MUNICIPIUL BACĂU: 1.200 DE LEI PE AN CA SĂ AI DREPTUL SĂ PARCHEZI, DAR NU ȘI GARANȚIA CĂ VEI GĂSI UN LOC! BLANA URSULUI DIN PĂDURE SAU CE VINDE, DE FAPT, PRIMĂRIA?
Redacția HEMEIUȘ 100% - ONLINE
Daniel POPA
Municipiul Bacău oferă un abonament anual de 1.200 de lei pentru parcările publice cu plată din zona centrală. Șoferul achită suma în avans, dar nu primește un loc rezervat și nici garanția că va găsi unul liber atunci când are nevoie. Nu este o interpretare a regulamentului, ci o limitare prevăzută expres de acesta. Mai mult, există trei tarife anuale, în funcție de zonă, iar parcările cu barieră sunt exceptate de la utilizarea abonamentului general. Dincolo de reducerea prețului, apare o întrebare de interes public: câte abonamente poate emite municipalitatea pentru aceeași capacitate fizică de parcare și cât valorează un drept pentru care disponibilitatea locului nu este garantată?
PLĂTEȘTI 1.200 DE LEI. PRIMEȘTI DREPTUL SĂ PARCHEZI. LOCUL TREBUIE SĂ-L GĂSEȘTI SINGUR
La 13 octombrie 2026, publicația Bacau.NET a anunțat reducerea abonamentului general anual pentru parcările publice din municipiul Bacău la 1.200 de lei. Știrea prezintă și un calcul atrăgător: aproximativ 3,3 lei pe zi pentru posibilitatea de a utiliza parcările publice cu plată.
Dar dincolo de preț se află o diferență esențială între ceea ce plătește cetățeanul și ceea ce primește efectiv. Abonamentul general nu reprezintă închirierea unui loc de parcare. Nu conferă titularului un loc nominal. Nu îi rezervă un anumit spațiu. Și nu îi garantează că, atunci când ajunge într-o parcare, va găsi un loc disponibil.
Această limitare nu rezultă doar dintr-o interpretare critică a sistemului. Este scrisă în regulament.
Articolul 23 alineatul (1) litera f) din Regulamentul aprobat prin HCL Bacău nr. 5/2025 precizează că abonamentele generale nu asigură certitudinea rezervării unui loc de parcare.
Prin urmare, municipalitatea încasează contravaloarea unui drept de utilizare a infrastructurii de parcare, în condițiile regulamentului.
Disponibilitatea efectivă depinde însă de numărul locurilor libere în momentul în care șoferul dorește să parcheze.
Aceasta este distincția care schimbă perspectiva asupra abonamentului.
Nu cumperi un loc. Cumperi posibilitatea de a ocupa unul disponibil, fără să achiți separat tariful obișnuit pentru fiecare staționare acoperită de abonament.
CE SPUNE EXACT REGULAMENTUL: DREPT DE UTILIZARE, NU REZERVARE
HCL nr. 5 din 23 ianuarie 2025 a aprobat Regulamentul pentru atribuirea, utilizarea și digitalizarea locurilor de parcare publice cu plată și fără plată din municipiul Bacău.
Regulamentul a fost modificat ulterior, inclusiv prin HCL nr. 115/2025 și HCL nr. 567 din 19 decembrie 2025.
În forma analizată, actul normativ distinge între abonamentul general și abonamentul cu rezervare.
Primul permite utilizarea locurilor de parcare publice cu plată, în limita zonei pentru care este valabil și cu respectarea excepțiilor din regulament.
Al doilea privește un loc individualizat și rezervat, în condițiile speciale prevăzute pentru persoanele juridice.
Diferența este fundamentală. În cazul abonamentului general, mai mulți utilizatori pot avea dreptul să parcheze în aceeași zonă.
Dar dreptul fiecăruia poate fi exercitat numai atunci când există efectiv un loc disponibil.
Regulamentul nu transformă abonamentul într-o promisiune a municipalității că va păstra permanent un spațiu liber pentru titular.
De asemenea, abonamentul general este emis pentru un singur autovehicul, pe baza numărului de înmatriculare.
Nu poate fi transmis liber de la un autovehicul la altul.
Așadar, șoferul nu cumpără un bun individualizat, ci un drept de utilizare condiționat și netransmisibil, potrivit regulilor aplicabile.
Este legal ca un regulament să definească astfel abonamentul. Dar caracterul legal al mecanismului nu elimină întrebările despre eficiența sa, despre informarea cumpărătorilor și despre raportul dintre încasările municipalității și capacitatea reală de parcare.
NU EXISTĂ UN SINGUR ABONAMENT ANUAL. EXISTĂ TREI PREȚURI ȘI TREI NIVELURI DE ACCES
Anexa tarifară la HCL nr. 567/2025 stabilește trei valori pentru abonamentul general anual.
Pentru zona I, centrală, tariful este de 1.200 de lei.
Pentru zona II, tariful este de 1.080 de lei.
Pentru zona III, tariful este de 960 de lei.
Prin raportare la 12 luni, acestea reprezintă echivalente de 100 de lei, 90 de lei și, respectiv, 80 de lei lunar.
Dar documentele conțin și o informație importantă, care modifică avantajele comparative ale fiecărui abonament.
Anexa de zonificare a regulamentului prevede că tichetele și abonamentele pentru zona I sunt valabile și în zonele II și III.
Cele pentru zona II sunt valabile și în zona III.
Prin urmare, sistemul funcționează ierarhic.
Abonamentul pentru zona centrală oferă cea mai largă acoperire dintre cele trei categorii de zonă.
Cel pentru zona II permite utilizarea parcărilor din zonele II și III.
Cel pentru zona III privește zona corespunzătoare acestei categorii.
Acest avantaj trebuie prezentat împreună cu limitele abonamentului. Pentru niciuna dintre categorii nu există garanția unui loc disponibil.
În plus, există parcări exceptate de la utilizarea abonamentului general.
SURPRIZA DIN REGULAMENT: NU POȚI FOLOSI ABONAMENTUL GENERAL ÎN ORICE PARCARE CU PLATĂ
În prezentarea publică a unui abonament general poate apărea impresia că titularul are acces fără plată suplimentară în toate parcările publice cu plată.
Regulamentul conține însă o excepție expresă. Articolul 22 alineatul (2) prevede că abonamentele generale permit parcarea în parcările publice cu plată pentru zona solicitată, cu excepția parcărilor închise cu barieră, pentru care se achită tariful corespunzător.
Anexa de zonificare identifică printre parcările rapide dotate cu bariere și parcometre pe cele de la Piața Centrală, Piața Sud și Hotel Moldova.
Acestea au un regim tarifar distinct. Conform anexei la HCL nr. 567/2025, parcările rapide cu barieră au tarife separate, stabilite în funcție de zonă și de durata utilizării.
De exemplu, pentru zona I, primele cinci minute sunt gratuite, intervalul de la 6 la 120 de minute este tarifat cu 6 lei, iar pentru o staționare care depășește 120 de minute este prevăzut tariful de 30 de lei.
Prin urmare, cumpărarea unui abonament general de 1.200 de lei nu înseamnă că șoferul poate intra și staționa fără plată suplimentară în orice parcare municipală dotată cu barieră.
Este o informație care trebuie cunoscută înainte de achiziționarea abonamentului. Altfel, expresia „parchezi oriunde” poate crea așteptări mai largi decât drepturile conferite efectiv prin regulament.
UN ABONAMENT DE 3,29 LEI PE ZI. DAR ÎN CÂTE DINTRE ACELE ZILE PARCAREA ESTE ORICUM GRATUITĂ?
Prezentarea abonamentului de 1.200 de lei ca echivalentul a aproximativ 3,3 lei pe zi este corectă din punct de vedere aritmetic.
Împărțind 1.200 de lei la 365 de zile, rezultă aproximativ 3,29 lei pe zi.
Dar acest calcul nu reprezintă costul unei zile în care parcarea este efectiv taxabilă.
De ce? Pentru că regulamentul stabilește intervale în care parcarea este gratuită indiferent de existența abonamentului.
HCL nr. 567/2025 a modificat articolul 17, stabilind programul parcărilor publice cu plată de luni până sâmbătă, între orele 08:00 și 20:00.
În afara acestui program și duminica, accesul este gratuit.
Prin urmare, abonamentul nu produce un avantaj financiar suplimentar în intervalele în care oricine poate parca gratuit, în condițiile regulamentului.
Un șofer care își lasă mașina numai noaptea sau duminica nu are, pentru acele staționări, nevoie de abonament.
În schimb, cineva care parchează frecvent în centrul municipiului, în timpul programului de taxare, poate obține economii semnificative.
Aceasta este diferența dintre costul calendaristic al abonamentului și avantajul economic real.
Primul se calculează prin împărțirea prețului la numărul de zile.
Al doilea depinde de utilizarea efectivă, tariful orar și disponibilitatea locurilor.
CÂT COSTĂ PARCAREA FĂRĂ ABONAMENT? DIFERENȚELE DINTRE ZONE SUNT IMPORTANTE
Anexa nr. 1 la HCL nr. 567/2025 stabilește următoarele tarife orare pentru parcările publice obișnuite:
Zona I, centrală: 4,50 lei pe oră.
Zona II: 2 lei pe oră.
Zona III: 1 leu pe oră.
Pentru o zi de parcare, tarifele sunt de 27 de lei în zona I, 12 lei în zona II și 6 lei în zona III.
Tariful pentru o zi este valabil de la momentul achitării până la sfârșitul intervalului cu plată al zilei respective.
Nu reprezintă neapărat un interval de 24 de ore.
Această diferență contează în comparația dintre plata ocazională și abonament.
De exemplu, un conducător auto care parchează două ore în centrul municipiului achită, la tariful orar de 4,50 lei, suma de 9 lei.
Dacă face acest lucru în 22 de zile pe lună, cheltuiala lunară ajunge la 198 de lei.
Pentru 12 luni cu același tipar de utilizare, totalul teoretic este de 2.376 de lei.
Abonamentul anual de 1.200 de lei ar produce, în această simulare, o economie de 1.176 de lei.
Dar calculul presupune că șoferul ar găsi loc în fiecare zi și ar avea de plătit exact două ore. Nu ține cont de concedii, sărbători, modificări ale programului sau alte situații individuale. Și nici nu reprezintă o garanție privind disponibilitatea locurilor de parcare.
CÂND DEVINE RENTABIL ABONAMENTUL DE 1.200 DE LEI?
Pentru zona centrală, unde tariful este de 4,50 lei pe oră, pragul matematic de rentabilitate se obține împărțind costul abonamentului la tariful orar.
1.200 de lei împărțit la 4,50 lei înseamnă aproximativ 266,67 ore.
Cu alte cuvinte, la 267 de ore de parcare plătită pe an, cheltuiala prin tariful orar ar depăși ușor prețul abonamentului general anual.
Dacă presupunem 22 de zile de utilizare pe lună, timp de 12 luni, rezultă 264 de zile.
În acest scenariu, pragul echivalează cu aproximativ o oră de parcare pe zi.
Dar această concluzie este valabilă pentru comparația cu plata strict orară de 4,50 lei.
Tarifele pentru o jumătate de oră și pentru o zi întreagă pot modifica avantajele economice în funcție de durata fiecărei staționări.
De asemenea, un șofer care utilizează frecvent parcări din zonele II și III trebuie să compare abonamentul cu tarifele mai mici ale acelor zone.
Nu ar fi corect să i se recomande automat abonamentul de 1.200 de lei unei persoane care parchează numai în zona III.
Acolo, tariful orar este de un leu, iar abonamentul anual corespunzător costă 960 de lei.
Pragul de rentabilitate față de plata orară este de 960 de ore anual.
Prin urmare, valoarea abonamentului nu poate fi stabilită numai după prețul său. Trebuie cunoscut comportamentul real de parcare al cumpărătorului.
CÂTE ABONAMENTE POATE VINDE PRIMĂRIA PENTRU ACELAȘI LOC?
Aceasta este întrebarea centrală a investigației.
Un loc de parcare poate fi ocupat, în același moment, de un singur autoturism. Dar mai mulți conducători auto pot deține abonamente generale valabile pentru parcarea respectivă.
Regulamentul nu asociază fiecărui abonament general un spațiu fizic exclusiv. Din această perspectivă, numărul abonamentelor emise și numărul locurilor de parcare reprezintă două categorii diferite.
Municipalitatea ar putea avea, de exemplu, un anumit număr de locuri disponibile într-o zonă și un număr diferit de titulari de abonamente generale care au dreptul să le folosească.
Această situație nu reprezintă automat o neregulă. Utilizatorii nu parchează permanent și simultan. Un loc poate fi folosit succesiv de mai multe autoturisme în cursul aceleiași zile. Sistemele de parcare publică funcționează adesea tocmai prin utilizarea succesivă a aceleiași infrastructuri.
Dar, pentru evaluarea eficienței sistemului, contează raportul dintre cerere și capacitate.
Câți titulari încearcă să parcheze simultan?
Câte locuri sunt ocupate în orele de vârf?
Cât timp petrece un șofer căutând un loc disponibil?
De câte ori un abonat nu reușește să utilizeze parcarea pentru care a plătit?
Aceste întrebări nu pot primi răspuns numai prin consultarea listei tarifelor.
Ele necesită date administrative și măsurători privind utilizarea efectivă a parcărilor.
UN EXPERIMENT IPOTETIC: 100 DE LOCURI ȘI 300 DE ABONAMENTE
Să presupunem că într-o anumită zonă există 100 de locuri de parcare și 300 de abonamente generale valabile. Exemplul este pur ipotetic. Nu reprezintă o situație constatată în municipiul Bacău.
Dacă numai 60 dintre cei 300 de titulari doresc să parcheze în același timp, capacitatea poate fi suficientă.
Dar dacă 150 încearcă să parcheze simultan, cel puțin 50 nu vor putea ocupa un loc în acea zonă, chiar dacă toți au abonamente valabile.
Dreptul de utilizare nu se transformă într-un loc fizic suplimentar. Iar existența unui abonament nu determină apariția unui spațiu liber.
Exemplul arată de ce numărul abonamentelor vândute nu poate fi analizat separat de gradul de ocupare a parcărilor.
Ar fi însă incorect să susținem că Primăria Bacău vinde de trei ori mai multe abonamente decât locurile disponibile. Nu am identificat date publice suficiente pentru a formula o asemenea constatare.
Raportul real dintre numărul abonamentelor, capacitatea de parcare și cererea simultană rămâne de stabilit. Tocmai de aceea, informațiile administrative privind acest raport ar avea o valoare publică importantă.
CARE ESTE CAPACITATEA REALĂ A PARCĂRILOR ȘI UNDE SUNT PUBLICATE CIFRELE?
Regulamentul prevede evidența locurilor de parcare publice prin compartimentul de specialitate al municipalității.
HCL nr. 567/2025 precizează și că amplasamentele parcărilor publice cu plată trebuie stabilite de comun acord cu Poliția Rutieră, iar declararea locurilor ca fiind cu plată se realizează prin dispoziție a primarului.
În documentația aferentă regulamentului există liste cu amplasamente și capacități pentru anumite parcări.
Dar o evaluare a sistemului din anul 2026 ar necesita o situație centralizată, actualizată, care să arate toate locurile efectiv disponibile și categoriile acestora.
Trebuie diferențiate locurile obișnuite cu plată, cele rezervate, cele destinate persoanelor cu dizabilități, cele pentru încărcarea autovehiculelor electrice și parcările cu barieră.
Nu toate locurile din evidența municipalității sunt neapărat accesibile în aceleași condiții titularilor de abonamente generale.
La fel de importantă este distribuția geografică.
Un număr mare de locuri disponibile la nivelul întregului municipiu nu rezolvă automat lipsa locurilor într-o anumită stradă sau într-un cartier aglomerat.
Din punctul de vedere al unui șofer, capacitatea relevantă este aceea aflată la o distanță rezonabilă de destinația sa.
Aceasta este diferența dintre o statistică municipală și utilitatea practică a parcării.
CÂT ÎNCASEAZĂ MUNICIPALITATEA DIN ABONAMENTE?
Prețul fiecărui abonament este public.
Dar pentru stabilirea veniturilor totale este necesar să cunoaștem numărul abonamentelor vândute pe categorii și perioade.
Nu putem calcula încasările reale doar înmulțind un număr ipotetic de locuri cu tariful anual.
Un singur loc poate fi utilizat de mai mulți conducători auto în momente diferite, iar abonamentele nu sunt atribuite nominal locurilor.
În plus, sistemul include abonamente de o lună, șase luni și un an.
Anexa tarifară prevede pentru zona I prețuri de 270 de lei lunar, 720 de lei pentru șase luni și 1.200 de lei anual.
Pentru zona II, valorile sunt de 203 lei, 660 de lei și 1.080 de lei.
Pentru zona III, tarifele sunt de 136 de lei, 600 de lei și 960 de lei.
Prin urmare, veniturile trebuie calculate separat pentru fiecare categorie.
Pentru o analiză financiară completă ar fi necesare veniturile efectiv încasate, nu doar valoarea abonamentelor emise.
Ar trebui cunoscute și cheltuielile aferente sistemului: administrare, marcaje, semnalizare, întreținere, digitalizare, control și celelalte costuri relevante.
Numai confruntarea acestor informații ar permite stabilirea unei imagini financiare a serviciului.
Nu am identificat, în documentele consultate pentru acest articol, o situație contabilă actualizată a încasărilor din abonamentele generale pentru anul 2026.
În consecință, nu se poate afirma responsabil nici cât profită municipalitatea din această categorie de abonamente, nici dacă veniturile depășesc costurile reale aferente.
UN ABONAMENT MAI IEFTIN NU ÎNSEAMNĂ AUTOMAT O PARCARE MAI BUNĂ
Reducerea unui tarif poate reprezenta un avantaj pentru utilizatori. Dar prețul este numai una dintre componentele serviciului.
Pentru un conducător auto, calitatea sistemului de parcare depinde și de posibilitatea efectivă de a găsi un loc.
Un abonament scump, dar utilizat frecvent, poate avea o valoare practică ridicată.
Un abonament mai ieftin, dar utilizabil foarte rar, poate deveni o cheltuială nejustificată.
Prin urmare, o politică publică nu poate fi evaluată exclusiv după valoarea unui tarif.
Este necesară analiza rezultatelor.
S-a redus timpul de căutare a unui loc?
A crescut disponibilitatea parcărilor în zonele aglomerate?
Există informații în timp real despre locurile libere?
Poate municipalitatea demonstra că sistemul oferă o utilizare rezonabilă a infrastructurii?
Documentele tarifare nu oferă, singure, răspunsuri la aceste întrebări.
Nici simpla reducere a abonamentului nu dovedește îmbunătățirea disponibilității locurilor.
Dar nici nu demonstrează contrariul.
Pentru o evaluare obiectivă sunt necesare date comparative înainte și după modificarea tarifelor.
CE AR TREBUI SĂ ȘTIE UN ȘOFER ÎNAINTE SĂ PLĂTEASCĂ?
Înainte de a cumpăra un abonament anual, un conducător auto trebuie să țină cont de câteva condiții esențiale.
În primul rând, să verifice zona pentru care este emis abonamentul și zonele în care acesta poate fi utilizat.
În al doilea rând, să țină cont că parcările cu barieră sunt exceptate de la regimul general și pot necesita plata unui tarif distinct.
În al treilea rând, să compare prețul abonamentului cu cheltuielile pe care le-ar avea efectiv prin plata orară sau zilnică.
Este important și programul de taxare.
De luni până sâmbătă, parcările obișnuite cu plată funcționează în intervalul 08:00–20:00, iar în afara acestuia și duminica parcarea este gratuită, potrivit articolului 17 modificat prin HCL nr. 567/2025.
Abonamentul general trebuie utilizat pentru autovehiculul cu numărul de înmatriculare pentru care a fost emis și nu este transmisibil.
Dar mai presus de toate, șoferul trebuie să știe că achitarea abonamentului nu îi garantează un loc rezervat.
Acesta este elementul cel mai important al informării precontractuale.
Nu pentru că municipalitatea ar ascunde neapărat regula.
Ci pentru că diferența dintre dreptul de utilizare și rezervarea unui loc poate schimba decisiv alegerea cumpărătorului.
OPT ÎNTREBĂRI LA CARE DATELE MUNICIPALITĂȚII AR PUTEA RĂSPUNDE
Pentru evaluarea completă a sistemului, Primăria Municipiului Bacău ar putea clarifica public mai multe aspecte.
1. Câte locuri de parcare publică cu plată sunt efectiv funcționale în fiecare dintre cele trei zone?
2. Câte abonamente generale anuale, semestriale și lunare au fost emise în anul 2026, separat pe zone?
3. Câte dintre abonamentele respective se aflau simultan în perioada de valabilitate la 30 septembrie 2026?
4. Care este gradul mediu de ocupare a parcărilor în intervalele de vârf, pentru fiecare zonă?
5. Există un plafon administrativ al numărului de abonamente generale care pot fi emise și, dacă da, cum este stabilit?
6. Care sunt veniturile efectiv încasate din abonamentele generale, distinct de încasările din plata orară, zilnică și din parcările cu barieră?
7. Care sunt cheltuielile de exploatare și întreținere ale sistemului de parcare publică cu plată?
8. Ce informații primesc solicitanții, înainte de achiziție, despre lipsa garanției unui loc disponibil și despre excluderea parcărilor cu barieră?
Aceste întrebări nu presupun existența unei nereguli.
Sunt întrebări de transparență administrativă și de evaluare a eficienței serviciului.
Un răspuns documentat ar permite compararea drepturilor de parcare emise cu capacitatea infrastructurii și cu utilizarea efectivă.
Fără aceste informații, discuția publică rămâne concentrată aproape exclusiv asupra tarifelor.
CE VINDE, DE FAPT, PRIMĂRIA BACĂU?
Răspunsul juridic este relativ simplu.
Primăria Bacău, prin mecanismul reglementat de Consiliul Local, oferă contra cost un drept de utilizare a parcărilor publice cu plată, în condițiile stabilite pentru categoria de abonament achiziționată.
Nu vinde proprietatea asupra unui loc. Nu oferă automat folosința exclusivă a unui spațiu individualizat. Și nu garantează disponibilitatea unui loc de parcare în orice moment.
Răspunsul economic este însă mai complex.
Valoarea abonamentului depinde de frecvența utilizării, de zona în care șoferul parchează, de tarifele alternative și de capacitatea reală a infrastructurii.
Un abonament de 1.200 de lei poate fi avantajos pentru o persoană care parchează zilnic în zona centrală.
Același abonament poate fi inutil pentru cineva care parchează aproape exclusiv în afara programului de taxare.
Și poate deveni frustrant pentru un titular care, deși a plătit, întâmpină frecvent dificultăți în găsirea unui loc.
Dar această ultimă situație trebuie documentată, nu presupusă.
Nu am stabilit că municipalitatea ar fi emis mai multe abonamente decât poate susține capacitatea parcărilor. Nu am stabilit nici că reducerile tarifare au produs o creștere a gradului de ocupare.
Acestea rămân probleme care pot fi cercetate prin date administrative și observații sistematice.
UN LOC FIZIC, MAI MULTE DREPTURI DE UTILIZARE. ADEVĂRATA ÎNTREBARE ESTE CÂTE ȘI ÎN CE CONDIȚII
Într-un oraș, locurile de parcare sunt resurse fizice limitate.
Ele nu se multiplică prin emiterea unor abonamente.
Un loc poate fi ocupat de un singur autoturism la un moment dat, chiar dacă mai mulți titulari au dreptul să îl utilizeze succesiv.
Sistemul nu este neapărat problematic din acest motiv.
Dimpotrivă, utilizarea succesivă a acelorași locuri poate reprezenta o formă eficientă de administrare a spațiului public.
Problema apare atunci când cererea simultană depășește disponibilitatea reală, iar titularii nu pot utiliza în mod rezonabil drepturile pentru care au plătit.
Dacă și în ce măsură se întâmplă acest lucru în Bacău nu poate fi stabilit fără datele municipalității.
Tocmai aici se află subiectul care merită urmărit dincolo de știrea reducerii unui tarif.
Nu este suficient să știm că abonamentul anual costă 1.200 de lei. Trebuie să știm și ce capacitate de parcare este disponibilă pentru utilizarea lui.
Câte abonamente generale sunt active?
Câte locuri există?
Cum variază ocuparea în timpul zilei?
Și cât de des poate un abonat să folosească efectiv serviciul?
Primăria stabilește prețul și condițiile.
Cetățeanul plătește înainte de utilizare.
Dar locul de parcare rămâne dependent de disponibilitate.
În această relație, informația este aproape la fel de importantă ca prețul.
Pentru că un abonament anual nu ar trebui evaluat numai după cât costă. Ci și după cât poate fi folosit.
Iar până când capacitatea, numărul abonamentelor și gradul de ocupare nu sunt puse împreună într-o situație publică verificabilă, întrebarea esențială rămâne deschisă:
CÂTE DREPTURI DE PARCARE POATE VINDE PRIMĂRIA BACĂU PENTRU ACELAȘI LOC FIZIC, ÎNAINTE CA ABONAMENTUL SĂ-ȘI PIARDĂ UTILITATEA PRACTICĂ?
(Surse: 1. HCLHotărâri – fișa și documentația HCL Bacău nr. 567/2025, https://hotarari.ro/bacau/hcl-567-2025 ; 2. Consiliul Local al Municipiului Bacău – HCL nr. 5 din 23 ianuarie 2025, Regulamentul pentru atribuirea, utilizarea și digitalizarea locurilor de parcare publice cu plată și fără plată, în special art. 17, 22, 23 și anexa nr. 2, https://hcl.usr.ro/bacau/2025/h5; 3. Consiliul Local al Municipiului Bacău – HCL nr. 567 din 19 decembrie 2025, privind modificarea și completarea HCL nr. 5/2025, inclusiv noua anexă tarifară, https://hcl.usr.ro/bacau/2025/h567; 4. Primăria Municipiului Bacău – documentul oficial HCL nr. 567/2025 și anexele, https://fisiere.municipiulbacau.ro/public/uploads/acteadministrative/20251222181738-HCL%20nr.567%20din%2019.12.2025_Redacted.PDF; 5. Bacau.NET – „Abonamentul anual pentru parcările publice din Bacău a fost redus. Vezi cât costă noul abonament”, 13 octombrie 2026, https://www.bacau.net/abonamentul-anual-pentru-parcarile-publice-din-bacau-a-fost-redus-vezi-cat-costa-noul-abonament/;)