ITALIA: ROMÂNA NU DISPARE DINTR-O DATĂ. ÎNTÂI IESE DIN CURTEA ȘCOLII, APOI DIN CONVERSAȚIILE DE ACASĂ

Pentru copiii românilor crescuți în Italia, italiana devine firesc limba școlii, a prietenilor și a vieții publice. Româna poate rămâne însă o limbă vie dacă este folosită constant și susținută prin familie, lectură și activități educaționale. Cercetările recente despre româna ca limbă de patrimoniu arată că atitudinea și motivația părinților au un rol important în transmiterea ei către generația următoare.

ITALIANA DOMINĂ ȘCOALA ȘI VIAȚA SOCIALĂ

Copiii născuți sau crescuți în Italia folosesc italiana în mediul școlar, social și administrativ.

Această integrare lingvistică este firească și nu înseamnă, în sine, pierderea identității românești.

Riscul apare atunci când româna ajunge să fie doar înțeleasă, dar este folosită tot mai rar în conversațiile obișnuite.

TRANSMITEREA LIMBII NU ESTE AUTOMATĂ

Un studiu dedicat familiilor românești din Italia a analizat 61 de părinți ai unor copii care participau sau nu la cursuri extracurriculare de limbă și cultură română.

Cercetarea pune în evidență importanța atitudinii și motivației părinților în menținerea românei ca limbă de patrimoniu.

Faptul că părinții sunt români nu garantează, singur, că și copiii vor ajunge să folosească fluent limba.

LCCR: SPRIJIN PENTRU LIMBĂ ȘI CULTURĂ ROMÂNEASCĂ

Programul Limbă, cultură și civilizație românească funcționează și în Italia.

Cursurile sunt gratuite, extrașcolare, se adresează copiilor între 3 și 18 ani și au, în mod obișnuit, două ore pe săptămână.

Pentru anul școlar 2026–2027, autorități școlare italiene au continuat procedurile pentru menținerea și activarea unor astfel de cursuri.

ȘCOALA POATE SPRIJINI, DAR LIMBA ARE NEVOIE ȘI DE VIAȚĂ COTIDIANĂ

Cursurile pot consolida vocabularul, lectura și legătura cu cultura română.

Menținerea unei limbi de patrimoniu depinde însă și de frecvența cu care aceasta este folosită în familie și în relațiile apropiate.

Conversațiile cu părinții și bunicii, lectura, contactul cu România și activitățile culturale creează contexte în care româna poate rămâne o limbă folosită, nu doar recunoscută.

IDENTITATEA POATE RĂMÂNE ȘI CÂND LIMBA SLĂBEȘTE

Un copil poate păstra o identitate românească prin familie, tradiții, relații și experiențe culturale chiar dacă nivelul său de limbă scade.

Dar atunci când româna devine doar o limbă înțeleasă și nu una vorbită, se reduce accesul direct la poveștile familiei, la literatură, la umor, la nuanțe culturale și la relația cu rudele care nu folosesc italiana.

O limbă nu se pierde când copilul o vorbește imperfect. Se pierde când nu mai are unde și cu cine să o folosească.

Redacția HEMEIUȘ 100% ONLINE

(Surse: 1. Institutul Limbii Române / proiectul LCCR – organizarea cursurilor de Limbă, cultură și civilizație românească; 2. Ufficio Scolastico Regionale per l’Emilia-Romagna, 07.05.2026 – cursurile LCCR pentru anul școlar 2026–2027; 3. Irina Stan – „Heritage language transmission among the Romanian immigrants in Italy: the role of parents’ attitude and motivation”; 4. Università degli Studi di Padova – cercetarea „Lingua e Migrazione Romena: il romeno parlato dai figli della diaspora”, 2024–2025;)