REVOLUȚIA SOFTWARE FĂCUTĂ CU INTELIGENȚĂ ARTIFICIALĂ: ORICINE ÎȘI POATE CREA PROPRIILE APLICAȚII? GIGANȚII TEHNOLOGIEI, ÎN FAȚA UNEI PROVOCĂRI CARE LE POATE SCHIMBA MODELUL DE AFACERI

Programe asemănătoare cu Photoshop, Word, Excel, Acrobat sau aplicațiile profesionale de editare video pot fi dezvoltate astăzi cu ajutorul inteligenței artificiale, inclusiv de persoane fără pregătire avansată în programare. Nu înseamnă că orice produs comercial poate fi reprodus integral, peste noapte, dar schimbarea este suficient de importantă pentru a pune sub semnul întrebării un model economic construit în jurul licențelor și abonamentelor. Ceea ce până nu demult necesita echipe de programatori poate începe acum cu o simplă conversație. Iar întrebarea care apare este una incomodă pentru industria software: de ce ar mai plăti utilizatorii abonamente pentru funcții pe care le-ar putea obține prin aplicații proprii sau alternative gratuite?

DE LA SCRIE-MI UN TEXT LA CONSTRUIEȘTE-MI UN PROGRAM

Multă vreme, inteligența artificială a fost prezentată publicului drept o tehnologie capabilă să răspundă la întrebări, să redacteze texte, să traducă documente sau să genereze imagini. Între timp, una dintre cele mai importante transformări se desfășoară într-un domeniu mai puțin spectaculos pentru publicul larg: dezvoltarea programelor informatice.

Modelele AI specializate în programare pot genera cod, construi interfețe, identifica erori, modifica aplicații existente și propune arhitecturi software. Unele funcționează ca agenți capabili să execute succesiv mai multe operațiuni într-un mediu de dezvoltare, să ruleze teste și să corecteze anumite probleme descoperite.

Această evoluție a făcut cunoscută expresia „vibe coding”, utilizată pentru dezvoltarea software prin instrucțiuni formulate în limbaj natural. Utilizatorul descrie ceea ce dorește, iar inteligența artificială generează codul necesar.

Să presupunem că un fotograf are nevoie de un program care să decupeze imagini, să elimine fundaluri, să corecteze culorile și să exporte fotografii în mai multe formate. În loc să caute obligatoriu o aplicație comercială care să îndeplinească toate aceste operațiuni, poate solicita unui sistem AI să construiască un program adaptat cerințelor sale.

Rezultatul nu este garantat și poate necesita numeroase corecții. Totuși, posibilitatea de a începe dezvoltarea unui produs software fără a scrie personal fiecare linie de cod schimbă fundamental accesul la această activitate.

PHOTOSHOP, WORD, EXCEL ȘI ACROBAT: CE SE POATE REPRODUCE CU AJUTORUL AI?

Să luăm câteva dintre programele utilizate zilnic în companii, instituții și gospodării.

Un editor de imagini poate include straturi, instrumente de selecție, filtre, ajustări cromatice, eliminarea fundalului și export în formate uzuale. Un procesor de texte poate permite redactarea și formatarea documentelor, inserarea tabelelor, numerotarea paginilor și exportul în PDF. O aplicație de calcul tabelar poate integra formule, grafice, filtre și importul fișierelor Excel.

La fel, pot fi dezvoltate editoare PDF, aplicații de machetare, programe pentru administrarea documentelor, sisteme de gestiune a clienților sau platforme de publicare online.

Nu toate aceste produse ar avea complexitatea originalelor comerciale. Însă pentru un utilizator care folosește numai câteva funcții, o aplicație mai simplă poate fi suficientă.

Diferența esențială este între reproducerea funcțiilor necesare și clonarea integrală a unui produs.

Un program care permite editarea imaginilor pe straturi nu devine automat echivalentul Photoshop. Un editor care deschide documente DOCX nu oferă obligatoriu compatibilitate perfectă cu toate funcțiile Microsoft Word. Iar o aplicație care modifică fișiere PDF nu reproduce neapărat instrumentele profesionale de verificare, accesibilitate, semnare și administrare a documentelor.

Cu toate acestea, pentru anumite activități obișnuite, diferențele pot conta mai puțin decât prețul.

CÂT COSTĂ, DE FAPT, UN ABONAMENT SOFTWARE?

Exemplul Adobe este relevant pentru înțelegerea modelului comercial aflat sub presiune.

Potrivit paginii oficiale Adobe România consultate pentru această analiză, Photoshop este oferit individual la 26,43 euro lunar, cu TVA inclus, în cadrul unui plan anual facturat lunar. Abonamentul Creative Cloud Pro, care include peste 20 de aplicații, are un preț obișnuit afișat de 79,30 euro lunar, cu TVA inclus, existând și oferte promoționale.

Un calcul simplu arată dimensiunea cheltuielii.

Pentru un singur abonament Photoshop, la prețul menționat, costul anual este de 317,16 euro, calculat prin înmulțirea celor 26,43 euro cu 12 luni.

Pentru cinci abonamente identice, cheltuiala anuală ajunge la 1.585,80 euro.

În cazul a zece abonamente, suma crește la 3.171,60 euro anual.

Aceste valori sunt exemple aritmetice, nu cheltuieli constatate într-o anumită companie. Ele nu includ eventuale reduceri, modificări de preț sau alte condiții contractuale.

Pentru o agenție de publicitate, un departament de marketing sau o redacție, asemenea costuri pot reprezenta o cheltuială justificată dacă programele sunt utilizate intensiv. Dar situația se schimbă atunci când angajații folosesc doar câteva instrumente elementare.

De ce ar plăti o firmă pentru un pachet profesional complex dacă activitatea sa presupune, în principal, redimensionarea fotografiilor, introducerea unor titluri și pregătirea imaginilor pentru publicare?

Aceasta este întrebarea economică pe care dezvoltarea aplicațiilor cu AI o face tot mai relevantă.

ALTERNATIVELE GRATUITE EXISTAU DEJA. INTELIGENȚA ARTIFICIALĂ SCHIMBĂ ÎNSĂ MODUL ÎN CARE POT FI CREATE

Trebuie făcută o distincție importantă: software-ul gratuit și programele cu sursă deschisă nu au apărut odată cu inteligența artificială.

GIMP, Krita, LibreOffice și alte proiecte au demonstrat de mult timp că utilizatorii pot beneficia de instrumente complexe fără să cumpere obligatoriu licențe pentru produsele comerciale dominante.

Noutatea adusă de AI nu constă, așadar, în inventarea alternativelor gratuite, ci în posibilitatea de a accelera dezvoltarea unor aplicații personalizate.

Până acum, un utilizator nemulțumit de un program avea, în general, trei opțiuni: să accepte limitările, să caute alt produs sau să angajeze un programator.

Astăzi apare o a patra posibilitate: să descrie funcțiile dorite unui sistem AI și să participe direct la construirea unei alternative.

O asemenea aplicație poate fi concepută pentru un singur utilizator, pentru un departament sau pentru o organizație întreagă.

În unele cazuri, codul poate fi publicat pe platforme precum GitHub, astfel încât alte persoane să îl examineze, să îl îmbunătățească și să contribuie la dezvoltarea produsului.

Dar publicarea codului nu înseamnă automat că aplicația este sigură, matură sau lipsită de costuri. Programele trebuie întreținute, actualizate și testate, iar funcțiile AI pot necesita resurse de calcul ori servicii externe plătite.

POATE UN UTILIZATOR OBIȘNUIT SĂ ÎȘI CREEZE PROPRIUL PROGRAM?

Răspunsul este afirmativ, cu o precizare esențială: complexitatea proiectului determină cât de multă intervenție umană rămâne necesară.

O aplicație simplă pentru evidența cheltuielilor, administrarea documentelor, organizarea fotografiilor sau generarea unor formulare poate fi realizată relativ accesibil cu ajutorul instrumentelor AI.

Un editor video profesional, un sistem bancar sau o platformă complexă de colaborare necesită însă o arhitectură solidă, testare extinsă, măsuri de securitate și întreținere permanentă.

Inteligența artificială poate reduce efortul de programare, dar nu elimină automat dificultățile proiectării unui produs fiabil.

Mai există și problema responsabilității. Dacă un program generează erori de calcul, pierde documente sau expune informații confidențiale, consecințele nu dispar pentru simplul motiv că software-ul a fost creat cu AI.

Tocmai de aceea, diferența dintre un prototip spectaculos și un produs utilizabil profesional rămâne considerabilă.

VOR DISPĂREA ABONAMENTELE LA SOFTWARE?

Nu există dovezi suficiente pentru a afirma că modelul abonamentelor software se va prăbuși inevitabil.

Există însă motive serioase pentru a considera că presiunea concurențială asupra acestuia poate crește.

Dacă o companie plătește pentru 20 de funcții, dar utilizează constant numai trei, apariția unei alternative care oferă exact acele trei funcții la un cost mai mic poate determina renunțarea la abonament.

Acest mecanism nu este nou în economie. Produsele scumpe sunt vulnerabile atunci când alternativele mai accesibile satisfac suficient de bine nevoile cumpărătorilor.

În același timp, marile companii software nu vând numai funcții izolate. Ele oferă compatibilitate, infrastructură, integrare între produse, suport, actualizări și servicii pentru organizații.

Aceste avantaje pot justifica în continuare abonamentele, mai ales în mediile profesionale.

Prin urmare, scenariul cel mai credibil nu este dispariția imediată a giganților software, ci intensificarea concurenței și schimbarea raportului dintre prețul cerut și valoarea efectiv oferită.

O PROBLEMĂ ȘI MAI MARE: AI POATE CONCURA CU FIRMELE CARE O FINANȚEAZĂ

Aici apare un paradox economic.

Marile companii tehnologice investesc resurse considerabile în dezvoltarea inteligenței artificiale, sperând să obțină venituri din servicii, infrastructură, licențe și abonamente.

Dar aceeași tehnologie poate ajuta utilizatorii să construiască alternative la produsele comerciale existente.

Cu alte cuvinte, un instrument destinat creșterii productivității poate contribui și la diminuarea valorii comerciale a unor aplicații consacrate.

Aceasta nu înseamnă că investițiile în AI se vor opri sau că veniturile companiilor tehnologice vor scădea obligatoriu. Cererea pentru infrastructură, modele performante, servicii specializate și soluții profesionale poate genera, la rândul ei, noi surse de venit.

Întrebarea economică importantă este dacă noile venituri vor compensa eventualele pierderi din produsele tradiționale.

Deocamdată, răspunsul depinde de evoluția pieței, de comportamentul clienților și de capacitatea companiilor de a-și adapta ofertele.

CE ÎNSEAMNĂ ACEASTĂ SCHIMBARE PENTRU FIRMELE MICI, REDACȚII ȘI INSTITUȚII?

Pentru o firmă mică, posibilitatea dezvoltării unor aplicații proprii poate reduce dependența de produse comerciale care includ numeroase funcții inutile activității sale.

O redacție ar putea utiliza un program personalizat pentru redimensionarea fotografiilor, aplicarea identității vizuale, organizarea materialelor și pregătirea imaginilor pentru publicare.

O asociație ar putea construi o aplicație pentru administrarea membrilor, a evenimentelor și a documentelor.

Un cabinet profesional ar putea utiliza instrumente pentru organizarea dosarelor, generarea formularelor și identificarea informațiilor din documente, cu respectarea obligațiilor privind confidențialitatea și protecția datelor.

Iar o instituție publică ar putea analiza posibilitatea dezvoltării unor instrumente adaptate propriilor proceduri, în locul achiziționării automate a unor pachete software supradimensionate.

Economiile nu sunt însă garantate. Costurile de dezvoltare, verificare, găzduire, securitate și mentenanță trebuie comparate cu prețul licențelor existente.

Un program gratuit la instalare poate deveni scump dacă necesită intervenții permanente sau produce erori costisitoare.

EXISTĂ ȘI LIMITE JURIDICE: A REPRODUCE O FUNCȚIE NU ÎNSEAMNĂ A AVEA DREPTUL SĂ COPIEZI ORICE

Dezvoltarea unei aplicații cu funcții asemănătoare unui produs comercial nu echivalează, în sine, cu o încălcare a drepturilor de autor.

Totuși, codul sursă, anumite elemente grafice, mărcile, bazele de date și alte componente pot beneficia de protecție juridică.

În dreptul Uniunii Europene, Directiva 2009/24/CE privind protecția juridică a programelor pentru calculator distinge între expresia protejată a programului și ideile sau principiile care stau la baza elementelor sale.

Prin urmare, o alternativă software trebuie dezvoltată cu respectarea drepturilor titularilor, a licențelor aplicabile și a eventualelor restricții contractuale legitime.

Faptul că un sistem AI poate genera cod asemănător celui necesar reproducerii unei funcții nu reprezintă o autorizație de a utiliza fără drept componente protejate.

NU DISPAR PROGRAMATORII. SE SCHIMBĂ CEEA CE ÎNSEAMNĂ SĂ PROGRAMEZI

O altă consecință privește profesia de programator.

Dacă AI poate genera o parte importantă din cod, valoarea muncii umane se poate deplasa către proiectarea sistemelor, verificarea rezultatelor, securitate, integrare și rezolvarea problemelor complexe.

Pentru utilizatorii fără pregătire tehnică, această schimbare deschide posibilități care anterior erau greu accesibile.

Pentru specialiști, ea poate însemna productivitate crescută, dar și nevoia adaptării competențelor.

Nu există însă suficiente argumente pentru a concluziona că programatorii vor deveni inutili. Dimpotrivă, dezvoltarea rapidă a unui număr mare de aplicații poate crește necesitatea verificării, întreținerii și securizării acestora.

MAREA SCHIMBARE: DE LA CE PROGRAM TREBUIE SĂ CUMPĂR? LA CE PROGRAM AM NEVOIE SĂ CONSTRUIESC?

Aceasta ar putea fi una dintre cele mai importante transformări aduse de inteligența artificială în viața economică obișnuită.

Până acum, utilizatorul era obligat, în mare măsură, să își adapteze activitatea la produsele disponibile pe piață. Cumpăra o licență, învăța interfața, accepta limitările și plătea pentru funcțiile incluse în pachet.

Inteligența artificială deschide posibilitatea inversării acestei relații: programul să fie adaptat nevoilor utilizatorului, nu utilizatorul nevoilor programului.

Nu toate aplicațiile vor putea fi construite simplu, rapid sau gratuit. Nu toate produsele comerciale vor putea fi înlocuite. Și nu orice cod generat de AI va deveni un program sigur și performant.

Dar simplul fapt că dezvoltarea software devine accesibilă unui public mult mai larg reprezintă o schimbare cu potențial economic major.

Pentru marile companii tehnologice, provocarea nu este doar apariția unor concurenți noi. Este posibilitatea ca propriii clienți să devină, într-o anumită măsură, producători ai instrumentelor pe care până acum le cumpărau.

Iar dacă această tendință se extinde, întrebarea nu va mai fi doar cât de inteligentă devine inteligența artificială.

Va fi cât mai valorează un abonament software atunci când utilizatorul poate cere unei inteligențe artificiale să îi construiască o alternativă.

(Surse: 1. Adobe România, „Prețuri și planuri de abonament Adobe Photoshop”, pagina oficială de prezentare a abonamentelor și prețurilor, https://www.adobe.com/ro/products/photoshop/plans.html; 2. Adobe România, „Creative Cloud – detalii și produse”, prezentarea planurilor comerciale, https://www.adobe.com/ro/creativecloud/campaign/pricing.html; 3. GIMP, proiectul oficial al editorului de imagini cu sursă deschisă, https://www.gimp.org/; 4. Krita Foundation, prezentarea editorului grafic Krita, https://krita.org/; 5. The Document Foundation, proiectul LibreOffice, https://www.libreoffice.org/; 6. Uniunea Europeană, Directiva 2009/24/CE privind protecția juridică a programelor pentru calculator, EUR-Lex, CELEX 32009L0024; 7. Codul Statelor Unite, titlul 17, secțiunea 102(b), privind delimitarea protecției drepturilor de autor, https://www.govinfo.gov/content/pkg/USCODE-2024-title17/html/USCODE-2024-title17-chap1-sec102.htm;)