GEORG LÜHRIG, PICTORUL GERMAN CARE A LOCUIT LA HEMEIUȘ, ÎN PRESA ȘI ARHIVELE FRANCEZE: O CRONICĂ DE EPOCĂ, O LITOGRAFIE DIN 1899 ȘI RECUNOAȘTEREA OPEREI SALE ROMÂNEȘTI

Fulga-Florina POPA-ROMAN

O cercetare a publicațiilor de artă și a cataloagelor bibliografice francofone aduce noi informații despre reputația europeană a viitorului rector al Academiei de Arte din Dresda. Revista pariziană „Gazette des Beaux-Arts” îi aprecia litografiile, Biblioteca Națională a Franței înregistrează o lucrare publicată în timpul șederii sale în Moldova, iar o prezentare culturală franceză din 2026 consideră creația realizată în România una dintre direcțiile majore ale operei artistului.

La sfârșitul secolului al XIX-lea, în timp ce pictorul german Georg Lührig se stabilea împreună cu soția sa la Hemeiuș și își amenaja atelierul în parcul Fântânele, numele său circula deja în critica artistică europeană. O revistă prestigioasă din Paris îi remarca litografiile, iar una dintre lucrările sale avea să fie înregistrată în patrimoniul bibliografic francez. Peste mai bine de un secol, o prezentare oficială în limba franceză a retrospectivei sale de la Wiesbaden recunoaște explicit importanța operelor realizate în România. Cercetarea acestor mărturii aduce în prim-plan o dimensiune mai puțin cunoscută a istoriei culturale a Hemeiușului: legătura dintre un atelier din Moldova, presa artistică franceză și patrimoniul european al unui pictor german.

DE LA HEMEIUȘ LA PARIS: UN NUME CARE CIRCULA ÎN EUROPA ARTISTICĂ

În anul 1898, Georg Lührig avea 30 de ani.

Născut la Göttingen, în 1868, format la Academia de Arte Frumoase din München și afirmat ulterior la Dresda, artistul se afla într-un moment de schimbare a preocupărilor sale.

Desenul și litografia îi aduseseră recunoaștere, dar pictura începea să ocupe un loc tot mai important în activitatea sa.

Invitat în România în 1897 de prințesa Lucie von Schönburg-Waldenburg pentru a le preda desenul copiilor familiei, Lührig avea să locuiască la Hemeiuș împreună cu soția sa, Else Franke, între 1898 și 1900.

Documentația Museum Wiesbaden confirmă existența atelierului său din parcul Fântânele.

Această parte a biografiei artistului este cunoscută din surse germane. Întrebarea care a orientat noua cercetare a fost însă alta: ce știa lumea artistică franceză despre Georg Lührig și ce documente în limba franceză pot completa istoria perioadei sale moldovenești?

Răspunsul conduce către reviste de artă, cataloage ale Bibliotecii Naționale a Franței și documentația culturală contemporană.

Iar una dintre cele mai interesante descoperiri este chiar o apreciere formulată în presa franceză de epocă.

„GAZETTE DES BEAUX-ARTS”: LITOGRAFIILE LUI LÜHRIG, REMARCATE ÎNTR-O REVISTĂ PARIZIANĂ

*Gazette des Beaux-Arts* era una dintre publicațiile prestigioase ale lumii artistice franceze.

Fondată în 1859, revista urmărea expozițiile, artiștii, colecțiile și transformările estetice din Franța și din alte țări europene.

Într-un volum istoric al publicației, o cronică dedicată unei expoziții de artă de la Viena îl menționează pe Georg Lührig sub grafia „Georg Luhrig”, fără semnul diacritic german.

Autorul îl situează printre artiștii remarcați în domeniul graficii, într-un pasaj care îi include pe Peter Behrens, Max Kœpping și Emil Orlik.

Referirea la Lührig este apreciativă.

Criticul vorbește despre:

*« les lithographies, d'un si profond sentiment national »*

În traducere: „litografiile de un sentiment național atât de profund”.

Pasajul îl apropie stilistic de pictorul german Hans Thoma.

Această observație are valoare pentru istoria receptării operei lui Lührig.

Nu este vorba despre o simplă înșiruire de nume într-un catalog, ci despre o apreciere critică formulată în contextul unei expoziții internaționale.

Mai mult, textul original al cronicii a putut fi identificat în reproducerea digitală a revistei, la pagina tipărită 172.

Rămâne necesară stabilirea completă a referinței bibliografice — autorul cronicii, anul volumului și fasciculul — înainte ca pasajul să fie utilizat într-o ediție științifică.

Dar existența mențiunii și formularea aprecierii pot fi constatate în facsimilul accesibil.

Pentru Hemeiuș, informația este relevantă: artistul care a locuit aici nu era necunoscut în afara Germaniei. Creația sa grafică intrase în atenția criticii artistice franceze.

CE DOVEDEȘTE CRONICA FRANCEZĂ ȘI CE NU DOVEDEȘTE

Aici apare o distincție indispensabilă.

Menționarea lui Georg Lührig în *Gazette des Beaux-Arts* demonstrează receptarea creației sale în presa artistică francofonă.

Nu demonstrează însă că litografiile comentate au fost realizate la Hemeiuș.

Nu rezultă nici că autorul francez cunoștea domeniul Fântânele sau că ar fi vizitat Moldova.

De asemenea, pasajul nu constituie o relatare despre viața cotidiană a pictorului în România.

Importanța sa este alta: confirmă că reputația artistică a lui Lührig circula în spațiul european într-o perioadă apropiată de șederea sa moldovenească.

Astfel, cercetarea istoriei Hemeiușului dobândește o dimensiune internațională fără ca documentelor să le fie atribuite informații pe care nu le conțin.

O LITOGRAFIE DIN 1899, ÎN CATALOGUL BIBLIOTECII NAȚIONALE A FRANȚEI

A doua descoperire privește *Bibliothèque nationale de France*, una dintre marile instituții patrimoniale europene.

În catalogul său general figurează o înregistrare pentru lucrarea lui Georg Lührig intitulată:

*Im Paradies : [au paradis] : [estampe]*.

Titlul german înseamnă „În Paradis”.

Înregistrarea îl indică pe Georg Lührig drept autor și menționează editorul *Verlag der Gesellschaft für vervielfältigende Kunst*, instituție editorială din Viena.

Anul consemnat în catalogul francez este 1899.

Această informație poate fi confruntată cu descrieri comerciale și bibliografice germane care datează litografia în 1898.

Diferența nu reprezintă neapărat o contradicție.

În cazul unei lucrări grafice, anul conceperii, anul executării plăcii și anul publicării unui exemplar pot fi diferite.

Dar, fără examinarea inscripțiilor originale și a documentelor editoriale, nu poate fi stabilit dacă aceasta este explicația concretă pentru *Im Paradies*.

Faptul important este că lucrarea figurează într-un catalog patrimonial francez, cu o dată situată în intervalul șederii artistului în România.

„IM PARADIES”: O OPERĂ DIN CRONOLOGIA HEMEIUȘULUI, DAR CU LOC DE EXECUȚIE NECUNOSCUT

Datarea 1898–1899 face din *Im Paradies* o lucrare relevantă pentru cercetarea perioadei moldovenești.

Totuși, nu a fost identificată o inscripție care să indice realizarea ei la Hemeiuș, Fântânele sau Bacău.

Nici catalogul francez nu atribuie litografia atelierului din parcul Fântânele.

Așadar, opera trebuie inclusă într-un inventar al lucrărilor contemporane șederii românești, nu într-o listă definitivă a celor executate la Hemeiuș.

O etapă următoare ar trebui să urmărească fișa bibliografică individuală, cota exemplarului, identificatorul permanent și eventualele reproduceri ale lucrării.

Examinarea acestor date ar putea lămuri raportul dintre datarea germană și anul publicării consemnat în Franța.

ÎN 2026, O PREZENTARE OFICIALĂ ÎN LIMBA FRANCEZĂ RECUNOAȘTE IMPORTANȚA CREAȚIEI ROMÂNEȘTI

Cea mai explicită afirmație despre importanța operelor românești ale lui Georg Lührig apare într-un document cultural contemporan.

Pe site-ul oficial al orașului Wiesbaden, retrospectiva artistului este prezentată în limba franceză sub titlul:

*Art nouveau et symbolisme : Georg Lührig. Un maître de Dresde.*

Expoziția organizată de Museum Wiesbaden poate fi vizitată până la 17 ianuarie 2027.

Textul francez prezintă evoluția pictorului, activitatea sa la Dresda, pictura monumentală, grafica, portretele și peisajele.

Dar o formulare este deosebit de importantă pentru cercetarea Hemeiușului:

*« Ses œuvres réalisées en Roumanie [...] constituent un autre axe majeur de sa création. »*

În traducere: „Operele sale realizate în România constituie o altă direcție majoră a creației sale.”

Este o recunoaștere explicită a importanței etapei românești în ansamblul operei.

Textul precizează că artistul a vizitat România în repetate rânduri, din 1897 până către sfârșitul anilor 1920.

Această afirmație se armonizează cu cronologia germană a artistului, care documentează locuirea la Hemeiuș între 1898 și 1900 și revenirile sale ulterioare.

Totuși, prezentarea franceză nu individualizează atelierul Fântânele și nu enumeră lucrările executate în acel spațiu.

Mai trebuie făcută o precizare privind independența surselor: versiunea franceză și cea germană a prezentării de la Wiesbaden provin din aceeași comunicare instituțională.

Ele nu reprezintă două mărturii istorice independente.

Valoarea textului francez constă în faptul că importanța creației românești este afirmată explicit și în comunicarea culturală destinată publicului francofon.

„PÉLICAN”, TABLOUL DIN 1900–1901 PREZENTAT PUBLICULUI FRANCOFON

În prezentarea franceză a expoziției apare și reproducerea tabloului *Pélican*, datat 1900–1901, cu menționarea colecției Albertinum din Dresda.

Lucrarea, cunoscută în germană sub titlul *Ein Pelikan*, este una dintre picturile importante asociate perioadei românești.

În bibliografia academică germană, Thomas Appel leagă această operă, alături de *Alter und Jugend*, de etapa Fântânele.

Prezentarea franceză nu reia însă explicit această localizare.

Ea arată că pictura este inclusă în comunicarea contemporană despre retrospectivă, nu că ar fi fost expusă în Franța la începutul secolului XX.

De asemenea, reproducerea tabloului într-un text francofon nu dovedește că opera a fost terminată în atelierul de la Hemeiuș.

Pentru stabilirea locului exact al execuției sunt necesare documente istorico-artistice suplimentare.

UN ARTIST EUROPEAN ÎNTRE SIMBOLISM, ART NOUVEAU ȘI EXPERIENȚA ROMÂNEASCĂ

Documentația franceză de la Wiesbaden îl plasează pe Georg Lührig în contextul simbolismului și al mișcării Art Nouveau.

Sunt amintiți și alți artiști ai mediului cultural din Dresda, precum Hans Unger, Sascha Schneider, Oskar Zwintscher și Richard Müller.

Prezentarea subliniază varietatea creației lui Lührig: pictură monumentală, peisaje, reprezentări animaliere, portrete, desene în cărbune, acuarele și litografii.

Textul amintește că pictorul fusese apreciat pentru lucrările sale monumentale și că unele dintre frescele executate pentru clădiri publice din Dresda au fost distruse în timpul războiului.

Este evocată și perioada în care artistul a realizat desene de război, între 1915 și 1917.

În 1916, Lührig a devenit profesor la Academia de Arte Frumoase din Dresda.

Ulterior, a ocupat funcția de rector și a participat la reorganizarea instituției.

Aceste informații arată amploarea carierei sale.

Perioada Hemeiuș nu trebuie desprinsă artificial din această biografie, dar nici redusă la o simplă paranteză.

În documentația culturală contemporană, creația românească apare ca una dintre direcțiile majore ale operei artistului.

DE CE SUNT IMPORTANTE CĂRȚILE, CATALOAGELE ȘI ARHIVELE FRANCEZE PENTRU HEMEIUȘ

Extinderea cercetării către spațiul francofon urmărește o problemă mai amplă decât identificarea unor simple mențiuni despre Georg Lührig.

O parte din istoria artei europene a fost documentată prin reviste internaționale, cataloage expoziționale, corespondență și colecții de stampe.

În aceste surse, numele unui artist poate apărea în mai multe forme.

Pentru Lührig sunt relevante variantele *Georg Lührig*, *Georg Luhrig* și *Georg Luehrig*.

La fel, referințele geografice pot apărea sub forme diferite: România, Roumanie, Moldavie, Fântânele sau Hemeiuș.

O cercetare limitată la o singură grafie riscă să rateze documente importante.

Biblioteca digitală Gallica și colecțiile istorice ale *Gazette des Beaux-Arts* reprezintă instrumente valoroase pentru identificarea unor cronici, cataloage și reproduceri.

Institut national d'histoire de l'art, prin platforma AGORHA, oferă resurse pentru studierea publicațiilor și rețelelor artistice.

Dar accesibilitatea online nu înseamnă exhaustivitate.

Unele publicații nu sunt digitalizate, altele sunt indexate incomplet, iar documentele pot fi păstrate în fonduri speciale care necesită consultare directă.

În consecință, faptul că auditul nu a identificat până acum o monografie franceză consacrată atelierului Fântânele nu demonstrează inexistența unei asemenea surse.

Înseamnă doar că ea nu a fost identificată în materialul documentar examinat.

CE A ADUS EFECTIV AUDITUL FRANCOFON

Cercetarea permite trei constatări principale.

Prima privește receptarea artistică de epocă.

*Gazette des Beaux-Arts* îl menționează pe Georg Lührig și formulează o apreciere pozitivă despre litografiile sale. Pasajul a fost identificat în facsimil, dar referința bibliografică integrală mai trebuie stabilită.

A doua privește patrimoniul bibliografic francez.

Catalogul Bibliotecii Naționale a Franței înregistrează *Im Paradies / Au paradis*, lucrare publicată în 1899, în timpul șederii artistului în România. Identificarea completă a exemplarului și stabilirea locului de execuție rămân deschise.

A treia privește receptarea culturală contemporană.

Prezentarea oficială franceză din 2026 recunoaște explicit creația realizată în România ca direcție majoră a operei lui Lührig și reproduce tabloul *Pélican*.

Aceste trei constatări nu sunt identice ca natură.

Prima reprezintă o mărturie critică istorică.

A doua reprezintă o înregistrare bibliografică patrimonială.

A treia reprezintă o prezentare muzeală contemporană.

Împreună, ele documentează circulația europeană a numelui și operei artistului.

Nu constituie însă, luate separat sau împreună, dovada amplasamentului atelierului din parcul Fântânele ori a executării unei anumite litografii la Hemeiuș.

CE NU AU DEZVĂLUIT ÎNCĂ SURSELE FRANCEZE

Cercetarea nu a identificat până în prezent o scrisoare în limba franceză expediată de Georg Lührig de la Hemeiuș.

Nu a fost verificată o monografie francofonă dedicată exclusiv activității sale în Moldova. Nici nu a fost identificată o fotografie originală dintr-o colecție franceză care să poată fi atribuită documentar domeniului Fântânele. De asemenea, nu a fost descoperită o cronică franceză contemporană care să descrie direct atelierul artistului.

Aceste absențe nu trebuie confundate cu rezultate negative definitive. Ele delimitează stadiul actual al cercetării și indică direcțiile în care documentarea poate continua.

EPILOG – HEMEIUȘUL, ÎNTR-O ISTORIE CULTURALĂ SCRISĂ ÎN MAI MULTE LIMBI

Istoria unui loc nu se păstrează întotdeauna în arhivele cele mai apropiate de el.

Uneori, mărturiile se află în reviste publicate la Paris, în cataloagele unei biblioteci naționale, în colecțiile unui muzeu german sau în documentele unei familii aristocratice.

Așa se întâmplă și în cazul lui Georg Lührig.

Sursele germane documentează locuirea pictorului la Hemeiuș și existența atelierului din parcul Fântânele.

Sursele francofone adaugă o altă dimensiune: reputația sa în critica artistică europeană, prezența unei lucrări în catalogul Bibliotecii Naționale a Franței și recunoașterea contemporană a importanței creației realizate în România.

Niciuna dintre aceste descoperiri nu trebuie exagerată.

Nu a fost identificat un nou tablou francez care să reprezinte sigur Hemeiușul. Nu a fost găsită o fotografie care să dezvăluie amplasamentul atelierului. Nu a fost recuperată o corespondență care să descrie viața cotidiană a pictorului în comună.

Dar cercetarea a demonstrat că istoria culturală a Hemeiușului poate fi aprofundată prin documente păstrate în afara României și prin confruntarea atentă a mărturiilor din mai multe spații lingvistice.

Această recuperare documentară se sprijină pe munca istoricilor de artă, bibliotecarilor, arhiviștilor și muzeografilor care au păstrat și făcut accesibile sursele.

Pentru HEMEIUȘ 100% ONLINE, continuarea cercetării în limba franceză reprezintă încă un pas în reconstruirea memoriei culturale a comunității.

Atelierul se afla la Fântânele. Reputația artistului ajunsese până la Paris. Iar documentele care ar putea lega și mai strâns aceste două lumi așteaptă, poate, să fie descoperite.

POST-SCRIPTUM – ÎNTREBĂRI JURNALISTICE LEGITIME ADRESATE INSTITUȚIILOR FRANCEZE, FRANCOFONE ȘI GERMANE

1. Către Bibliothèque nationale de France și Departamentul de stampe și fotografie: Care sunt identificatorul permanent, cota, descrierea materială și eventualele reproduceri disponibile pentru *Im Paradies / Au paradis*, publicată în 1899? Există și alte lucrări ale lui Georg Lührig în colecțiile instituției, în special din perioada 1897–1900?

2. Către Institut national d'histoire de l'art și instituțiile care păstrează colecțiile „Gazette des Beaux-Arts”: Care sunt autorul, anul, numărul revistei și pagina bibliografică completă a cronicii despre expoziția de la Viena care menționează litografiile lui „Georg Luhrig”? Există și alte cronici franceze despre lucrările sale expuse între 1898 și 1903?

3. Către Bibliothèque nationale de France, Gallica și bibliotecile de istoria artei din Franța: Există monografii, cataloage, corespondență, articole ori fotografii în care Georg Lührig este asociat explicit cu România, Moldova, Hemeiuș sau domeniul Fântânele?

4. Către Museum Wiesbaden și instituțiile germane care conservă patrimoniul artistului: Ce documente originale susțin formularea din prezentarea franceză potrivit căreia operele realizate în România reprezintă o direcție majoră a creației sale? Poate fi întocmit un inventar al lucrărilor documentate în perioada șederii la Fântânele?

5. Către instituțiile culturale din România, Franța și Germania: Ar putea fi inițiată o cercetare comună și realizat un repertoriu documentar bilingv sau multilingv al operelor, publicațiilor și arhivelor referitoare la Georg Lührig și Hemeiuș, cu separarea clară a faptelor confirmate de atribuirile încă ipotetice?

(Surse: 1. Gazette des Beaux-Arts, volum istoric digitalizat, cronica expoziției de la Viena, p. 172 – https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/5/5c/Gazette_des_beaux-arts._%28IA_gazettedesbeauxa320umass%29.pdf; 2. Bibliothèque nationale de France, Catalogue général, înregistrarea „Im Paradies : [au paradis] : [estampe]”, 1899 – https://catalogue.bnf.fr/rechercher.do?index=SujConstr&numNotice=11965436_; 3. Ville de Wiesbaden, „Art nouveau et symbolisme : Georg Lührig. Un maître de Dresde” – https://www.wiesbaden.de/fr/kultur/kultur-erleben/museen-ausstellungen/jugendstil-und-symbolismus; 4. Institut national d'histoire de l'art, AGORHA, istoricul publicației Gazette des Beaux-Arts – https://agorha.inha.fr/ark%3A/54721/86f47f0a-a449-4816-9ded-0f4bbf30af00; 5. Universitätsbibliothek Heidelberg, colecția Gazette des Beaux-Arts – https://digi.ub.uni-heidelberg.de/diglit/gba; 6. Bibliothèque nationale de France, Gallica – https://gallica.bnf.fr/; 7. Ville de Wiesbaden, programul expozițional 2026–2027 – https://www.wiesbaden.de/fr/kultur/kultur-erleben/museen-ausstellungen/museum-wiesbaden-2026; 8. Museum Wiesbaden, cronologia biografică Georg Lührig – https://museum-wiesbaden.de/en/luehrig-vita; 9. Thomas Appel, Göttinger Künstlerlexikon, 2022, p. 392 – https://univerlag.uni-goettingen.de/bitstream/handle/3/isbn-978-3-86395-504-5/Appel_diss.pdf?isAllowed=y&sequence=1;)