HEMEIUȘ, 1918: ȘCOALA DIN CARE S-A NĂSCUT ȘI ȘCOALA NORMALĂ DIN BACĂU. PAGINA UITATĂ A ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PEDAGOGIC

În septembrie 1918, într-un Hemeiuș care avea deja aproape șase decenii de tradiție școlară, a fost înființată o Școală Pregătitoare Pedagogică. A funcționat un singur an. Dar elevii ei nu au dispărut odată cu școala: în 1919 au trecut la noua Școală Normală de băieți din Bacău. Hemeiușul, alături de Gârleni și Onești, se află astfel chiar la începutul istoriei instituționale a învățământului pedagogic băcăuan.

SEPTEMBRIE 1918: HEMEIUȘ DEVINE CENTRU DE PREGĂTIRE PEDAGOGICĂ

România se afla la sfârșitul unui război care afectase profund inclusiv școala.

În acest context, în septembrie 1918, în județul Bacău au fost organizate trei școli pregătitoare pedagogice:

Hemeiuș, Gârleni și Onești.

Documentele păstrate de Arhivele Statului Bacău arată că cele trei instituții au funcționat în anul școlar 1918–1919.

Una dintre ele era, așadar, aici, la Hemeiuș.

Nu era o simplă școală primară.

Scopul său era pregătirea tinerilor pentru viitoarea carieră didactică, într-o perioadă în care România avea nevoie de învățători și de extinderea sistemului de educație.

Pentru un singur an școlar, Hemeiușul devenise unul dintre cele trei centre de pregătire pedagogică ale județului.

CUM FUNCȚIONA ȘCOALA

O lucrare istorică publicată în 1933, „Bacăul din trecut și de azi”, oferă informații despre organizarea acestor școli.

Ele aveau clasele I și a II-a.

În clasa I, elevii erau primiți în urma unui concurs de admitere, iar o parte dintre cei din clasa a II-a proveneau din structurile pedagogice organizate anterior în timpul războiului.

Corpul profesoral era format atât din profesori suplinitori, cât și din cadre ale învățământului primar.

Școala de la Hemeiuș nu era, prin urmare, o improvizație fără legătură cu sistemul de educație.

Făcea parte dintr-o construcție instituțională care avea să capete o formă nouă chiar în anul următor.

1919: ELEVII DIN HEMEIUȘ PLEACĂ LA BACĂU

La 1 octombrie 1919 a fost înființată Școala Normală de băieți din Bacău.

Aici se produce legătura directă cu Hemeiușul.

Noua instituție a început cu trei clase, formate inclusiv din elevii proveniți de la școlile pregătitoare din:

Hemeiuș, Gârleni și Onești.

Îndrumătorul Arhivelor Statului Bacău descrie explicit continuitatea dintre cele trei școli pregătitoare și noua Școală Normală.

Cu alte cuvinte, nu vorbim despre două evenimente care s-au petrecut întâmplător unul după altul.

Elevii Școlii Pregătitoare din Hemeiuș au intrat efectiv în structura instituției pedagogice înființate la Bacău.

Aceasta este legătura care transformă episodul local din 1918–1919 într-o pagină importantă a istoriei învățământului băcăuan.

NU DOAR ELEVII AU FĂCUT LEGĂTURA

Organizarea noii Școli Normale din Bacău i-a fost încredințată profesorului Gheorghe Gavrilescu, director al Liceului „Ferdinand I”.

Conducerea sa a fost însă de scurtă durată.

De la 1 noiembrie 1919, instituția a fost condusă de profesorul Haralambie Ionescu, fost director al Școlii Pregătitoare din Onești.

Detaliul este relevant.

Continuitatea dintre școlile pregătitoare și Școala Normală nu se regăsește numai în traseul elevilor, ci și în oamenii implicați în organizarea sistemului pedagogic.

1 OCTOMBRIE 1919 ESTE CERT. PENTRU ÎNCEPEREA CURSURILOR, SURSELE NU COINCID

Cercetarea documentelor scoate la iveală și o neconcordanță pe care este corect să o păstrăm la vedere.

Sursele consultate converg asupra datei de 1 octombrie 1919 pentru înființarea Școlii Normale din Bacău.

În privința începerii efective a cursurilor există însă două date.

Îndrumătorul Arhivelor Statului Bacău indică 19 octombrie 1919.

Istoria ulterioară a Colegiului Național Pedagogic „Ștefan cel Mare” indică 19 noiembrie 1919.

În lipsa unui document primar care să permită tranșarea diferenței, redacția HEMEIUȘ 100% – ONLINE nu va transforma niciuna dintre cele două variante într-o certitudine.

Pentru istoria care ne interesează aici, faptul fundamental rămâne neschimbat:

în 1918–1919 a funcționat Școala Pregătitoare Pedagogică din Hemeiuș, iar elevii săi au continuat pregătirea în cadrul noii Școli Normale din Bacău.

DAR ISTORIA ȘCOLII LA HEMEIUȘ ÎNCEPEA CU MULT ÎNAINTE

Apariția unei școli pedagogice la Hemeiuș în 1918 nu s-a produs într-o localitate fără tradiție educațională.

Dimpotrivă.

Potrivit istoricului învățământului local publicat de Primăria Hemeiuș, o școală sătească fusese înființată aici încă din 1859.

Funcționa într-o casă dăruită de Pulcheria Cantacuzino.

Este un reper remarcabil: între școala sătească din 1859 și Școala Pregătitoare Pedagogică din 1918 trec aproape 60 de ani.

În 1910, la Fântânele, a fost înființată o altă școală.

În 1918, în fostul sat Andrieșești, exista o școală primară care funcționa într-o clădire închiriată.

Iar în același an, Hemeiușul apare în documentele învățământului pedagogic.

Privite împreună, aceste repere spun o poveste mai amplă decât aceea a unei singure instituții.

1859 – școala sătească.

1910 – școala din Fântânele.

1918 – Școala Pregătitoare Pedagogică.

1919 – elevii din Hemeiuș intră în noua Școală Normală din Bacău.

O ȘCOALĂ CARE A EXISTAT UN SINGUR AN

Școala Pregătitoare Pedagogică din Hemeiuș nu a avut o existență îndelungată.

A funcționat în anul școlar 1918–1919.

Privită numai prin durata ei, ar putea părea o instituție efemeră.

Dar durata unei școli nu spune întotdeauna cât de importantă a fost.

Elevii ei au plecat la Bacău și au intrat în structura instituției care avea să ducă mai departe pregătirea pedagogică.

Școala din Hemeiuș a dispărut.

Elevii ei au continuat.

HEMEIUȘUL, LA ÎNCEPUTUL UNEI ISTORII DE PESTE UN SECOL

Când vorbim astăzi despre istoria învățământului pedagogic din Bacău, privirea merge firesc spre instituția înființată în municipiu în 1919.

Dar începutul ei nu poate fi înțeles complet dacă rămânem numai în oraș.

Trebuie să mergem cu un an în urmă.

Și trebuie să ieșim din Bacău.

Spre Onești.

Spre Gârleni.

Și spre Hemeiuș.

Aici, în 1918, într-o comună în care prima școală sătească funcționa încă din vremea lui Alexandru Ioan Cuza, câțiva tineri se pregăteau să devină dascăli.

Un an mai târziu, au plecat la Bacău.

Școala lor s-a închis.

Dar povestea ei nu s-a terminat.

Din Hemeiușul anului 1918, o parte din istoria școlii românești a mers mai departe.

redacția HEMEIUȘ 100% – ONLINE

(Surse: Arhivele Statului Bacău, „Îndrumător în Arhivele Statului – Județul Bacău”, vol. II, 1989; „Bacăul din trecut și de azi”, 1933; Eugen Șendrea, „Istoria Colegiului Național Pedagogic «Ștefan cel Mare» din Bacău. 90 de ani (1919–2009)”, Editura Vicovia, 2009; Primăria Comunei Hemeiuș – istoricul învățământului local.)