

O imagine prezentată publicului drept *Alter und Jugend* poate reprezenta originalul din 1898 sau replica din 1924, iar această diferență trebuie precizată în orice legendă foto.

Rămâne deschisă și problema identității modelelor.

O sursă biografică din Dresda o menționează pe Dora Herxheimer în legătură cu această compoziție, dar documentația disponibilă nu permite stabilirea fără rezerve a participării sale la realizarea originalului.

Așadar, asocierea academică a operei cu Fântânele este documentată, în timp ce detaliile exacte ale execuției și identitatea personajelor necesită verificări suplimentare.

„EIN PELIKAN”: DE LA FÂNTÂNELE LA COLECȚIILE DE STAT DIN DRESDA

A doua pictură menționată de Thomas Appel este *Ein Pelikan* („Un pelican”).

Museum Wiesbaden o datează în perioada 1900–1901.

Lucrarea, executată în ulei pe pânză, are dimensiunile de 121 × 108,5 centimetri și aparține colecțiilor de stat din Dresda, fiind asociată cu Albertinum, numărul de galerie 2339.

Pictura a fost achiziționată în 1901.

Este un reper important: la foarte scurt timp după șederea românească, o operă asociată perioadei Fântânele intra într-o colecție muzeală germană.

Totuși, există o precauție cronologică.

Familia Lührig revenise la Dresda în 1900, în timp ce tabloul este datat 1900–1901.

Nu se poate stabili, numai pe baza acestor informații, dacă pictura a fost terminată la Fântânele sau după revenirea artistului în Germania.

Cercetarea poate susține legătura academică dintre lucrare și perioada moldovenească, fără să transforme această legătură într-o dovadă a locului exact al finalizării.

„RUMÄNISCHER PARK”: UN TABLOU CARE AR PUTEA ÎNFĂȚIȘA DOMENIUL FÂNTÂNELE

Dintre toate lucrările identificate, *Rumänischer Park* („Parc românesc”) prezintă un interes deosebit pentru istoria vizuală a Hemeiușului.

Tabloul este datat 1900 și se află într-o colecție privată, potrivit documentației Museum Wiesbaden.

O sursă editorială germană indică dimensiunile de 112 × 182 centimetri și tehnica ulei pe pânză.

În același an, Lührig se afla la sfârșitul perioadei sale de locuire la Hemeiuș, unde avea atelier în parcul Fântânele.

Asemănarea dintre titlul tabloului și locul în care lucra artistul justifică o întrebare: este posibil ca pictura să reprezinte chiar parcul domeniului?

Răspunsul nu este încă documentat.

Titlul nu identifică Fântânele, iar datarea nu demonstrează locul execuției.

Ar fi necesare studii pregătitoare, inscripții, corespondență ori comparații cu fotografii și planuri istorice.

Dacă atribuirea s-ar confirma, pictura ar putea constitui un document de valoare excepțională pentru reconstituirea parcului de la începutul secolului XX.

Până atunci, identificarea trebuie păstrată în categoria ipotezelor istorico-artistice.

ALTE OPERE CU LEGĂTURI POSIBILE CU MOLDOVA

Cercetarea a identificat și alte lucrări care merită investigate.

*Die beiden Alten* („Cei doi bătrâni”), datată 1899 în bibliografia expozițională, se află în patrimoniul muzeal din Dessau, unde a fost achiziționată în 1910.

Subiectul ar putea fi relevant pentru studierea interesului artistului față de oamenii întâlniți în mediile rurale, dar nu există dovada că personajele ar fi fost locuitori ai Hemeiușului.

*Drei Mädchen / Moldau* („Trei fete / Moldova”), datată 1898, este legată de România prin titlu și cronologie. Nu a fost însă demonstrată proveniența modelelor din Hemeiuș sau Fântânele.

*Flusslandschaft in Rumänien* („Peisaj fluvial din România”) apare în catalogul Van Ham din 2016, lotul 805.

Lucrarea este executată în ulei pe pânză montată pe lemn și măsoară 40,5 × 58 centimetri.

Deși titlul confirmă subiectul românesc, nu există încă dovezi suficiente pentru identificarea râului reprezentat cu Bistrița la Hemeiuș.

În aceeași perioadă se înscrie și litografia *Im Paradies*, datată 1898 în descrieri ale pieței germane de artă.

Locul realizării sale rămâne necunoscut.

Aceste lucrări ar putea forma nucleul unui catalog critic al creației românești a lui Lührig, cu precizarea distinctă a operelor documentate la Fântânele, a celor atribuite academic și a celor pentru care legătura rămâne doar posibilă.

EXPOZIȚIILE DE LA DRESDA ȘI RECUNOAȘTEREA OPEREI

Documentația muzeală indică faptul că lucrările lui Lührig asociate experienței românești au atras atenția publicului german la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX.

Catalogul Van Ham menționează succesul unor picturi în expozițiile de la Dresda din 1901 și 1903.

Pentru expoziția din 1899, bibliografia secundară enumeră titluri precum *Landschaft*, *Drei Mädchen*, *Bildnisstudie*, *Bäumengang*, *Der arme Lazarus* și *Kopf einer Zigeunerin* — ultima fiind o denumire istorică a lucrării, reprodusă ca atare din contextul bibliografic.

Cataloagele originale ale expozițiilor din 1899 și 1901 sunt accesibile în colecții digitalizate, dar intrările individuale ale pictorului necesită confruntare integrală cu documentele primare.

În schimb, două achiziții muzeale reprezintă repere certe ale receptării sale: *Pelikan*, în 1901, și *Alter und Jugend*, în 1903.

Acestea demonstrează că opere asociate perioadei românești au intrat în patrimoniul artistic german la scurt timp după încheierea locuirii la Hemeiuș.

DE LA FÂNTÂNELE LA EGIPT ȘI WALDENBURG: O RELAȚIE DE FAMILIE CARE A CONTINUAT

În 1900, familia Lührig s-a întors la Dresda, dar legătura cu familia Schönburg-Waldenburg a continuat.

Catalogul Van Ham menționează o călătorie în Egipt împreună cu Sophie, în februarie 1910, precum și participarea pictorului la cercul cultural *Waldenburger Tafelrunde*, format în jurul prințului Günther în 1921.

Lührig a realizat ulterior portrete ale membrilor familiei, între care cel al principesei Sophie, datat 1919, și cel al prințului Günther, datat 1930.

Aceste lucrări sunt menționate în legătură cu patrimoniul Museum Schloss Hinterglauchau.

Trebuie însă deosebite două locuri cu istorii diferite.

Fântânele este domeniul din actuala comună Hemeiuș, județul Bacău.

Waldenburg este localitatea din Saxonia germană asociată familiei princiare și cercului său cultural.

Participarea la reuniunile de la Waldenburg nu reprezintă dovada unei șederi în România.

Relațiile de durată cu familia princiară explică însă contextul biografic în care artistul a continuat să viziteze România.

1921–1929: PICTORUL A REVENIT LA FÂNTÂNELE

Una dintre cele mai interesante informații din *Göttinger Künstlerlexikon* privește perioada de după Primul Război Mondial.

Thomas Appel menționează reveniri frecvente ale lui Georg Lührig la Fântânele între 1921 și 1929.

Cronologia Museum Wiesbaden confirmă, în același interval, vizite repetate în România.

Aceste date extind semnificativ perspectiva asupra legăturii artistului cu Hemeiușul.

Dar intervalul 1897–1929 nu trebuie confundat cu o locuire continuă.

Prima vizită documentată a avut loc în 1897, locuirea familiei este confirmată pentru 1898–1900, iar ulterior au existat noi șederi în România, inclusiv la Fântânele potrivit sursei academice.

Nu se cunosc încă numărul exact al vizitelor interbelice, durata lor, persoanele întâlnite sau lucrările executate cu acele ocazii.

Nici reutilizarea atelierului din parc nu este demonstrată.

Această etapă ar putea fi clarificată prin scrisori, registre de călătorie, documente ale familiei princiare și însemnări ale artistului.

FOTOGRAFIILE ISTORICE DIN ROMÂNIA: CE S-AR PUTEA AFLA ÎN ARHIVA PICTORULUI

În 2026, Museum Wiesbaden a prezentat informații despre fotografiile realizate de Georg Lührig în România.

Potrivit instituției, artistul a fotografiat peisaje și oameni din mediul rural, utilizând imaginile ca material de studiu pentru picturile sale.

Aceste fotografii pot avea o valoare care depășește istoria artei.

Ele ar putea păstra detalii despre peisaje, gospodării, drumuri, clădiri, port popular și viața cotidiană din România de la începutul secolului XX.

Pentru Hemeiuș, identificarea unor imagini realizate la Fântânele ar putea permite reconstituirea unor elemente dispărute ale domeniului și ale comunității.

Dar este necesară o precizare: în documentația analizată nu a fost identificată încă o fotografie individuală autentificată ca fiind realizată la Hemeiuș.

Existența fotografiilor din România este confirmată de muzeu. Proveniența lor locală trebuie demonstrată separat.

O ARHIVĂ SALVATĂ: DE LA HINTERGLAUCHAU LA LEVERKUSEN ȘI WIESBADEN

Istoria patrimoniului artistic al lui Georg Lührig este, la rândul ei, remarcabilă.

După moartea pictorului, în 1957, fiul său Ferdinand a încredințat în 1959 o parte importantă a moștenirii artistice instituției muzeale din castelul Hinterglauchau.

În perioada Republicii Democrate Germane, fondul a fost supus reglementărilor privind protecția patrimoniului.

În 1988, familia a obținut autorizația de transfer pentru o parte importantă a lucrărilor, care au ajuns în 1990 la Leverkusen.

Acolo, descendenții au păstrat picturi, desene, mape, schițe și documente.

În 2023, familia a intrat în contact cu Museum Wiesbaden.

Potrivit muzeului, 165 de obiecte au fost transportate la Wiesbaden pentru conservare și cercetare.

Procesul a implicat documentarea fotografică, restaurarea și valorificarea digitală a unor lucrări fragile, inclusiv studii pregătitoare pentru compoziții monumentale distruse în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.

Pentru istoria Hemeiușului, arhiva poate reprezenta o sursă de documente încă neexplorate.

Dar nu există, în materialele consultate, confirmarea că fondul ar conține efectiv scrisori redactate la Hemeiuș sau fotografii ale Castelului Roșu.

Această posibilitate trebuie cercetată, nu prezentată drept descoperire deja realizată.

UN ARTIST CARE A AJUNS RECTOR LA DRESDA

Importanța lui Georg Lührig în cultura germană nu se limitează la lucrările sale din România.

După întoarcerea la Dresda, artistul și-a continuat activitatea didactică și artistică.

În 1916 a fost numit profesor de pictură la Academia de Arte Frumoase din Dresda.

A ocupat funcția de rector în perioadele 1919–1920 și 1932–1933.

A realizat picturi monumentale pentru clădiri publice, inclusiv compoziții dedicate opoziției simbolice dintre lumină și întuneric.

Unele dintre aceste lucrări au fost distruse în 1945.

Lührig a murit la 21 martie 1957, la Lichtenstein, în Saxonia.

Opera sa a continuat să existe în muzee, colecții private și arhiva familiei, chiar dacă o parte a creației monumentale a dispărut.

Această biografie arată că perioada Hemeiuș nu a aparținut unui artist periferic, ci unui pictor care avea să participe activ la viața academică și artistică germană.

EXPOZIȚIA DE LA WIESBADEN: O OCAZIE PENTRU O COLABORARE CULTURALĂ ROMÂNO-GERMANĂ

Museum Wiesbaden organizează, între 22 mai 2026 și 17 ianuarie 2027, retrospectiva *Jugendstil und Symbolismus. Georg Lührig: Ein Meister aus Dresden*.

Expoziția include picturi, lucrări pe hârtie, studii, documente și materiale asociate vizitelor artistului în România.

O parte dintre operele monumentale dispărute este prezentată prin studii pregătitoare și reconstrucții digitale.

Această inițiativă oferă un context favorabil pentru cercetarea capitolului Hemeiuș–Fântânele.

O colaborare între muzeul german, instituțiile culturale din județul Bacău, arhive și cercetători ar putea urmări identificarea fotografiilor românești, studierea operelor asociate Fântânelelor și recuperarea documentelor despre atelier.

Ar putea fi luate în calcul o expoziție documentară la Bacău sau Hemeiuș, un catalog bilingv și reproducerea autorizată a unor lucrări.

Aceste posibilități nu reprezintă însă proiecte deja aprobate.

Ele constituie propuneri culturale care ar necesita acorduri instituționale, verificări de proveniență și respectarea drepturilor de autor și de reproducere.

CE ESTE DEMONSTRAT ȘI CE RĂMÂNE DE CERCETAT

Documentația germană permite stabilirea unor repere importante.

Georg Lührig a vizitat România în 1897, la invitația familiei Schönburg-Waldenburg.

Între 1898 și 1900 a locuit la Hemeiuș împreună cu soția sa.

A avut propriul atelier în parcul Fântânele.

În perioada șederii s-au născut copiii familiei, Samfira și Ferdinand, deși locurile exacte ale nașterii necesită confirmare în registrele originale.

Literatura academică germană asociază picturile *Alter und Jugend* și *Pelikan* cu Fântânele.

Experiența peisajului moldovenesc este prezentată în documentația germană ca relevantă pentru evoluția sa artistică.

Artistul a păstrat legătura cu familia princiară și a revenit în România, inclusiv la Fântânele, în perioada interbelică.

Există fotografii realizate de Lührig în România, dar nu a fost stabilită încă proveniența individuală a acestora din Hemeiuș.

Rămân de demonstrat amplasamentul exact al atelierului, identitatea tuturor modelelor, inventarul complet al operelor executate la Fântânele și eventuala reprezentare a parcului domeniului în pictura *Rumänischer Park*.

Aceste limite nu diminuează importanța documentelor deja identificate.

Ele stabilesc agenda următoarei etape de cercetare.

EPILOG – UN ATELIER DIN FÂNTÂNELE ȘI MEMORIA UNEI COMUNITĂȚI

Uneori, istoria unei localități se păstrează mai bine în arhivele altor țări decât în propria memorie publică.

La Hemeiuș, prezența lui Georg Lührig reprezintă un asemenea caz.

Un pictor german, o familie princiară, un atelier în parcul Fântânele, opere intrate în colecțiile de stat din Dresda și reveniri documentate până în perioada interbelică alcătuiesc o istorie care merită cercetată sistematic.

Primele rezultate ale documentării HEMEIUȘ 100% ONLINE arată că recuperarea memoriei istorice și culturale a comunității poate începe prin confruntarea unor surse dispersate: studii academice, cronologii muzeale, cataloage de artă, documente familiale și arhive fotografice.

Această muncă se sprijină pe contribuțiile cercetătorilor, istoricilor de artă, arhiviștilor, muzeografilor și instituțiilor care au conservat patrimoniul artistului.

Rolul jurnalismului local este să aducă aceste informații în atenția comunității, să le verifice critic și să urmărească întrebările rămase fără răspuns.

Poate că viitoarele cercetări vor identifica locul atelierului. Poate că o fotografie păstrată în Germania va arăta o alee a parcului Fântânele, o clădire dispărută sau chipurile unor oameni care au trăit la Hemeiuș acum mai bine de un secol.

Până atunci, există deja o certitudine documentară suficient de importantă pentru a fi înscrisă în istoria culturală locală:

La sfârșitul secolului al XIX-lea, în parcul Fântânele din Hemeiuș, a lucrat un pictor german care avea să devină de două ori rector al Academiei de Arte din Dresda.

POST-SCRIPTUM – ÎNTREBĂRI JURNALISTICE LEGITIME ADRESATE INSTITUȚIILOR ROMÂNE ȘI GERMANE

1. Către Museum Wiesbaden: Care este inventarul complet al lucrărilor, fotografiilor, schițelor, corespondenței și documentelor care pot fi localizate la Hemeiuș sau Fântânele în perioadele 1897–1900 și 1921–1929? Există imagini ori manuscrise care menționează explicit domeniul, Castelul Roșu sau râul Bistrița?

2. Către Staatliche Kunstsammlungen Dresden, Museum Wiesbaden și deținătorii operelor: Ce documente de proveniență, studii pregătitoare și inscripții originale există pentru *Alter und Jugend*, *Ein Pelikan* și *Rumänischer Park*? Permit acestea stabilirea locului exact al execuției sau identificarea parcului reprezentat în tabloul din 1900?

3. Către arhivele familiei Schönburg-Waldenburg, instituțiile muzeale din Waldenburg și cercetătorii germani: Există contracte, scrisori, albume fotografice, registre de cheltuieli ori planuri ale domeniului Fântânele care documentează activitatea pictorului, amplasamentul atelierului și revenirile sale interbelice?

4. Către Arhivele Naționale – Serviciul Județean Bacău, instituțiile de patrimoniu și administrația locală din Hemeiuș: Pot fi identificate registrele de stare civilă ale copiilor familiei Lührig, documente de domiciliu, planuri cadastrale și evidențe ale domeniului care să permită reconstituirea vieții familiei și localizarea atelierului?

5. Către Ministerul Culturii, Museum Wiesbaden, instituțiile muzeale din județul Bacău și autoritățile locale: Există disponibilitatea pentru inițierea unui proiect româno-german de cercetare, inventariere și valorificare publică a patrimoniului Georg Lührig–Hemeiuș, inclusiv printr-un catalog bilingv, reproduceri autorizate și o expoziție documentară la Bacău sau Hemeiuș?

(Surse: 1. https://museum-wiesbaden.de/en/luehrig-vita; 2. https://doi.org/10.11588/diglit.4070.8; 3. https://univerlag.uni-goettingen.de/bitstream/handle/3/isbn-978-3-86395-504-5/Appel_diss.pdf?isAllowed=y&sequence=1; 4. https://katalog.slub-dresden.de/; 5. https://www.van-ham.com/fileadmin/infos/Einfuehrung_Luehrig.pdf; 6. https://museum-wiesbaden.de/luehrig; 7. https://museum-wiesbaden.de/luehrig-medienstationen; 8. https://www.freunde-museum-wiesbaden.de/news/die-wiederentdeckung-von-georg-luehrig/; 9. https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Offizieller_Katalog_der_Deutschen_Kunst-Ausstellung_Dresden_1899.pdf; 10. https://digital.slub-dresden.de/id118750569;)