ROMÂNIA ARE O NOUĂ LEGE ÎMPOTRIVA PROCESELOR DE INTIMIDARE. JURNALIȘTII ȘI CETĂȚENII CARE DEZVĂLUIE PROBLEME DE INTERES PUBLIC POT CERE PROTECȚIA INSTANȚEI

\*\*JUSTIȚIE • LIBERTATEA PRESEI • DREPTURI CIVICE • LEGISLAȚIE EUROPEANĂ\*\*

\*\*Dr. Gioni Popa-Roman\*\*

Un jurnalist investighează cheltuirea banilor publici. Un activist semnalează posibile probleme de mediu. Un cetățean critică documentat o investiție controversată. În locul explicațiilor, poate apărea o cerere de chemare în judecată pentru despăgubiri considerabile. Legea nr. 193/2026 introduce în România mecanisme speciale împotriva proceselor civile utilizate abuziv pentru intimidarea participării publice: cauțiuni, respingerea rapidă a cererilor vădit neîntemeiate, despăgubiri și amenzi judiciare de până la 100.000 de lei. Analiza juridică evidențiază însă și o dificultate importantă, semnalată înaintea adoptării legii: absența unor dispoziții tranzitorii exprese pentru procesele deja începute.

### CÂND PROCESUL DEVINE O ARMĂ ÎMPOTRIVA CELUI CARE PUNE ÎNTREBĂRI

Un jurnalist publică o investigație privind atribuirea unui contract finanțat din bani publici.

Un activist solicită explicații despre impactul unei investiții asupra mediului.

Un cetățean contestă public modul în care autoritățile gestionează o problemă importantă pentru comunitate.

Într-o societate democratică, asemenea intervenții pot constitui manifestări legitime ale libertății de exprimare, ale dreptului la informare și ale participării publice.

Dar uneori răspunsul la critică nu vine prin documente, explicații sau argumente contrare.

Vine printr-o cerere de chemare în judecată.

Despăgubiri considerabile. Onorarii avocațiale. Termene succesive. Cheltuieli. Incertitudine.

Chiar dacă acțiunea este respinsă ulterior, presiunea procesului poate produce deja efecte: investigații abandonate, critici temperate sau retragerea din dezbaterea publică.

\*\*În asemenea împrejurări, procesul poate deveni el însuși instrumentul de intimidare.\*\*

Fenomenul este cunoscut internațional prin acronimul SLAPP, provenit din expresia Strategic Lawsuits Against Public Participation – acțiuni strategice în justiție împotriva participării publice.

Pentru combaterea acestor practici, România a adoptat Legea nr. 193 din 7 octombrie 2026, privind protecția împotriva cererilor vădit neîntemeiate sau a procedurilor judiciare abuzive îndreptate împotriva persoanelor implicate în acțiuni de mobilizare publică.

Actul normativ a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 7 octombrie 2026 și a intrat în vigoare la 10 octombrie 2026, potrivit regulii constituționale generale privind intrarea în vigoare a legilor.

Legea transpune Directiva (UE) 2024/1069 din 11 aprilie 2024, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene la 16 aprilie 2024.

\*\*Noutatea nu constă în interzicerea proceselor împotriva jurnaliștilor, activiștilor sau cetățenilor. Ea constă în instituirea unor garanții împotriva folosirii abuzive a procesului civil pentru împiedicarea participării publice.\*\*

### NU DOAR JURNALIȘTII BENEFICIAZĂ DE PROTECȚIE

Articolul 1 alin. (1) stabilește domeniul general al legii: litigiile civile inițiate împotriva persoanelor fizice și juridice ca urmare a implicării acestora în acțiuni de mobilizare publică.

Potrivit articolului 2 punctul 1, mobilizarea publică include declarațiile și activitățile desfășurate în exercitarea libertății de exprimare și informare, a libertății artelor și științelor ori a libertății de întrunire și asociere.

Definiția cuprinde și activitățile pregătitoare, de sprijinire sau de asistență direct legate de acestea.

În funcție de împrejurările concrete, protecția poate privi:

* jurnaliști, editori și publicații;

* activiști și organizații neguvernamentale;

* cercetători și persoane implicate în activități științifice;

* avertizori de integritate;

* sindicate și alte organizații implicate în chestiuni de interes public;

* cetățeni care formulează critici sau participă la dezbateri comunitare.

Articolul 2 punctul 2 definește chestiunea de interes public prin raportare la probleme care afectează publicul într-o asemenea măsură încât acesta poate avea un interes legitim față de ele.

Sunt exemplificate drepturile fundamentale, sănătatea publică, siguranța, mediul, clima, activitatea persoanelor publice din sectorul public sau privat, procedurile oficiale și acuzațiile privind săvârșirea unor infracțiuni sau contravenții.

Definiția include și activitățile destinate protejării valorilor consacrate prin articolul 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană, inclusiv protejarea proceselor democratice împotriva ingerințelor nejustificate și combaterea dezinformării.

\*\*Protecția nu depinde exclusiv de profesia persoanei chemate în judecată, ci de legătura dintre procedura judiciară și participarea sa la o chestiune de interes public.\*\*

Această particularitate este importantă pentru comunitățile locale, unde controlul civic nu aparține exclusiv presei profesioniste.

### CERERE VĂDIT NEÎNTEMEIATĂ SAU PROCEDURĂ JUDICIARĂ ABUZIVĂ? DISTINCȚIA CARE DECIDE MECANISMUL DE PROTECȚIE

Legea nr. 193/2026 reglementează două situații juridice diferite.

Prima privește \*\*cererile vădit neîntemeiate\*\*, pentru care articolele 8 și 9 instituie mecanismul respingerii rapide.

A doua privește \*\*procedurile judiciare abuzive împotriva mobilizării publice\*\*, definite la articolul 2 punctul 3.

Potrivit definiției legale, acestea sunt proceduri care nu urmăresc exercitarea reală a unui drept, ci au ca scop principal împiedicarea, restricționarea sau sancționarea mobilizării publice și în cadrul cărora sunt formulate cereri neîntemeiate în tot sau în parte.

Pentru identificarea scopului abuziv, legea permite utilizarea unuia sau mai multor indicii:

* natura disproporționată, excesivă sau nerezonabilă a cererii;

* valoarea excesivă a litigiului;

* inițierea unor proceduri multiple privind chestiuni similare;

* intimidarea, hărțuirea sau amenințările;

* exploatarea unui dezechilibru de putere între părți;

* tergiversarea cu rea-credință a procedurilor;

* alegerea frauduloasă ori abuzivă a unei instanțe considerate mai favorabile;

* formularea cu rea-credință a unei cereri de renunțare la judecată într-o etapă ulterioară.

Dezechilibrul de putere poate exista atunci când una dintre părți dispune de resurse financiare, instituționale sau juridice net superioare.

Totuși, acest dezechilibru nu constituie, singur, dovada abuzului.

\*\*Caracterul abuziv presupune verificarea condițiilor definiției legale, inclusiv a scopului principal al procedurii, a caracterului pretențiilor și a indiciilor rezultate din probe.\*\*

Distincția împiedică transformarea protecției anti-SLAPP într-o imunitate generală împotriva răspunderii civile.

### TREI CATEGORII PRINCIPALE DE GARANȚII PROCESUALE

Articolul 3 permite pârâtului să solicite depunerea unei cauțiuni, respingerea rapidă a cererii vădit neîntemeiate sau aplicarea remediilor pentru procedurile judiciare abuzive.

Articolul 4 stabilește că solicitările privind cauțiunea și respingerea rapidă se judecă de urgență.

### CAUȚIUNEA: RECLAMANTUL POATE FI OBLIGAT SĂ GARANTEZE ANUMITE COSTURI

Potrivit articolului 7 alin. (1), instanța poate obliga reclamantul, la cererea pârâtului, să depună o cauțiune destinată acoperirii cheltuielilor de judecată estimate și asigurării plății eventualelor despăgubiri pentru prejudiciul potențial cauzat prin introducerea acțiunii.

Cheltuielile estimate pot include asistența juridică, reprezentarea și alte costuri efectuate pentru buna desfășurare a procesului.

Instanța citează părțile în termen scurt, în camera de consiliu, și pronunță o încheiere motivată.

Încheierea poate fi atacată separat numai cu apel, în \*\*cinci zile de la pronunțare\*\*.

Nedepunerea cauțiunii în termenul fixat de instanță, care curge de la rămânerea definitivă a încheierii, atrage suspendarea judecății.

Prin hotărârea asupra fondului, instanța dispune, dacă este cazul, asupra restituirii totale sau parțiale a cauțiunii.

\*\*Cauțiunea nu reprezintă o amendă și nici o despăgubire acordată automat pârâtului. Este o garanție procesuală distinctă.\*\*

### RESPINGEREA RAPIDĂ: UN FILTRU SPECIAL ÎMPOTRIVA CERERILOR VĂDIT NEÎNTEMEIATE

Articolul 8 permite pârâtului să solicite respingerea rapidă a cererii de chemare în judecată ca vădit neîntemeiată până la soluționarea cauzei în primă instanță.

Articolul 9 reglementează procedura.

Reclamantului i se comunică cererea pârâtului și i se acordă \*\*cinci zile de la comunicare\*\* pentru formularea răspunsului.

Reclamantului îi revine sarcina de a demonstra că acțiunea sa nu este vădit neîntemeiată, indicând motivele de fapt și de drept, precum și probele relevante.

Dacă solicitarea pârâtului este admisă, instanța respinge cererea principală prin hotărâre supusă căilor de atac prevăzute pentru fondul cauzei.

Dacă solicitarea este respinsă, instanța pronunță o încheiere definitivă și dispune continuarea judecății.

\*\*Respingerea solicitării de aplicare a procedurii rapide nu înseamnă că pretențiile reclamantului sunt întemeiate. Înseamnă numai că nu a fost admis mecanismul special al respingerii anticipate.\*\*

### REMEDIILE: PUBLICAREA HOTĂRÂRII, DESPĂGUBIRI, AMENDĂ ȘI CHELTUIELI DE JUDECATĂ

Capitolul IV instituie patru mecanisme distincte.

\*\*Articolul 10 – Publicarea hotărârii.\*\* Instanța poate dispune, la cererea pârâtului, publicarea hotărârii pe cheltuiala reclamantului, dacă stabilește caracterul abuziv al procedurii. Rămân aplicabile normele privind protecția datelor personale.

\*\*Articolul 11 – Despăgubirile.\*\* Pârâtul poate solicita repararea prejudiciului material sau moral până la începerea dezbaterilor asupra fondului. Cererea este scutită de taxa judiciară de timbru.

\*\*Articolul 12 – Amenda judiciară.\*\* Reclamantul care a inițiat o procedură abuzivă poate fi obligat, în condițiile legii, la plata unei amenzi judiciare între 10.000 și 100.000 de lei.

\*\*Articolul 13 – Cheltuielile de judecată.\*\* Reclamantul care a inițiat procedura abuzivă este obligat, la cererea pârâtului, la plata cheltuielilor de judecată, potrivit articolelor 451–455 din Codul de procedură civilă.

O distincție de tehnică legislativă merită subliniată.

În cazul amenzii judiciare, articolul 12 folosește expresia \*\*„poate fi obligat”\*\*.

În cazul cheltuielilor de judecată, articolul 13 utilizează expresia \*\*„va fi obligat”\*\*, condiționată de formularea cererii pârâtului și de aplicarea normelor procesuale indicate.

\*\*Amenda judiciară are caracter facultativ în formularea articolului 12, în timp ce articolul 13 utilizează o formulare imperativă pentru suportarea cheltuielilor de judecată, în condițiile sale legale.\*\*

Această diferență nu înlătură obligația instanței de a verifica îndeplinirea condițiilor fiecărui remediu.

Nici simpla respingere a acțiunii și nici valoarea ridicată a pretențiilor nu determină automat aplicarea sancțiunilor anti-SLAPP.

### RENUNȚAREA LA PROCES NU ÎNLĂTURĂ AUTOMAT POSIBILITATEA SOLICITĂRII REMEDIILOR

Articolul 5 prevede că modificarea cererii de chemare în judecată sau renunțarea la judecată nu împiedică formularea unei cereri potrivit capitolului IV.

Dispoziția are o relevanță practică importantă.

O procedură ar putea fi folosită pentru exercitarea presiunii asupra pârâtului, urmată de retragerea acțiunii după producerea efectului urmărit.

Legea împiedică interpretarea potrivit căreia simpla renunțare ar exclude, în toate împrejurările, posibilitatea utilizării remediilor speciale.

Totuși, \*\*renunțarea la judecată nu dovedește, prin ea însăși, caracterul abuziv al procedurii\*\*.

Acesta trebuie stabilit în raport cu definiția legală și probele administrate.

### EXEMPLU PRACTIC: O PUBLICAȚIE LOCALĂ, CHEMATĂ ÎN JUDECATĂ PENTRU DOUĂ MILIOANE DE LEI

Să presupunem că o publicație locală investighează atribuirea unui contract finanțat din bani publici.

Jurnaliștii verifică documente, solicită explicații autorităților și publică informații privind posibile nereguli.

Ulterior, societatea comercială vizată formulează o acțiune civilă prin care solicită despăgubiri de două milioane de lei.

\*\*Exemplul este ipotetic și nu reprezintă un litigiu real documentat.\*\*

Publicația ar putea invoca Legea nr. 193/2026 dacă sunt îndeplinite condițiile acesteia.

Ar putea solicita cauțiune, respingerea rapidă a acțiunii vădit neîntemeiate ori aplicarea remediilor pentru o eventuală procedură abuzivă.

Instanța ar trebui să examineze documentele, natura afirmațiilor, temeinicia pretențiilor, comportamentul procesual și eventualele indicii de intimidare.

Valoarea despăgubirilor poate constitui un indiciu relevant, însă nu dovedește singură caracterul abuziv.

Dacă investigația conține afirmații ilicite care au produs un prejudiciu, persoana vătămată își păstrează dreptul de a solicita protecția judiciară.

\*\*Legea nu instituie o imunitate civilă generală pentru presă și nici o prezumție de rea-credință împotriva reclamantului.\*\*

### PROTECȚIA SE APLICĂ ȘI PROCESELOR EXCLUSIV INTERNE

Articolul 1 alin. (4) prevede expres aplicarea legii atât cauzelor interne, cât și celor cu implicații transfrontaliere.

Alin. (5) definește cauza internă prin domiciliul părților pe teritoriul României și localizarea tuturor celorlalte elemente relevante în România.

Directiva (UE) 2024/1069 privește cauzele cu implicații transfrontaliere, în timp ce legiuitorul român a extins protecția și la litigiile exclusiv interne.

În cauzele transfrontaliere, articolul 1 alin. (6) trimite la Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 pentru stabilirea domiciliului.

Există însă excluderi exprese.

Potrivit articolului 1 alin. (3), legea nu se aplică în materie fiscală, vamală sau administrativă, în arbitraj, în materie penală, inclusiv acțiunii civile exercitate în procesul penal, și nici răspunderii statului pentru acte sau omisiuni în exercitarea autorității publice.

În schimb, articolul 1 alin. (2) include cererile reconvenționale și procedurile privind măsurile provizorii ori asigurătorii.

\*\*Aplicabilitatea legii se determină după natura procedurii, obiectul litigiului și condițiile legale, nu exclusiv după calitatea persoanelor implicate.\*\*

### PROBLEMA JURIDICĂ MAJORĂ: CE SE ÎNTÂMPLĂ CU PROCESELE ÎNCEPUTE ÎNAINTE DE 10 OCTOMBRIE 2026?

Legea nr. 193/2026 nu conține o dispoziție tranzitorie expresă care să stabilească aplicarea generală a noilor garanții tuturor proceselor aflate deja pe rol la data intrării sale în vigoare.

Articolul 20 stabilește completarea reglementării cu prevederile Codului de procedură civilă și cu alte norme aplicabile, în măsura în care acestea nu contravin legii speciale.

Pentru dreptul tranzitoriu procesual sunt relevante două dispoziții.

\*\*Articolul 24 din Codul de procedură civilă\*\* consacră regula aplicării legii noi de procedură proceselor și executărilor silite începute după intrarea sa în vigoare.

\*\*Articolul 25 alin. (1) din Codul de procedură civilă\*\* prevede menținerea legii vechi pentru procesele în curs de judecată și executările silite începute sub imperiul acesteia.

Prin urmare, regula procesuală nu este aplicarea automată a normelor noi tuturor proceselor pendinte.

Dimpotrivă, Codul de procedură civilă consacră, ca regulă, supraviețuirea legii procesuale vechi. Legislație

\*\*Articolul 20 din Legea nr. 193/2026 nu instituie, prin el însuși, o derogare tranzitorie expresă de la articolele 24 și 25 din Codul de procedură civilă.\*\*

Această constatare nu permite însă calificarea automată a tuturor dispozițiilor Legii nr. 193/2026 drept norme exclusiv procesuale.

### ȘASE MECANISME, ȘASE ANALIZE DE DREPT TRANZITORIU

Pentru evitarea unor concluzii generale nefundamentate, fiecare mecanism trebuie examinat separat.

### CAUȚIUNEA – ARTICOLUL 7

Cauțiunea este o garanție instituită printr-o procedură incidentală, cu reguli privind citarea, soluționarea cererii, apelul și suspendarea judecății.

Aceste caracteristici susțin calificarea sa drept mecanism predominant procesual.

\*\*În cazul unui proces început înainte de 10 octombrie 2026, aplicarea articolului 7 trebuie confruntată cu regula supraviețuirii legii procesuale vechi.\*\*

Simplul fapt că cererea de cauțiune ar fi formulată ulterior intrării în vigoare a legii noi nu constituie, singur, un temei suficient pentru aplicarea acesteia.

### RESPINGEREA RAPIDĂ – ARTICOLELE 8 ȘI 9

Respingerea rapidă introduce o procedură incidentală specială, cu judecare urgentă, o regulă expresă privind sarcina probei și posibilitatea pronunțării unei soluții anticipate asupra cererii principale.

Caracterul său procesual este evident.

\*\*Din textul legii nu rezultă că procedura specială de respingere rapidă se aplică automat proceselor începute anterior datei de 10 octombrie 2026.\*\*

O concluzie diferită ar necesita identificarea unui temei normativ specific.

### DESPĂGUBIRILE – ARTICOLUL 11

Articolul 11 cuprinde două dimensiuni juridice.

Prima privește posibilitatea reparării prejudiciului material sau moral.

A doua privește condițiile procedurale speciale: formularea cererii până la începerea dezbaterilor asupra fondului și scutirea de taxa judiciară de timbru.

\*\*Existența dreptului la repararea prejudiciului trebuie diferențiată de mecanismul procesual special prin care acel drept poate fi valorificat.\*\*

Fapta ilicită, prejudiciul și condițiile răspunderii civile pot ridica probleme de drept substanțial.

Momentul formulării cererii și regimul procedural necesită examinarea legii procesuale aplicabile.

Nu poate fi afirmat că articolul 11 a creat retroactiv un nou drept la despăgubiri pentru toate procesele anterioare.

Totodată, eventuala neaplicabilitate a procedurii speciale nu exclude, prin ea însăși, posibilitatea solicitării reparării prejudiciului potrivit dreptului comun.

### AMENDA JUDICIARĂ – ARTICOLUL 12

Articolul 12 instituie o amendă judiciară cu finalitate sancționatorie și disuasivă.

Aplicarea sa în timp necesită diferențierea momentului pronunțării măsurii de momentul faptelor care ar fundamenta sancțiunea.

\*\*Faptul că instanța ar putea pronunța o sancțiune după 10 octombrie 2026 nu demonstrează că o conduită integral consumată anterior poate fi sancționată automat în temeiul normei noi.\*\*

O problemă diferită poate apărea atunci când anumite conduite pretins abuzive continuă ori se manifestă prin acte noi după intrarea legii în vigoare.

Și în acest caz trebuie identificate precis faptele, momentul lor și regimul sancționator aplicabil.

Această distincție nu echivalează cu afirmarea aplicabilității certe a articolului 12 proceselor pendinte.

### PUBLICAREA HOTĂRÂRII – ARTICOLUL 10

Publicarea hotărârii constituie un remediu condiționat de constatarea caracterului abuziv al procedurii și de solicitarea pârâtului.

Măsura are o componentă de publicitate a constatării judiciare și poate produce consecințe reputaționale.

Aplicarea în timp necesită examinarea naturii măsurii, a faptelor relevante și a condițiilor procedurale.

\*\*Simplul fapt că publicarea ar urma să aibă loc după intrarea legii în vigoare nu rezolvă problema aplicabilității articolului 10 unui litigiu anterior.\*\*

### CHELTUIELILE DE JUDECATĂ – ARTICOLUL 13

Articolul 13 stabilește obligarea reclamantului care a inițiat procedura abuzivă, la cererea pârâtului, la plata cheltuielilor de judecată.

Textul trimite expres la articolele 451–455 din Codul de procedură civilă.

Trebuie astfel diferențiate norma specială și regimul general al cheltuielilor de judecată.

\*\*Eventuala neaplicabilitate a articolului 13 într-un proces început anterior nu exclude, prin ea însăși, posibilitatea solicitării cheltuielilor de judecată potrivit dreptului comun.\*\*

### CONCLUZIA ANALIZEI INTERTEMPORALE

Cauțiunea și respingerea rapidă sunt mecanisme predominant procesuale.

Despăgubirile implică și probleme de drept substanțial.

Amenda judiciară presupune examinarea regimului sancționator.

Publicarea hotărârii și cheltuielile de judecată necesită delimitarea normelor speciale de dispozițiile generale.

\*\*Calificarea juridică diferențiată este necesară, dar nu constituie, prin ea însăși, dovada aplicabilității unui remediu proceselor începute înainte de 10 octombrie 2026.\*\*

Aceasta este o interpretare juridică argumentată, nu o dezlegare jurisdicțională obligatorie asupra Legii nr. 193/2026.

### CE SPUNE CURTEA CONSTITUȚIONALĂ DESPRE APLICAREA LEGII ÎN TIMP?

Principiile generale privind aplicarea legii civile în timp sunt dezvoltate în jurisprudența Curții Constituționale.

Pentru analiza Legii nr. 193/2026 este necesară însă delimitarea acestor principii de normele speciale privind procesele aflate în curs.

### DECIZIA CCR NR. 755 DIN 16 DECEMBRIE 2014

În Decizia nr. 755/2014, pronunțată într-o cauză privind aplicarea unor dispoziții din Legea nr. 17/2014 referitoare la terenurile agricole, Curtea Constituțională a analizat principiile aplicării legii civile în timp.

În paragraful 19, Curtea a prezentat neretroactivitatea legii civile, aplicarea imediată a legii noi și supraviețuirea legii vechi.

A diferențiat situațiile juridice anterioare consumate, situațiile viitoare și efectele viitoare ale unor situații juridice anterior născute. Portal Legislativ

\*\*Decizia stabilește principii generale de drept intertemporal, fără să soluționeze aplicarea Legii nr. 193/2026 la procesele pendinte.\*\*

### DECIZIA CCR NR. 291 DIN 1 IULIE 2004

Curtea a explicat că o lege nu devine retroactivă numai pentru că modifică, pentru viitor, o stare de drept născută anterior sau reglementează efectele viitoare ale unei situații juridice preexistente.

Această orientare este reluată în Decizia nr. 340/2024, paragraful 39. Portal Legislativ

Principiul este relevant pentru delimitarea retroactivității de aplicarea legii noi în propriul domeniu temporal.

Totuși, el nu permite ignorarea regulilor speciale consacrate de articolele 24 și 25 din Codul de procedură civilă.

### DECIZIA CCR NR. 340 DIN 9 IULIE 2024

Prin Decizia nr. 340/2024, pronunțată într-o cauză privind legislația drepturilor de autor, Curtea a reluat principiile generale ale aplicării legii civile în timp.

În paragraful 39 sunt prezentate principiile neretroactivității și aplicării legii noi.

În paragraful 41, Curtea precizează că dispozițiile examinate în acea cauză nu constituiau norme de procedură, ci norme substanțiale și de aplicare a legii. Portal Legislativ

Această distincție este importantă.

\*\*O decizie constituțională privind aplicarea în timp a unor norme substanțiale nu poate fi transpusă automat asupra unor mecanisme procesuale introduse prin Legea nr. 193/2026.\*\*

Jurisprudența analizată oferă repere pentru interpretare, dar nu reprezintă o soluție judiciară privind aplicarea noii legi anti-SLAPP la procesele deja începute.

### CONSILIUL ECONOMIC ȘI SOCIAL A IDENTIFICAT PROBLEMA ÎNAINTEA ADOPTĂRII LEGII

Dificultatea dreptului tranzitoriu nu a apărut după intrarea în vigoare a reglementării.

În \*\*Avizul nr. 705 din 28 ianuarie 2026\*\*, Consiliul Economic și Social a avizat favorabil proiectul, formulând însă observații importante.

Una dintre recomandările centrale a privit aplicarea noilor garanții și proceselor pendinte, pentru efectele juridice încă neproduse.

CES a invocat articolul 25 alin. (1) din Codul de procedură civilă și a evidențiat riscul ca persoanele implicate în procese deja începute să rămână în afara protecției speciale.

Instituția a propus introducerea unei dispoziții tranzitorii exprese.

De asemenea, a semnalat riscul unei practici judiciare neunitare și pe cel al formării unei lex tertia, prin combinarea nejustificată a normelor vechi și noi. Consiliul Economic și Social

\*\*Problema a fost identificată oficial înaintea adoptării legii, dar forma definitivă a Legii nr. 193/2026 nu cuprinde norma tranzitorie generală recomandată de CES.\*\*

Avizul CES are caracter consultativ.

Nu poate modifica articolul 25 din Codul de procedură civilă și nici nu constituie o interpretare judiciară obligatorie.

Importanța sa constă în documentarea dificultății legislative și a soluției propuse înainte de adoptarea actului normativ.

### EXEMPLU PRACTIC: UN PROCES ÎNCEPUT ÎN 2025 ȘI CONTINUAT DUPĂ INTRAREA LEGII ÎN VIGOARE

Să presupunem că un jurnalist a fost chemat în judecată în anul 2025 pentru o investigație de interes public.

Procesul este încă în curs în octombrie 2026.

Jurnalistul dorește să solicite respingerea rapidă a acțiunii, în temeiul articolelor 8 și 9 din Legea nr. 193/2026.

Poate utiliza mecanismul?

Regula articolelor 24 și 25 din Codul de procedură civilă constituie un obstacol juridic important pentru aplicarea unei proceduri speciale noi într-un proces deja început.

Articolul 20 din Legea nr. 193/2026 nu instituie o derogare tranzitorie expresă.

\*\*Simplul fapt că solicitarea este formulată după 10 octombrie 2026 nu constituie un temei suficient pentru aplicarea noii proceduri într-un litigiu început în anul 2025.\*\*

Dacă jurnalistul solicită despăgubiri pentru prejudicii produse ulterior intrării legii în vigoare, trebuie analizate separat dreptul invocat, condițiile răspunderii civile și mijloacele procedurale disponibile.

Dacă sunt invocate conduite pretins abuzive continuate după intrarea în vigoare, trebuie identificate precis actele și regimul juridic aplicabil.

Dacă sunt solicitate cheltuieli de judecată, trebuie diferențiat regimul general din Codul de procedură civilă de mecanismul special al articolului 13.

\*\*Problema juridică nu este dacă legea nouă este favorabilă persoanei chemate în judecată, ci dacă norma invocată este aplicabilă, în timp, faptelor și situației procesuale concrete.\*\*

### ALTE RECOMANDĂRI ALE CES CARE NU AU FOST PRELUATE INTEGRAL

Avizul nr. 705/2026 a formulat și alte observații importante privind eficiența reglementării.

### GARANȚIILE APLICABILE DIN OFICIU

CES a propus posibilitatea aplicării din oficiu a unor garanții speciale, inclusiv cauțiunea, respingerea rapidă și anumite măsuri reparatorii sau sancționatorii.

Argumentul principal a fost protejarea pârâților vulnerabili, care nu beneficiază întotdeauna de resurse financiare sau asistență juridică.

Forma finală a articolelor 3, 7 și 8 este însă construită pe inițiativa procesuală a pârâtului.

\*\*Legea nu instituie o regulă generală de aplicare din oficiu a cauțiunii și respingerii rapide.\*\*

### AMENDA OBLIGATORIE

CES a recomandat caracterul obligatoriu al amenzii atunci când instanța constată o procedură SLAPP.

Articolul 12 utilizează însă formularea \*\*„poate fi obligat”\*\*.

Prin urmare, aplicarea amenzii nu trebuie prezentată ca automată.

### PROTECȚIA ORGANIZAȚIILOR CARE SPRIJINĂ PÂRÂTUL

CES a propus clarificarea protecției entităților terțe, inclusiv în privința cheltuielilor de judecată.

Articolul 6 permite asociațiilor, sindicatelor și altor organizații sau entități constituite potrivit legii, care îndeplinesc condițiile prevăzute, să sprijine apărarea pârâtului, cu acordul acestuia, ori să depună înscrisuri.

Un element documentar important este că CES a propus diferențierea expresă a acestei forme de sprijin, apropiată de mecanismul amicus curiae, de intervenția accesorie propriu-zisă, precum și o protecție suplimentară împotriva suportării cheltuielilor de judecată.

Textul definitiv nu a preluat expres toate aceste garanții.

Această omisiune poate ridica probleme practice privind calificarea poziției procesuale a entităților care susțin apărarea, fără a justifica un interes personal propriu.

### PROCESE CARE DOBÂNDESC CARACTERISTICI ABUZIVE PE PARCURS

CES a semnalat posibilitatea ca un litigiu să dobândească trăsături SLAPP ulterior introducerii cererii.

Au fost avute în vedere modificarea pretențiilor, intervenția altor persoane și apariția unor cereri noi.

Instituția a propus clarificări privind posibilitatea formulării unei noi cereri de respingere rapidă atunci când cadrul procesual se modifică semnificativ.

A recomandat și menționarea expresă a posibilității constatării caracterului abuziv și a aplicării remediilor speciale în căile de atac.

\*\*Articolele 8 și 9 reglementează expres respingerea rapidă până la soluționarea cauzei în primă instanță, fără ca aceasta să însemne automat că toate remediile din capitolul IV au același regim temporal și procesual.\*\*

Textul definitiv nu conține clarificări exhaustive pentru toate aceste situații.

### LIMITAREA PROTECȚIEI LA MATERIA CIVILĂ

CES a solicitat o fundamentare suplimentară a excluderii procedurilor penale și administrative, observând că mecanisme de intimidare cu efecte similare pot apărea și în aceste domenii.

Articolul 1 alin. (3) menține însă excluderile.

\*\*Aceste diferențe reprezintă opțiuni legislative susceptibile de analiză critică. Ele nu demonstrează, prin simpla lor existență, neconstituționalitatea legii sau incompatibilitatea cu dreptul european.\*\* Consiliul Economic și Social

### AVOCATUL POPORULUI, AJUTORUL PUBLIC JUDICIAR ȘI TRANSPARENȚA HOTĂRÂRILOR

Legea cuprinde și mecanisme complementare de informare, sprijin și monitorizare.

Articolul 16 stabilește atribuții pentru instituția Avocatul Poporului privind colectarea informațiilor despre organizațiile de sprijin, participarea la campanii de informare și activități de formare profesională și elaborarea unui raport anual.

Instituția trebuie să includă pe site-ul propriu o secțiune distinctă privind garanțiile procesuale, remediile și măsurile de sprijin.

Articolul 17 prevede acordarea ajutorului public judiciar potrivit OUG nr. 51/2008 și celorlalte dispoziții aplicabile.

\*\*Această prevedere nu instituie asistență juridică gratuită automată pentru orice persoană care invocă Legea nr. 193/2026.\*\*

Articolul 18 stabilește publicarea hotărârilor relevante pe portalul instanțelor judecătorești și pe ReJust.

Articolul 19 prevede obligații de raportare statistică pentru Consiliul Superior al Magistraturii.

Datele sunt furnizate anual Comisiei Europene, sub formă agregată, dacă sunt disponibile, și publicate pe site-ul CSM.

Sunt vizate numărul procedurilor abuzive, tipurile de părți și categoriile de cereri formulate.

\*\*Eficiența reală a legii va putea fi evaluată prin hotărâri judecătorești și date statistice verificabile, nu presupusă numai din existența garanțiilor normative.\*\*

### PROTECȚIA ÎMPOTRIVA UNOR HOTĂRÂRI PRONUNȚATE ÎN AFARA UNIUNII EUROPENE

Articolele 14 și 15 instituie două mecanisme cu dimensiune internațională.

Articolul 14 privește refuzul recunoașterii sau al încuviințării executării unor hotărâri pronunțate în țări terțe, atunci când sunt îndeplinite condițiile legale privind caracterul vădit neîntemeiat sau abuziv al cererii ori procedurii.

Sunt vizate proceduri îndreptate împotriva participării publice a unor persoane fizice domiciliate sau persoane juridice cu sediul într-un stat membru al Uniunii Europene.

Refuzul poate interveni și pentru alte motive prevăzute de articolul 1.097 din Codul de procedură civilă, potrivit trimiterii exprese din articolul 14.

Articolul 15 permite unei persoane fizice domiciliate în România ori unei persoane juridice cu sediul în România să solicite despăgubiri pentru prejudiciile și cheltuielile suportate în legătură cu o procedură abuzivă inițiată, în condițiile legii, de un reclamant domiciliat în afara Uniunii Europene, în fața unei instanțe dintr-o țară terță.

Dacă procedura străină este încă pendinte, instanța română poate suspenda judecata până la pronunțarea hotărârii străine.

\*\*Aceste mecanisme nu se aplică automat tuturor litigiilor internaționale și nici tuturor hotărârilor pronunțate în afara României.\*\*

### CE ÎNSEAMNĂ LEGEA PENTRU PRESA LOCALĂ ȘI CETĂȚENII DIN HEMEIUȘ?

Într-o comunitate locală, problemele de interes public pot privi bugetul, investițiile, urbanismul, patrimoniul, protecția mediului și activitatea autorităților.

Un jurnalist poate investiga atribuirea unui contract public.

Un cetățean poate solicita informații privind o investiție.

O organizație civică poate formula observații referitoare la un proiect cu impact asupra comunității.

Exercitarea acestor drepturi nu trebuie abandonată numai pentru că persoanele vizate de critici dispun de resurse financiare sau instituționale mai mari.

Pentru \*\*HEMEIUȘ 100% – ONLINE\*\*, relevanța Legii nr. 193/2026 constă în posibilitatea utilizării unor garanții speciale atunci când activitatea jurnalistică de interes public este vizată de cereri vădit neîntemeiate ori de proceduri judiciare abuzive.

Dar protecția nu rezultă automat din simpla invocare a interesului public.

Documentele trebuie verificate, faptele trebuie diferențiate de opinii, iar suspiciunile nu trebuie prezentate drept vinovății demonstrate.

Persoanele vizate de investigații trebuie să aibă posibilitatea prezentării explicațiilor și punctelor de vedere.

\*\*Jurnalismul riguros nu presupune renunțarea la critică, ci susținerea acesteia prin documente, verificări și argumente responsabile.\*\*

### LEGEA NU OFERĂ IMUNITATE PENTRU AFIRMAȚII ILICITE

Libertatea de exprimare nu este nelimitată.

Persoanele ale căror drepturi au fost încălcate pot solicita protecția instanțelor.

În același timp, simplul fapt că o investigație este incomodă, generează controverse sau afectează imaginea unei persoane nu demonstrează caracterul său ilicit.

Legea nr. 193/2026 nu elimină răspunderea civilă și nu interzice acțiunile întemeiate.

Ea urmărește să împiedice utilizarea abuzivă a procedurilor judiciare împotriva mobilizării publice.

\*\*Dreptul persoanei prejudiciate la justiție și libertatea de a discuta probleme de interes public trebuie protejate simultan.\*\*

### CONCLUZIA REDACȚIEI: O LEGE NECESARĂ, DAR PROTECȚIA REALĂ VA DEPINDE DE APLICAREA EI

Legea nr. 193/2026 introduce mecanisme importante împotriva proceselor civile folosite abuziv pentru intimidarea persoanelor implicate în dezbaterea publică.

Cauțiunea, respingerea rapidă a cererilor vădit neîntemeiate, despăgubirile, cheltuielile de judecată și amenzile judiciare pot contribui la descurajarea unor asemenea practici.

Dar adoptarea legii nu garantează, prin ea însăși, protecția efectivă.

Aplicarea sa va depinde de instanțe, de accesibilitatea garanțiilor și de clarificarea problemelor juridice rămase.

Una dintre cele mai importante privește \*\*aplicarea legii proceselor începute înainte de 10 octombrie 2026\*\*.

Analiza articolelor 24 și 25 din Codul de procedură civilă, a jurisprudenței constituționale și a Avizului CES nr. 705/2026 arată că problema nu poate fi rezolvată printr-o simplă invocare a aplicării imediate a legii noi.

\*\*Cauțiunea, respingerea rapidă, despăgubirile, amenda judiciară, publicarea hotărârii și cheltuielile de judecată trebuie examinate diferențiat, în raport cu natura juridică a fiecărui mecanism și cu regulile aplicării legii în timp.\*\*

Jurisprudența constituțională referitoare la neretroactivitate și la efectele viitoare ale situațiilor juridice oferă repere generale, dar nu înlocuiește analiza normelor tranzitorii specifice procesului civil.

Totodată, legiuitorul nu a preluat integral recomandările CES privind aplicarea garanțiilor din oficiu, amenda obligatorie, protecția suplimentară a organizațiilor de sprijin și clarificarea situației proceselor care dobândesc caracteristici abuzive pe parcurs.

Aceste aspecte merită urmărite în practica judiciară și în eventualele intervenții legislative ulterioare.

Pentru presă și cetățeni, mesajul esențial rămâne însă clar.

\*\*Nu orice proces împotriva unui jurnalist este abuziv. Nu orice cerere respinsă dovedește intimidarea. Și nu orice critică formulată în numele interesului public exclude răspunderea juridică.\*\*

Persoanele care suferă prejudicii reale trebuie să poată apela la justiție.

Dar nici jurnaliștii, cercetătorii, activiștii și cetățenii care discută documentat probleme de interes public nu trebuie reduși la tăcere prin utilizarea abuzivă a proceselor.

\*\*Dreptul de a cere explicații celor care exercită puterea ori gestionează resurse de interes public nu trebuie anulat prin teama unor procese de intimidare.\*\*

Iar accesul la justiție nu trebuie transformat într-un instrument de presiune în mâinile celor care dispun de resurse financiare sau instituționale superioare.

\*\*Justiția trebuie să rămână un instrument de apărare a drepturilor, nu o pedeapsă pentru curajul de a pune întrebări legitime.\*\*

\*\*Redacția HEMEIUȘ 100% – ONLINE\*\*

(Surse: 1. Legea nr. 193 din 7 octombrie 2026, publicată în Monitorul Oficial nr. 845/2026, text integral pus la dispoziție pentru analiză – https://infodosar.ro/monitorul-oficial/parlamentul/362286-lege-193-2026; 2. Consiliul Economic și Social, Avizul nr. 705 din 28 ianuarie 2026 – https://www.ces.ro/newlib/PDF/avize/2026/2.7-Aviz-CES-Lege-proceduri-judiciare-28.01.2026.pdf; 3. Codul de procedură civilă, articolele 24–25 și 451–455 – https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/255192; 4. Curtea Constituțională, Decizia nr. 755/2014, paragraful 19 – https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/165516; 5. Curtea Constituțională, Decizia nr. 340/2024, paragrafele 39–41 – https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/289905; 6. Directiva (UE) 2024/1069 – https://eur-lex.europa.eu/eli/dir/2024/1069/oj.)