HEMEIUȘUL TURISTIC: PARCUL DENDROLOGIC, PĂDUREA DIN LILIECI ÎN CARE AMERICA, ASIA ȘI EUROPA AU PRINS RĂDĂCINI FĂRĂ SĂ AIBĂ NEVOIE DE PAȘAPORT
Redacția HEMEIUȘ 100% - ONLINE
La Lilieci, în comuna Hemeiuș, există o pădure în care arborii din America de Nord, Asia și Europa cresc pe același pământ moldovenesc. Unii au ajuns aici prin semințe și puieți aduși de specialiști, alții aparțin florei locale, iar împreună formează o colecție dendrologică a cărei istorie depășește un secol. Pe aproximativ 49 de hectare, fostul parc al unei moșii aristocratice a devenit un loc al experimentelor botanice, al cercetării forestiere și chiar al cinematografiei. Dar dincolo de cifrele impresionante, Parcul Dendrologic Hemeiuș ascunde o întrebare mai puțin obișnuită: cum au ajuns arbori despărțiți în natură de oceane să împartă aceeași climă, aceleași anotimpuri și aceeași bucată de pământ de lângă Bacău?
PĂDUREA ÎN CARE CONTINENTELE AU DEVENIT VECINE
La prima vedere, Parcul Dendrologic Hemeiuș poate părea o pădure obișnuită. Arbori înalți, coroane care filtrează lumina, vegetație bogată și alei care traversează un domeniu cu o istorie îndelungată.
Dar asemănarea cu o pădure obișnuită se oprește atunci când începi să descoperi identitatea arborilor.
În colecția dendrologică sunt reprezentate specii originare din regiuni ale lumii aflate la mii de kilometri distanță.
America de Nord, Asia și Europa se întâlnesc aici nu printr-un accident geografic, ci printr-un proiect botanic dezvoltat în timp.
Arbori care în natură nu ar crește niciodată unii lângă ceilalți au fost aduși pe același teritoriu, unde au trebuit să înfrunte condițiile climatice ale Moldovei.
Iernile reci, verile călduroase, variațiile de umiditate și particularitățile solului au devenit încercări comune pentru plante provenite din medii diferite.
Unele specii s-au adaptat și au crescut până la maturitate.
Pentru altele, introducerea într-un mediu nou a putut reprezenta o provocare biologică.
Această întâlnire dintre plante și un climat străin de locurile lor de origine explică una dintre funcțiile esențiale ale unui arboretum: studierea comportamentului arborilor și arbuștilor în condiții diferite de cele naturale.
Parcul Dendrologic Hemeiuș nu este, așadar, numai o colecție de plante.
Este rezultatul unei experiențe botanice desfășurate de-a lungul generațiilor.
49 DE HECTARE ȘI PESTE 1.300 DE SPECII: CE SPUN CIFRELE OFICIALE
Parcul se află în lunca râului Bistrița, în comuna Hemeiuș, județul Bacău.
Potrivit prezentării oficiale publicate de Primăria Hemeiuș, domeniul dendrologic ocupă aproximativ 49 de hectare.
Aceeași sursă menționează peste 1.300 de specii de arbori și arbuști, autohtoni și exotici.
Administrația locală îl prezintă drept cea mai diversificată zonă de pădure din Moldova, din perspectiva colecției botanice.
Este o caracterizare importantă, dar care necesită o distincție.
Cele peste 1.300 de specii sunt menționate în documentația de prezentare a parcului. Nu am identificat un inventar botanic complet, publicat în anul 2026, care să confirme existența actuală a tuturor speciilor enumerate în evidențele istorice.
Prin urmare, cifra trebuie atribuită sursei oficiale, fără a fi prezentată drept rezultatul unei inventarieri efectuate în prezent.
De asemenea, numărul speciilor nu este echivalent cu numărul arborilor.
O specie poate fi reprezentată de un singur exemplar, de câteva exemplare sau de o populație mai numeroasă.
Un inventar dendrologic riguros ar trebui să distingă între specii, varietăți, soiuri horticole și exemplare individuale.
Mai mult, ar trebui să precizeze care dintre plantele introduse istoric mai există și care au dispărut.
Din perspectiva patrimoniului natural, diferența este esențială.
O colecție nu își păstrează valoarea doar prin numărul înscris într-un document vechi, ci și prin continuitatea îngrijirii, a cercetării și a actualizării evidențelor botanice.
1880: ANUL ÎN CARE O MOȘIE ARISTOCRATICĂ A ÎNCEPUT SĂ ADUNE ARBORI DIN LUME
Istoria parcului este legată de fosta moșie Fântânele, de familiile Pașcanu și Cantacuzino și de transformările succesive ale domeniului.
În aceeași proprietate fusese construit Castelul Roșu, reședința aristocratică despre care am relatat în primul episod al rubricii „Hemeiușul turistic”.
Istoricul oficial al comunei situează înființarea parcului dendrologic în anul 1880.
Conform documentării administrației locale, un rol important în dezvoltarea colecțiilor i-a revenit specialistului german Cristian Adolf.
Acesta s-a preocupat îndeosebi de introducerea și ameliorarea rășinoaselor, atât în colecția dendrologică, cât și în pădurile domeniului.
După anul 1885, activitatea s-a extins prin introducerea unor specii noi de foioase și a unor specii indigene.
Procesul a continuat până în anul 1913, potrivit istoricului prezentat de Primăria Hemeiuș.
Aceste informații arată că amenajarea parcului nu a fost un eveniment izolat.
Nu a fost suficientă plantarea câtorva arbori exotici pentru înfrumusețarea unei reședințe.
Colecția s-a dezvoltat în timp, prin introduceri succesive și printr-o preocupare sistematică pentru diversitatea speciilor.
Există totuși o problemă de cronologie în documentația oficială.
Pagina dedicată parcului menționează și începutul secolului al XVIII-lea ca moment al înființării, în timp ce istoricul comunei și prezentarea generală indică anul 1880.
Cele două datări nu pot desemna, fără explicații suplimentare, același eveniment.
În lipsa unor documente istorice primare care să clarifice această contradicție, anul 1880 rămâne reperul explicit pentru formarea arboretumului modern, fără a exclude existența unor amenajări vegetale mai vechi pe fostul domeniu.
178 DE SPECII DE RĂȘINOASE. DAR DE UNDE PROVIN CELE PATRU CARE LIPSESC DIN CALCUL?
O informație din prezentarea oficială a comunei oferă o imagine sugestivă asupra provenienței geografice a rășinoaselor.
Primăria Hemeiuș menționează 178 de specii de rășinoase în arboretum.
Dintre acestea, 76 sunt atribuite Americii de Nord, 50 Asiei și 48 Europei.
Datele confirmă caracterul internațional al colecției descrise de administrația locală.
Dar o verificare aritmetică simplă evidențiază o neconcordanță.
76 plus 50 plus 48 înseamnă 174, nu 178.
Patru specii nu sunt explicate prin repartizarea geografică publicată.
Nu se poate stabili numai din aceste informații dacă respectivele specii provin din alte regiuni, dacă au fost omise din enumerare sau dacă există o eroare de redactare.
Diferența este prea mică pentru a schimba concluzia generală privind diversitatea proveniențelor, dar suficient de clară pentru a necesita o corectare documentară.
Este și un exemplu despre felul în care informațiile turistice ar trebui verificate înainte de a fi reproduse.
Nu orice cifră preluată dintr-o sursă oficială este automat completă sau lipsită de contradicții.
Pentru o colecție botanică de importanța celei de la Hemeiuș, un inventar public actualizat ar permite nu numai clarificarea acestei diferențe, ci și prezentarea precisă a patrimoniului dendrologic existent.
DE CE UN ARBORE DIN AMERICA NU DEVINE AUTOMAT UN ARBORE DE MOLDOVA
Introducerea unei specii într-o regiune diferită de cea de origine este numai începutul unei experiențe biologice.
Un arbore adus din America de Nord nu începe să se comporte automat ca o specie locală.
El trebuie să suporte condițiile noului mediu.
Temperaturile minime din timpul iernii pot afecta anumite specii. Seceta poate limita dezvoltarea altora. Tipul solului, umiditatea și durata sezonului de vegetație pot influența ritmul de creștere.
Unele exemplare supraviețuiesc, dar se dezvoltă mai lent decât în regiunile de origine.
Altele se adaptează suficient de bine pentru a ajunge la dimensiuni impresionante.
Din acest motiv, colecțiile dendrologice sunt valoroase pentru cercetarea forestieră.
Ele permit observarea comportamentului speciilor în condiții controlate sau monitorizate, de-a lungul unor perioade îndelungate.
Un exemplar matur poate oferi informații pe care un experiment desfășurat numai câțiva ani nu le poate furniza.
La Hemeiuș, trecutul colecției și existența unor arbori maturi creează premise pentru asemenea cercetări.
Nu trebuie însă confundată supraviețuirea unor exemplare cultivate cu dovada că o specie poate fi introdusă fără riscuri oriunde în natură.
Aclimatizarea în interiorul unei colecții botanice și utilizarea unei specii în plantații forestiere extinse sunt situații distincte, care necesită evaluări științifice diferite.
GIGANȚII DIN LILIECI: ARBORII CARE DEPĂȘESC 40 DE METRI
Printre elementele remarcabile ale parcului se numără arborii maturi, ale căror dimensiuni sunt consemnate în documentația oficială.
Primăria Hemeiuș menționează exemplare de plop alb cu diametre de peste doi metri și înălțimi mai mari de 40 de metri.
Este amintit și un grup de opt arbori, cunoscut în prezentarea locală drept „opt frați”, cu înălțimi indicate de peste 42 de metri și diametre mai mari de un metru.
Asemenea dimensiuni, dacă sunt confirmate prin măsurători actualizate, justifică un interes dendrometric și peisagistic deosebit.
Totuși, datele disponibile nu precizează momentul exact al măsurătorilor și nici starea actuală a fiecărui exemplar.
Nu putem confirma că toate exemplarele descrise în documentele istorice există și astăzi în aceleași condiții.
Dincolo de această limitare, arborii monumentali oferă o perspectivă diferită asupra timpului.
Un om poate traversa un parc în câteva minute.
Un arbore are nevoie de zeci sau chiar sute de ani pentru a ajunge la maturitate, în funcție de specie și de condițiile de creștere.
În această perioadă, generațiile se schimbă, proprietățile își modifică destinația, instituțiile apar și dispar.
Arborele rămâne pe loc.
Uneori, istoria unei comunități poate fi urmărită nu numai prin clădiri și documente, ci și prin plantele care au supraviețuit schimbărilor din jurul lor.
TRANDAFIRII CARE AU ADUS ALTE CULORI ÎN PĂDUREA DIN LILIECI
Colecția de arbori nu este singura componentă botanică de interes a domeniului.
Prezentarea generală publicată de Primăria Hemeiuș include informații despre o importantă colecție de trandafiri.
Citând Direcția Silvică Bacău, administrația locală menționează 280 de soiuri și aproximativ 1.500 de fire de trandafiri.
Printre denumirile prezentate se regăsesc Peace, Golden Dawn, Silver Star, Emeraude d’Or și alte soiuri horticole.
Documentația atribuie dezvoltarea colecției și importului de material genetic din grădini botanice din diferite regiuni ale lumii.
Este o altă expresie a dimensiunii internaționale a parcului.
Dar cifrele trebuie interpretate riguros.
Cele 280 de soiuri nu reprezintă 280 de plante individuale, după cum cele 1.500 de fire nu reprezintă 1.500 de soiuri.
De asemenea, informația privind dimensiunea istorică a colecției nu constituie dovada existenței sale integrale în octombrie 2026.
Pentru stabilirea situației actuale ar fi necesare evidențe horticole recente.
Chiar și cu această rezervă, colecția de trandafiri arată că preocupările botanice de la Hemeiuș nu s-au limitat la arborii de interes forestier.
În același domeniu au coexistat interesul pentru cercetarea silvică, selecția plantelor ornamentale și amenajarea peisagistică.
MAGNOLII, SEQUOIA, CHIPAROȘI ȘI COPACII CARE SCHIMBĂ PEISAJUL ODATĂ CU ANOTIMPURILE
Prezentările oficiale ale parcului enumeră o varietate de arbori și plante ornamentale care contribuie la diversitatea peisajului.
Sunt menționate magnolii, larice, pini, molizi, chiparoși, criptomerii, ienuperi, castani, catalpe, platani și alte specii.
Pagina de turism a Primăriei Hemeiuș menționează inclusiv arbori de sequoia printre exemplele de specii exotice asociate parcului.
Aceste informații conturează imaginea unei colecții care se transformă vizual de la un anotimp la altul.
Primăvara, speciile cu înflorire timpurie pot aduce în prim-plan florile și culorile.
Vara, coroanele foioaselor formează un peisaj dominat de vegetație.
Toamna, schimbarea culorii frunzelor evidențiază diferențele dintre specii.
Iarna, rășinoasele păstrează o parte din structura verde a parcului.
Această succesiune sezonieră este una dintre calitățile potențiale ale unei colecții dendrologice diversificate.
Nu toate plantele înfloresc simultan, nu toate își pierd frunzele în același moment și nu toate reacționează identic la schimbarea anotimpurilor.
Tocmai aceste diferențe fac posibilă observarea directă a diversității biologice.
Pentru ca informațiile să aibă însă utilitate turistică reală, ar fi necesară identificarea precisă a exemplarelor accesibile vizitatorilor și prezentarea caracteristicilor lor botanice.
O listă de specii este utilă.
O colecție identificată, explicată și integrată într-un traseu educațional ar fi mult mai valoroasă.
1955 ȘI 1976: CÂND ARBORETUMUL A DEVENIT O BAZĂ A CERCETĂRII FORESTIERE
După perioada în care domeniul aparținuse unor familii aristocratice, parcul a intrat într-o nouă etapă administrativă.
Potrivit prezentării generale a comunei, în anul 1955 parcul a trecut în administrarea instituțiilor de cercetări și amenajări silvice.
Au fost întreprinse măsuri de întreținere și refacere, iar domeniul a început să fie utilizat ca bază de cercetare pentru aclimatizarea speciilor exotice de interes forestier.
Un alt reper important este anul 1976.
Documentele administrației locale menționează atunci funcționarea în parc a filialei zonale Moldova a Institutului de Cercetări Silvice București.
Activitățile descrise în prezentarea oficială sunt numeroase.
Ele includ ameliorarea speciilor forestiere, cercetări genetice, pepiniere, împăduriri, refacerea arboretelor degradate, protecția pădurilor, cercetări privind solurile și amenajarea peisajului.
Parcul a servit și ca bază de studiu pentru lucrări științifice, teze de doctorat și activități universitare.
Această transformare este remarcabilă.
Un domeniu conceput inițial pentru o reședință aristocratică și pentru amenajări peisagistice a ajuns să găzduiască cercetări asupra pădurilor.
Prestigiul social al proprietarilor a fost înlocuit, treptat, de o altă formă de valoare: cunoașterea științifică.
Dar istoricul cercetării nu trebuie confundat cu o descriere certificată a structurii instituționale actuale.
Pentru anul 2026, atribuțiile exacte ale administratorului și activitățile de cercetare desfășurate efectiv trebuie stabilite din documentele instituționale actualizate.
PĂDUREA ÎN CARE A AJUNS ȘI „DUMBRAVA MINUNATĂ”
Există o altă poveste care leagă parcul de memoria culturală a României.
Potrivit prezentării oficiale a comunei Hemeiuș, regizorul Gheorghe Naghi a ales acest domeniu pentru realizarea unor cadre din filmul „Dumbrava minunată”, inspirat din opera lui Mihail Sadoveanu.
Asocierea este importantă.
Un spațiu cunoscut pentru cercetarea arborilor a devenit, pentru o perioadă, și loc de filmare.
Peisajul real al comunei Hemeiuș a contribuit la construirea vizuală a unei povești literare cunoscute de generații.
Pentru cei care au copilărit cu Lizuca și Patrocle, această informație poate transforma felul în care privesc arborii parcului.
Dar o distincție trebuie păstrată.
Faptul că au fost filmate cadre în parc nu permite identificarea automată a tuturor locurilor în care s-au desfășurat filmările.
Nu am identificat o documentație completă care să stabilească poziția exactă a fiecărui decor natural sau traseul echipei cinematografice.
O asemenea reconstituire ar necesita cercetarea documentelor de producție, a imaginilor de arhivă și a mărturiilor verificabile.
Ar putea deveni un proiect cultural interesant, în care istoria filmului să fie corelată cu dendrologia și cu patrimoniul local.
Pentru moment, certitudinea documentară privește asocierea parcului cu realizarea unor cadre cinematografice, nu existența unui traseu oficial al filmărilor.
UN PATRIMONIU NATURAL CARE ARE NEVOIE ȘI DE DOCUMENTE, NU NUMAI DE ARBORI
Documentarea publică a parcului permite identificarea principalelor etape istorice și a diversității botanice consemnate de administrația locală.
Dar lasă deschise și întrebări importante.
Care este numărul actual al speciilor?
Câte dintre exemplarele introduse la sfârșitul secolului al XIX-lea mai există?
Ce arbori prezintă interes dendrometric deosebit?
Câte exemplare au fost pierdute în ultimele decenii?
Ce specii au fost introduse recent?
Există o evidență publică actualizată a stării fitosanitare?
Răspunsurile nu pot fi deduse doar din prezentările turistice existente.
Ar necesita inventare botanice, documente ale administratorului și eventuale cercetări de specialitate.
Nu ar fi corect să afirmăm că aceste documente nu există doar pentru că nu au fost identificate în sursele publice consultate.
Dar publicarea lor ar avea o utilitate evidentă.
Ar permite cercetătorilor, administrației și publicului să înțeleagă ce s-a păstrat din colecțiile istorice și ce trebuie protejat în viitor.
Un arboretum este un patrimoniu viu.
Spre deosebire de o colecție de obiecte păstrate într-un muzeu, arborii cresc, îmbătrânesc, pot suferi boli și pot dispărea.
De aceea, inventarierea nu este o simplă operațiune statistică.
Este una dintre condițiile cunoașterii și conservării patrimoniului vegetal.
CUM POȚI VIZITA PARCUL DENDROLOGIC HEMEIUȘ?
Parcul este inclus în prezentările turistice oficiale ale comunei Hemeiuș.
Pagina dedicată turismului îl menționează printre principalele obiective locale, alături de Castelul Roșu și Lacul Lilieci.
Totuși, includerea unui obiectiv într-o listă turistică nu înseamnă automat că acesta este deschis permanent publicului.
Nu am identificat, în sursele oficiale consultate, un program actualizat și explicit pentru octombrie 2026, din care să rezulte condițiile concrete de vizitare individuală a întregului parc.
Nu putem confirma nici existența unui traseu turistic permanent, accesibil fără însoțitor, în toate zonele domeniului.
Este importantă și diferența dintre parc și Castelul Roșu.
Cele două obiective formează un ansamblu istoric și peisagistic, dar pot avea condiții distincte de acces și de siguranță.
Persoanele interesate trebuie să solicite administratorului informații despre program, acces, eventuale vizite ghidate și restricțiile aplicabile înainte de deplasare.
Aceste precizări nu anulează interesul turistic al parcului.
Ele arată că promovarea unui patrimoniu natural trebuie însoțită de informații practice, clare și actualizate.
CE AR PUTEA ÎNVĂȚA UN COPIL DIN HEMEIUȘ ÎNTR-O SINGURĂ VIZITĂ
Parcul Dendrologic Hemeiuș poate avea și o valoare educativă importantă pentru comunitatea locală.
Un copil care învață despre America de Nord, Asia și Europa poate descoperi că speciile de arbori caracteristice unor regiuni îndepărtate sunt reprezentate în apropierea propriei localități.
Poate observa diferențele dintre rășinoase și foioase.
Poate înțelege de ce unele plante își pierd frunzele toamna, iar altele rămân verzi.
Poate descoperi ce înseamnă aclimatizarea și de ce un arbore nu se dezvoltă identic în toate condițiile climatice.
Iar întâlnirea cu un exemplar monumental poate transforma noțiunile despre creștere, vârstă și biodiversitate în experiențe concrete.
O asemenea utilizare educativă ar necesita, firește, acordul administratorului, participarea specialiștilor și respectarea condițiilor de conservare.
Parcul nu trebuie transformat într-un spațiu de circulație necontrolată care să afecteze colecțiile.
Dar un program de vizitare educațională, cu explicații botanice și trasee stabilite riguros, ar putea valorifica patrimoniul existent fără a compromite funcțiile sale științifice.
Pentru elevii din Hemeiuș și Lilieci, această posibilitate ar avea un avantaj evident.
Ar apropia educația despre natură de locurile în care trăiesc.
DE LA COLECȚIE ȘTIINȚIFICĂ LA DESTINAȚIE TURISTICĂ: CE LIPSEȘTE DIN POVESTEA PUBLICĂ A PARCULUI
Strategia de dezvoltare a comunei Hemeiuș pentru perioada 2021–2027 menționează potențialul turistic al localității și importanța parcului dendrologic.
Documentația administrației locale recunoaște însă că activitatea turistică nu valorifică suficient posibilitățile existente.
Această constatare merită analizată din perspectiva vizitatorului.
Ce informații primește o persoană care dorește să descopere arboretumul?
Poate identifica speciile de interes?
Există materiale explicative accesibile publicului?
Sunt prezentate traseele permise, regulile de acces și particularitățile colecțiilor?
Poate afla care arbori au o importanță istorică sau științifică deosebită?
Sursele consultate nu oferă suficiente informații actualizate pentru a răspunde complet acestor întrebări.
Nu putem concluziona de aici că toate aceste servicii lipsesc.
Putem însă constata că prezentarea publică disponibilă nu oferă o imagine completă a experienței turistice actuale.
Aceasta este o diferență importantă.
Promovarea nu înseamnă numai enumerarea atracțiilor.
Înseamnă și explicarea valorii lor, prezentarea condițiilor de acces și facilitarea unei întâlniri responsabile între public și patrimoniu.
În cazul Parcului Dendrologic Hemeiuș, o asemenea abordare ar putea reuni istoria moșiei Fântânele, colecțiile forestiere, cercetarea științifică și legătura cu cinematografia românească.
Ar rezulta o identitate turistică distinctă, construită pe informații verificabile și pe caracteristicile reale ale locului.
PĂDUREA ÎN CARE NU TOȚI ARBORII AU ACEEAȘI PATRIE
Există o diferență esențială între o pădure care s-a format prin procese naturale și un arboretum în care oamenii au introdus deliberat specii din regiuni diferite.
Prima vorbește în primul rând despre evoluția naturală a unui ecosistem.
Al doilea poate vorbi și despre istoria curiozității științifice, a schimburilor botanice și a încercărilor de adaptare a plantelor.
Parcul Dendrologic Hemeiuș aparține acestei a doua istorii.
A început să fie dezvoltat într-o epocă în care marile domenii aristocratice manifestau interes pentru colecțiile botanice și amenajările peisagistice.
A trecut prin schimbări de proprietate și de regim politic.
A devenit o bază de cercetare forestieră.
A oferit peisaje pentru cinematografie.
Și continuă să fie prezentat printre principalele obiective turistice ale comunei.
Dar cea mai originală particularitate a sa rămâne întâlnirea dintre proveniențele geografice ale arborilor.
Un vizitator poate privi un exemplar originar din America de Nord și, la mică distanță, o specie asiatică sau europeană.
Nu trebuie să traverseze un ocean pentru a descoperi această diversitate.
O parte a lumii vegetale a fost adusă aici de oameni, cu mult înainte ca turismul contemporan să transforme distanțele dintre continente într-o experiență obișnuită.
Arborii nu au avut pașapoarte, vize sau frontiere administrative.
Dar au avut nevoie de semințe, puieți, specialiști, observație și îngrijire.
Au avut nevoie și de timp.
Iar timpul este poate cel mai valoros element al întregii colecții.
Pentru că o pădure dendrologică nu se poate construi într-un singur mandat administrativ și nici într-un singur sezon turistic.
Ea este rezultatul unor generații.
De aceea, întrebarea care privește viitorul Parcului Dendrologic Hemeiuș nu este numai câți vizitatori ar putea atrage.
Este dacă generațiile de astăzi vor reuși să cunoască, să conserve și să transmită mai departe patrimoniul vegetal primit de la cele anterioare.
Într-o lume în care oamenii au nevoie de documente pentru a trece frontierele, pădurea din Lilieci păstrează dovada unei alte forme de călătorie.
Una în care America, Asia și Europa au ajuns să prindă rădăcini pe același pământ.
Fără să aibă nevoie de pașaport.
Redacția HEMEIUȘ 100% ONLINE
(Surse: 1. Primăria Hemeiuș – „Parcul dendrologic”, https://primariahemeius.ro/comuna/parcul-dendrologic/; 2. Primăria Hemeiuș – „Prezentare generală”, https://primariahemeius.ro/comuna/prezentare-generala/; 3. Primăria Hemeiuș – „Istoric”, https://primariahemeius.ro/comuna/istoric/; 4. Primăria Hemeiuș – „Turism”, https://primariahemeius.ro/comuna/turism/; 5. Primăria Hemeiuș – „Strategia de dezvoltare a comunei Hemeiuș pentru perioada 2021–2027”, https://primariahemeius.ro/pp-content/atasamente/2023/05/SDL_integrat_Hemeius_01.02.2021_-V2.pdf;)