HEMEIUȘ, COMUNA ÎN CARE ADULȚII SE ÎNTORC LA JOACĂ: CÂT COSTĂ SĂ RĂMÂI PRIETEN CU OAMENII CU CARE JOCI FOTBAL?

Există o vârstă la care oamenii nu mai sunt întrebați dacă au ieșit la joacă. Sunt întrebați dacă au terminat serviciul, dacă au plătit facturile, dacă au dus copiii la școală, dacă au făcut cumpărăturile sau dacă au rezolvat ce aveau de rezolvat.

Și totuși, în Hemeiuș, adulții continuă să iasă la joacă.

La baza sportivă a comunei, echipe de amatori se întâlnesc frecvent pentru fotbal. Nu vorbim neapărat despre sportivi legitimați, competiții oficiale sau campionate cu clasamente. Vorbim despre oameni care își fac timp să alerge după o minge.

O observație directă privind utilizarea frecventă a terenului, alături de tarifele de închiriere publicate de Primăria Hemeiuș, oferă punctul de plecare al unei întrebări mai puțin obișnuite.

Ce cumpără, de fapt, un adult atunci când plătește pentru două ore de fotbal?

Un teren? Un vestiar? Lumina nocturnei? Sau posibilitatea de a se întâlni din nou cu oameni pe care, în afara jocului, i-ar vedea mult mai rar?

Răspunsul nu se află în tabelul de tarife al Primăriei. Dar tabelul ne ajută să înțelegem condițiile materiale în care asemenea întâlniri devin posibile.

## I. VIAȚA DE DUPĂ PROGRAM, O PARTE A COMUNEI PE CARE STATISTICILE NU O SURPRIND

Viața unei localități este descrisă de obicei prin populație, investiții, locuri de muncă, drumuri, școli și bugete.

Mult mai rar prin ceea ce fac oamenii după ce termină toate lucrurile pe care trebuie să le facă.

Pentru un adult, timpul liber nu este întotdeauna un timp disponibil. El trebuie negociat cu programul de muncă, cu naveta, cu responsabilitățile familiale și cu nevoia de odihnă.

În această realitate, întâlnirea pentru un meci de fotbal poate căpăta o semnificație mai mare decât exercițiul fizic.

Poate deveni un ritual săptămânal. O promisiune făcută prietenilor. Un motiv de a ieși din casă. Un moment în care telefonul nu mai este principalul instrument de comunicare.

Nu știm încă dacă participanții de la baza sportivă din Hemeiuș descriu astfel experiența lor. Pentru a afirma acest lucru ar fi necesare interviuri.

Dar frecvența întâlnirilor observate justifică explorarea acestei dimensiuni a vieții locale.

O comună nu există numai între orele în care funcționează instituțiile. Există și după terminarea programului, prin relațiile pe care locuitorii aleg să le păstreze.

## II. PE TEREN NU MAI CONTEAZĂ ÎNTOTDEAUNA CINE EȘTI ÎN AFARA LUI

În viața obișnuită, oamenii se întâlnesc în roluri bine definite.

Unul este angajat, altul administrator. Unul este client, altul prestator. Unul conduce, altul execută. Unul are mai mult timp, altul mai puțin.

Pe un teren de fotbal, rolurile se pot schimba.

Cel care conduce o firmă poate primi indicații de la un coleg mai tânăr. Cel care în timpul zilei execută sarcini poate organiza echipa. Cel mai bun jucător nu este neapărat cel cu cea mai importantă funcție în afara terenului.

Această inversare temporară a ierarhiilor este una dintre posibilitățile sociologice interesante ale sportului amator.

Nu înseamnă că diferențele sociale dispar. Nici că toate echipele funcționează egalitar.

Înseamnă că jocul creează un spațiu în care oamenii pot fi apreciați după alte criterii decât cele care le organizează viața profesională.

La Hemeiuș, ar merita aflat dacă echipele reunesc persoane cu profesii și vârste diferite, dacă există grupuri formate din colegi de muncă sau din prieteni din copilărie și dacă participă și oameni veniți din alte localități.

Aceste informații nu sunt încă documentate. Tocmai ele ar putea transforma analiza într-un reportaj construit în jurul unor personaje reale.

## III. CÂT COSTĂ DOUĂ ORE ÎN CARE NU MAI TREBUIE SĂ FII ADULT?

Prietenia nu are tarif. Dar terenul pe care se întâlnesc prietenii poate avea.

Primăria Hemeiuș publică o grilă de închiriere pentru baza sportivă, cu tarife diferențiate în funcție de utilizarea pe timp de zi sau de noapte și de accesul la dușuri și vestiare.

Pentru terenul destinat fotbalului, handbalului, baschetului și voleiului, tarifele afișate sunt:

- 50 de lei ziua și 70 de lei noaptea, fără folosirea dușurilor și vestiarelor;

- 60 de lei ziua și 80 de lei noaptea, cu folosirea dușurilor și vestiarelor.

Pentru tenis, sunt afișate tarife de 30 de lei ziua și 50 de lei noaptea, fără dușuri și vestiare, respectiv 40 de lei ziua și 60 de lei noaptea, cu aceste facilități.

Pentru alte activități fără caracter sportiv, tarifele publicate sunt de 50 de lei ziua și 80 de lei noaptea, cu folosirea dușurilor și vestiarelor, respectiv 50 de lei ziua și 70 de lei noaptea, fără acestea.

Tabelul nu precizează explicit unitatea de timp pentru închirierile individuale. Prin urmare, nu putem afirma că aceste sume reprezintă costul unui meci de două ore sau al unei ore de utilizare.

Dar există un exercițiu matematic care merită făcut.

Dacă zece persoane împart o taxă de 80 de lei pentru o rezervare, contribuția ar fi de opt lei de persoană. Dacă sunt paisprezece, ar fi aproximativ 5,71 lei.

Aceste calcule sunt ipotetice și nu stabilesc costul efectiv al unui meci la Hemeiuș. Pentru aceasta trebuie cunoscute durata rezervării și tariful aplicabil.

Totuși, ele arată ceva interesant: costul unei activități colective poate deveni mai ușor de suportat atunci când este împărțit.

Iar în cazul fotbalului amator, tocmai existența grupului face posibilă această împărțire.

Oamenii nu se adună doar pentru că există un teren. Uneori, terenul devine accesibil tocmai pentru că oamenii au reușit să se adune.

## IV. ABONAMENTUL LUNAR: CÂND PRIETENIA CAPĂTĂ PROGRAM FIX

Grila publicată de Primărie cuprinde și abonamente lunare pentru trei antrenamente pe săptămână, fiecare cu durata de două ore.

Tarifele sunt de 500 de lei pentru utilizarea de zi, fără dușuri și vestiare, și 600 de lei pentru utilizarea de noapte, fără aceste facilități.

Cu acces la dușuri și vestiare, abonamentele sunt de 700 de lei ziua și 800 de lei noaptea.

Trei antrenamente săptămânale de câte două ore înseamnă șase ore de sport pe săptămână.

Dar, privite sociologic, cele șase ore înseamnă și altceva: șase ore pe care un grup de oameni încearcă să le păstreze în propriul calendar.

Într-o societate în care programul profesional și obligațiile personale pot fragmenta timpul liber, întâlnirea repetată poate deveni mai importantă decât evenimentul în sine.

Abonamentul nu cumpără prietenia. Nu garantează nici prezența tuturor participanților.

El oferă însă un cadru material pentru repetarea întâlnirilor.

Iar repetarea este esențială pentru multe relații sociale.

Nu toate prieteniile se păstrează prin conversații lungi sau vizite acasă. Unele pot continua printr-un obicei simplu: ne vedem la fotbal.

## V. FOTBALUL AMATOR, O FORMĂ DE ORGANIZARE SOCIALĂ FĂRĂ ORGANIGRAMĂ

O echipă de amatori poate funcționa fără președinte, fără statut, fără sediu și fără personalitate juridică.

Totuși, cineva trebuie să adune participanții.

Cineva trebuie să stabilească ora, să verifice disponibilitatea terenului, să facă rezervarea și, eventual, să colecteze contribuțiile.

Dacă un participant lipsește, altcineva trebuie anunțat. Dacă se schimbă programul, grupul trebuie să se reorganizeze.

Această organizare informală este una dintre formele mai puțin vizibile ale vieții comunitare.

Nu știm dacă echipele din Hemeiuș funcționează exact în acest fel. Dar interviurile ar putea identifica persoanele care țin grupurile împreună.

Poate că organizatorul nu este cel mai bun jucător. Poate că nici nu marchează prea des.

Dar fără el, întâlnirea ar putea deveni mai greu de organizat.

Aici apare o categorie umană care rareori ajunge în știrile locale: oamenii care întrețin viața comunității fără să ocupe o funcție publică și fără să primească o recunoaștere oficială.

Ei pot organiza meciuri, reuniuni, activități între vecini sau alte întâlniri recurente.

În jurul unor asemenea inițiative se pot construi relații care nu apar în statisticile administrației.

## VI. CE SE ÎNTÂMPLĂ CÂND NU MAI VII LA FOTBAL?

Poate cea mai importantă întrebare a acestui reportaj nu privește participarea, ci absența.

Ce se întâmplă când un om care a jucat ani la rând nu mai vine?

Se schimbă programul? A plecat la muncă în alt oraș? Are mai multe obligații familiale? Nu mai poate face efort fizic? A pierdut legătura cu grupul?

Nu avem mărturii care să permită răspunsuri concrete despre participanții din Hemeiuș.

Dar întrebarea merită adresată.

În sociologia vieții cotidiene, relațiile nu sunt menținute numai de sentimente, ci și de ocaziile repetate de întâlnire.

Când o asemenea ocazie dispare, relația poate continua în alte forme sau se poate răci.

Din acest motiv, terenul de fotbal poate avea o funcție socială care depășește destinația sa sportivă.

Pentru unii participanți, ar putea fi locul în care se întâlnesc cu prietenii fără să fie nevoie să inventeze de fiecare dată un motiv.

Pentru alții, ar putea reprezenta pur și simplu mișcare și competiție.

Un reportaj autentic trebuie să lase loc ambelor răspunsuri, fără să atribuie tuturor aceeași motivație.

## VII. O COMUNĂ NU SE MĂSOARĂ NUMAI ÎN INVESTIȚII, CI ȘI ÎN ÎNTÂLNIRI

Baza sportivă din Hemeiuș poate fi privită din mai multe perspective.

Pentru administrație, este o infrastructură care trebuie întreținută și gestionată.

Pentru utilizatori, este un loc în care pot practica sport.

Pentru un cercetător al vieții comunitare, poate fi și un spațiu în care se formează și se mențin relații între oameni.

Aceste perspective nu se exclud.

Tarifele arată că utilizarea bazei are o componentă economică. Frecvența meciurilor observate arată că există activitate sportivă de amatori. Dar semnificația socială a acestei activități trebuie descoperită prin discuții cu participanții.

Ar fi interesant de aflat dacă există echipe care joacă împreună de mulți ani, dacă participă părinți și copii deveniți adulți, dacă se întâlnesc foști colegi de școală sau dacă sportul a creat prietenii între locuitori ai unor sate diferite.

Nu afirmăm că toate aceste situații există.

Ele sunt direcții de cercetare care ar putea dezvălui o parte mai puțin cunoscută a comunității.

Iar faptul că un teren poate găzdui asemenea întâlniri arată de ce valoarea unei infrastructuri publice nu trebuie analizată exclusiv prin costul construcției, veniturile din închiriere sau cheltuielile de întreținere.

## VIII. DOUĂ ECONOMII ALE ACELUIAȘI MECI

La baza sportivă din Hemeiuș se întâlnesc, cel puțin conceptual, două economii.

Prima poate fi calculată în lei.

Cuprinde tariful de închiriere, eventualele abonamente și cheltuielile suportate de participanți.

A doua nu apare în tabelul Primăriei.

Este economia timpului, a relațiilor și a continuității.

Cât timp îi trebuie unui grup să se organizeze? Cât de greu este să găsești o seară liberă? Cât contează pentru participanți faptul că se văd regulat?

Nu putem atribui acestei a doua economii o valoare financiară fără un model de cercetare și date adecvate.

Dar o putem documenta prin experiențele oamenilor.

Poate că pentru unii costul terenului este principalul obstacol. Pentru alții, problema este găsirea timpului. Pentru alții, dificultatea este păstrarea unui grup suficient de numeros.

În fiecare caz, fotbalul amator arată cum o activitate aparent simplă depinde de cooperarea mai multor persoane.

## CONCLUZIE: UNEORI, CEL MAI IMPORTANT LUCRU CARE SE CONSTRUIEȘTE PE UN TEREN NU SE VEDE

Un teren de fotbal poate fi măsurat în metri pătrați. Utilizarea lui poate fi măsurată în ore. Închirierea poate fi calculată în lei.

Dar relațiile care se formează acolo nu pot fi descrise numai prin aceste unități.

La Hemeiuș, prezența frecventă a echipelor de amatori deschide o posibilitate de cercetare a vieții comunitare dincolo de instituții, bugete și proiecte administrative.

Nu știm încă cine sunt oamenii care joacă, de când se întâlnesc și ce înseamnă pentru ei aceste meciuri.

Știm că baza sportivă are tarife publicate și că este utilizată pentru fotbal amator, potrivit observațiilor directe care au stat la baza acestui material.

Restul poveștii trebuie căutat printre participanți.

Poate că unii vin doar pentru sport. Poate că alții vin și pentru prietenii. Poate că există oameni pentru care întâlnirea săptămânală a devenit una dintre puținele constante ale programului personal.

Un lucru merită însă investigat: într-o comunitate, infrastructura publică nu oferă numai locuri în care oamenii pot face ceva. Poate oferi și motive pentru care oamenii continuă să se întâlnească.

Iar întrebarea care ar trebui adresată la finalul unui meci nu este neapărat cine a câștigat.

Este aceasta: „Dacă terenul n-ar mai exista, unde v-ați mai întâlni?”

Redactia Hemeius 100% Online

(Surse: 1. Primăria Hemeiuș, secțiunea „Baza sportivă”, grila tarifelor de închiriere furnizată redacției, https://primariahemeius.ro/; 2. Observații directe comunicate redacției privind utilizarea frecventă a bazei sportive de către echipe de fotbal amator; 3. Calcule aritmetice proprii pe baza tarifelor publicate, prezentate explicit ca exemple ipotetice;)