HEMEIUȘUL TURISTIC: CASTELUL ROȘU – CLĂDIREA CARE A RĂMAS PE LOC ÎN TIMP CE ISTORIA ȘI-A SCHIMBAT PROPRIETARII

La Lilieci, în comuna Hemeiuș, o clădire din cărămidă roșie păstrează povestea unei moșii moldovenești care a ajuns, prin moșteniri și alianțe familiale, până în genealogia unei case princiare legate de tronul Albaniei. Castelul Roșu a traversat reforme agrare, schimbări de proprietate, naționalizarea și transformarea domeniului într-un spațiu de cercetare silvică. Dar întrebarea cea mai importantă privește viitorul: ce se întâmplă astăzi cu monumentul și cine îi asigură supraviețuirea?

O CLĂDIRE PE CARE NU O POȚI ÎNȚELEGE DINTR-O SINGURĂ PRIVIRE

Prima surpriză a Castelului Roșu nu este culoarea. Este faptul că edificiul pare alcătuit din fragmentele unor lumi arhitecturale diferite.

Turnul circular, crenelurile și unele dintre ferestre evocă fortificațiile medievale. În altă parte, frontoanele, arcadele și decorațiunile dezvăluie preocupările arhitecturii europene din secolul al XIX-lea.

Intrarea laterală, cu coloanele și capitelurile ornamentate, adaugă influențe orientale.

Nu este întâmplător.

Istoricul publicat de Primăria Hemeiuș descrie construcția ca pe un exemplu de eclectism occidental, în care elementele gotice, baroce și orientale sunt reunite într-o singură compoziție.

Castelul nu reproduce fidel o epocă istorică. El reinterpretează mai multe epoci.

Este o reședință aristocratică de secol XIX care împrumută limbajul vizual al unor construcții mult mai vechi.

Această deosebire contează.

Crenelurile nu dovedesc existența unei garnizoane. Turnul nu transformă clădirea într-o cetate medievală. Iar aspectul romantic nu trebuie confundat cu o origine medievală.

Poate tocmai aici începe farmecul monumentului: la încercarea de a înțelege de ce o clădire din Moldova a fost concepută să amintească de atâtea tradiții arhitecturale.

1864: ÎNCEPUTUL UNEI POVEȘTI ARISTOCRATICE

Istoricul Primăriei Hemeiuș plasează construcția Castelului Roșu în anul 1864. Alte prezentări documentare indică perioada 1864–1866.

Edificiul a apărut pe fosta moșie Fântânele, asociată familiei lui Costache Pașcanu, fost vistiernic al Moldovei.

Prin căsătoria Lucicăi Pașcanu cu principele Neculai Cantacuzino, domeniul a intrat în patrimoniul familiei Cantacuzino.

Moșia a fost apoi atribuită fiicei principelui, Pulcheria Cantacuzino, căreia istoricul administrației locale îi atribuie construirea Castelului Roșu.

Povestea nu privește însă numai o clădire.

Moșia Fântânele reprezenta atunci o lume în care proprietatea funciară, prestigiul familial și alianțele matrimoniale aveau o importanță considerabilă.

Castelul era expresia vizibilă a acestei lumi.

Nu era construit pentru apărarea unei frontiere, ci pentru a reprezenta statutul unei familii și gusturile sale culturale.

Prin arhitectura sa, o moșie moldovenească intra simbolic în universul marilor reședințe aristocratice europene.

DE LA FÂNTÂNELE LA TRONUL ALBANIEI: CONEXIUNEA EUROPEANĂ A CASTELULUI ROȘU

Una dintre cele mai puțin cunoscute dimensiuni ale istoriei Castelului Roșu se află în succesiunea familiilor care au deținut domeniul.

Potrivit istoricului oficial al comunei, Pulcheria Cantacuzino s-a căsătorit cu principele german Emil de Sayn-Wittgenstein.

După moartea prințesei, moșia Fântânele a trecut în proprietatea soțului, iar ulterior a fost moștenită de fiica lor, Lucia.

Aceasta s-a căsătorit în anul 1880 cu principele Victor de Schönburg-Waldenburg.

În anul 1903, domeniul a trecut în proprietatea unor descendenți ai familiei, între care Günther și Sofia.

Legătura europeană devine și mai interesantă prin căsătoria Sofiei de Schönburg-Waldenburg cu Wilhelm de Wied.

Acesta a devenit principe al Albaniei în anul 1914, exercitând această funcție în perioada martie–septembrie.

Așadar, istoria unei proprietăți din comuna Hemeiuș se întâlnește, prin legăturile genealogice ale proprietarilor, cu istoria unei case princiare implicate în conducerea Albaniei.

Este o conexiune remarcabilă.

Dar trebuie respectată o limită documentară esențială: această legătură familială nu demonstrează că Wilhelm de Wied a locuit la Castelul Roșu și nici că aici s-au desfășurat evenimente politice privind Albania.

Documentele consultate nu confirmă asemenea împrejurări.

Istoria reală este însă suficient de interesantă fără asemenea adaosuri.

Câți dintre cei care trec astăzi prin Lilieci bănuiesc că genealogia fostei moșii Fântânele ajunge până la familia unui principe al Albaniei?

9.009 HECTARE: REFORMA AGRARĂ CARE A SCHIMBAT DIMENSIUNEA DOMENIULUI

Castelul Roșu a rămas în picioare, dar proprietatea care îl înconjura a fost profund transformată.

După Primul Război Mondial, reforma agrară a schimbat configurația marilor domenii funciare.

Potrivit datelor prezentate de Primăria Hemeiuș, în urma reformei agrare din anul 1920 au fost expropriate 9.009 hectare din fostul domeniu.

Dintre acestea, 5.761 de hectare au rămas statului, iar 3.248 de hectare au fost destinate împroprietăririi țăranilor din Fântânele, Ciumaș, Gârleni, Trebeș, Secătura și Schineni.

Cifrele se referă la domeniul funciar, nu la suprafața castelului sau a actualului parc dendrologic.

Dincolo de dimensiunea operațiunii, schimbarea a avut o semnificație istorică majoră.

Un domeniu asociat puterii economice și sociale a unor familii aristocratice a intrat într-o etapă în care proprietatea funciară era redistribuită potrivit noii politici agrare.

Mai târziu, naționalizarea din perioada comunistă a adus alte schimbări patrimoniale și administrative.

Clădirea a supraviețuit acestor transformări.

Proprietarii, instituțiile și destinațiile domeniului s-au schimbat.

Iar această continuitate fizică, într-o succesiune atât de diferită de regimuri și raporturi de proprietate, explică titlul poveștii Castelului Roșu.

PARCUL CARE A TRANSFORMAT O REȘEDINȚĂ ARISTOCRATICĂ ÎNTR-UN SPAȚIU AL ȘTIINȚEI

Castelul Roșu nu poate fi înțeles separat de Parcul Dendrologic Hemeiuș.

Administrația locală situează amenajarea parcului dendrologic în anul 1880 și menționează contribuția specialistului german Cristian Adolf.

În timp, domeniul a fost îmbogățit cu numeroase specii de arbori și arbuști provenite din regiuni geografice diferite.

Potrivit prezentării publicate de Primăria Hemeiuș, parcul ocupă aproximativ 49 de hectare și este descris ca adăpostind peste 1.300 de specii de arbori și arbuști.

Acestea sunt cifrele din documentarea administrației locale și nu trebuie confundate cu rezultatul unui inventar botanic realizat în anul 2026.

După anul 1955, parcul a intrat într-o etapă de întreținere, refacere și cercetare silvică.

Din anul 1976, aici este menționată activitatea filialei zonale Moldova a Institutului de Cercetări Silvice.

Astfel, un domeniu destinat inițial reprezentării prestigiului aristocratic a dobândit o funcție științifică.

În jurul clădirii inspirate de arhitectura vechii Europe se dezvoltase o colecție de arbori și arbuști proveniți inclusiv de pe alte continente.

Arhitectura și natura ajungeau să spună, împreună, două istorii despre fascinația pentru ceea ce venea de departe.

Pentru vizitator, interesul domeniului nu începe neapărat la intrarea în castel.

El poate începe cu un arbore neobișnuit, cu o perspectivă asupra turnului sau cu descoperirea felului în care parcul încadrează edificiul.

LIZUCA ȘI PATROCLE AU INTRAT ȘI EI ÎN POVESTEA DOMENIULUI

Castelul Roșu și parcul său au și o legătură cu istoria cinematografiei românești.

În Parcul Dendrologic Hemeiuș au fost filmate cadre pentru pelicula „Dumbrava minunată”, realizată de regizorul Gheorghe Naghi după opera lui Mihail Sadoveanu.

Informația este consemnată în prezentarea oficială a comunei și în documentarea publicată de ziarul Deșteptarea.

Pentru generațiile care au crescut cu povestea Lizucăi și a lui Patrocle, asocierea conferă domeniului o dimensiune aparte.

Este locul unde o parte din peisajul real al Hemeiușului a intrat în universul cinematografic al unei opere literare cunoscute.

Trebuie însă păstrată distincția dintre parc și clădire.

Confirmarea filmărilor în Parcul Dendrologic nu demonstrează, prin ea însăși, că toate scenele asociate domeniului au fost realizate în interiorul Castelului Roșu.

Ceea ce poate fi afirmat este că domeniul de la Hemeiuș a contribuit la realizarea unor cadre ale filmului.

Această legătură poate transforma o vizită într-o experiență culturală care reunește istoria, arhitectura, natura și literatura.

CLĂDIREA A REZISTAT ISTORIEI. DAR CÂT VA MAI REZISTA TIMPULUI?

Dincolo de frumusețea arhitecturală și de genealogia proprietarilor, Castelul Roșu are și o istorie a degradării.

Primăria Hemeiuș consemnează avarii importante ale clădirii și afectarea structurii de rezistență, în special a turnului.

Istoricul administrației locale menționează dezafectarea edificiului în anul 1999.

Relatările jurnalistice ulterioare au semnalat problemele de conservare și necesitatea unor intervenții de restaurare.

Aceste informații istorice nu trebuie confundate cu o expertiză tehnică actualizată.

Nu avem, din sursele publice consultate, o evaluare tehnică recentă care să stabilească exact starea structurală a întregului imobil în octombrie 2026.

Dar documentarea existentă justifică o întrebare de interes public.

Ce măsuri concrete au fost adoptate pentru conservarea și valorificarea monumentului?

Un castel nu este protejat efectiv doar prin evocarea istoriei sale.

Sunt necesare decizii administrative, finanțări, lucrări și o evidență transparentă a rezultatelor.

ASOCIEREA DIN 2021 ȘI CEI 10.000 DE LEI APROBAȚI DIN BUGETUL LOCAL

Un document administrativ oferă un punct concret de plecare pentru examinarea demersurilor de valorificare a monumentului.

Prin Hotărârea nr. 55 din 22 iulie 2021, Consiliul Local Hemeiuș a aprobat asocierea cu Asociația „Simfonia Florilor”, în vederea punerii în valoare a Castelului Roșu și a Parcului Dendrologic.

Hotărârea a fost adoptată cu 15 voturi pentru, din 15 consilieri prezenți.

Articolul 2 al actului administrativ prevedea aprobarea unei susțineri financiare în valoare de 10.000 de lei din bugetul local al comunei.

Este o informație importantă, dar care trebuie interpretată corect.

Aprobarea sprijinului financiar nu dovedește automat plata efectivă a sumei.

De asemenea, existența unei hotărâri de asociere nu demonstrează că au fost executate lucrări de restaurare ori că obiectivele urmărite au fost realizate.

Pentru stabilirea rezultatelor ar fi necesare contractul de asociere, documentele de execuție bugetară, eventualele rapoarte de activitate și actele privind proiectele realizate.

Din documentarea publică verificată nu putem confirma în ce măsură asocierea a produs rezultate concrete în beneficiul monumentului.

Această necunoscută merită clarificată.

Nu pentru că existența unei finanțări aprobate ar indica, prin ea însăși, o neregulă, ci pentru că utilizarea resurselor publice și valorificarea patrimoniului local sunt chestiuni de interes legitim pentru comunitate.

POȚI VIZITA ASTĂZI CASTELUL ROȘU?

O prezentare turistică responsabilă trebuie să răspundă și acestei întrebări.

Într-un material publicat în anul 2017, ziarul Deșteptarea a inclus răspunsul instituției care administra domeniul.

Potrivit acelui răspuns, interiorul Castelului Roșu nu putea fi vizitat deoarece necesita în continuare lucrări de renovare și restaurare.

În privința parcului dendrologic, erau menționate vizitele realizate cu însoțirea personalului instituției.

Aceste precizări descriu situația comunicată în anul 2017.

Nu constituie o confirmare automată a condițiilor existente în octombrie 2026.

Nu am putut verifica un program oficial actualizat de vizitare a interiorului castelului și nici existența unui regim general de acces individual, liber și neînsoțit.

Prin urmare, Castelul Roșu nu poate fi prezentat în mod responsabil ca un obiectiv cu acces turistic permanent.

Persoanele interesate de vizitarea domeniului trebuie să solicite administratorului confirmarea condițiilor actuale de acces înaintea deplasării.

În lipsa autorizării, nu trebuie să pătrundă în clădire sau în zonele cu acces restricționat.

CINCI DETALII CARE POT SCHIMBA FELUL ÎN CARE PRIVEȘTI CASTELUL

Pentru cei care au posibilitatea unei vizite autorizate, domeniul oferă mai mult decât imaginea unei construcții din cărămidă roșie.

Primul detaliu este turnul circular, ale cărui creneluri evocă arhitectura defensivă medievală, deși reședința aparține secolului al XIX-lea.

Al doilea este intrarea cu coloane și balcon decorativ, unde influențele orientale contrastează cu restul edificiului.

Al treilea este însăși cărămida aparentă, care a contribuit la identitatea vizuală și la denumirea sub care construcția a devenit cunoscută.

Al patrulea îl reprezintă relația cu parcul dendrologic, unde arhitectura și vegetația alcătuiesc un ansamblu cu o istorie comună.

Iar al cincilea nu este un element de construcție.

Este întrebarea privind oamenii care au trăit aici, proprietarii care au moștenit domeniul și instituțiile care l-au administrat ulterior.

Castelul este, în acest sens, mai mult decât un monument.

Este punctul de plecare al unei cercetări despre transformările unei comunități.

CASTELUL CARE NU ȘI-A TERMINAT POVESTEA

Pentru cercetătorul trecutului, Castelul Roșu este o fereastră spre marile moșii ale Moldovei.

Pentru pasionatul de genealogie, este un punct de legătură cu familii princiare europene.

Pentru iubitorul arhitecturii, este un exemplu de întâlnire între stiluri și influențe diferite.

Pentru cei interesați de natură, reprezintă una dintre componentele istorice ale unui domeniu dendrologic valoros.

Iar pentru cei care au copilărit cu „Dumbrava minunată”, parcul din jur păstrează și o asociere cinematografică.

Dar pentru comunitatea din Hemeiuș, monumentul poate avea o semnificație mai profundă.

El arată că istoria europeană nu s-a desfășurat numai în capitale și la curțile regale celebre.

Uneori, legăturile dintre familii, proprietăți și destine politice europene pot fi descoperite într-o comună de lângă Bacău.

Castelul Roșu nu are nevoie de fantome inventate, tuneluri nedovedite sau legende prezentate drept fapte pentru a deveni fascinant.

Istoria sa reală oferă suficiente motive de curiozitate.

Există clădiri pe care le vizitezi pentru ceea ce vezi.

Există clădiri pe care le vizitezi pentru ceea ce știi despre ele.

Castelul Roșu merită descoperit pentru ceea ce începi să te întrebi atunci când îi cunoști povestea.

Iar întrebarea rămasă deschisă nu privește numai trecutul.

Cine va avea grijă ca această poveste să poată fi descoperită și de generațiile următoare?

Redacția HEMEIUȘ 100% ONLINE

(Surse: 1. Primăria Hemeiuș – Istoricul comunei, https://primariahemeius.ro/comuna/istoric/; 2. Primăria Hemeiuș – Prezentare generală, https://primariahemeius.ro/comuna/prezentare-generala/; 3. Primăria Hemeiuș – Parcul dendrologic, https://primariahemeius.ro/comuna/parcul-dendrologic/; 4. Consiliul Local Hemeiuș – Hotărârea nr. 55 din 22 iulie 2021, https://site-vechi.primariahemeius.ro/fisiere/hcl/HCL_nr.55_din_22.07.2021.pdf; 5. Deșteptarea – „Castelul Roșu din Lilieci, o frumoasă ruină”, https://www.desteptarea.ro/2017-castelul-rosu-din-lilieci-o-frumoasa-ruina/; 6. Adevărul – „Castelul Roșu din Hemeiuș”, https://adevarul.ro/stiri-locale/bacau/castelul-rosu-din-hemeius-o-bijuterie-1604368.html;)