SFÂNTUL CIPRIAN – SFÂNTUL CARE LA ÎNCEPUT A FOST VRĂJITOR

Biserica Ortodoxă îi pomenește astăzi, vineri, 2 octombrie, pe Sfântul Sfințit Mucenic Ciprian și pe Sfânta Muceniță Iustina.. Povestea lui Ciprian este una dintre cele mai neobișnuite din tradiția creștină: înainte de convertire, scrierile hagiografice îl prezintă drept un cunoscut vrăjitor al Antiohiei, inițiat în magie, astrologie și practicile religioase păgâne. Omul care ar fi încercat să-și folosească puterile împotriva Iustinei avea să renunțe la vechea sa viață, să devină creștin, apoi diacon, preot și episcop și, în cele din urmă, să moară ca martir. Iar aici apare marele paradox al poveștii sale: fostul vrăjitor este astăzi unul dintre sfinții către care credincioșii ortodocși se îndreaptă în rugăciunile pentru izbăvirea de vrăji și de lucrarea răului.

ÎNAINTE DE SFÂNT A FOST, POTRIVIT TRADIȚIEI, VRĂJITOR

Viața Sfântului Ciprian trebuie povestită cu o precizare esențială: relatările spectaculoase despre perioada de dinaintea convertirii sale provin din tradiția hagiografică a Bisericii și nu trebuie confundate cu o biografie modernă ale cărei episoade pot fi demonstrate independent prin documente istorice contemporane.

Sursele ortodoxe îl prezintă pe Ciprian ca provenind dintr-un mediu păgân și fiind inițiat încă din copilărie în practicile religioase ale lumii în care trăia.

Calendarul oficial publicat de Basilica îl numește explicit „Magul sau Vrăjitorul” și relatează că ar fi trecut prin mai multe centre ale lumii antice, unde ar fi dobândit cunoștințe de magie și astrologie.

În cele din urmă, ar fi devenit un vrăjitor cunoscut al timpului său.

Dar în aceeași Antiohie trăia o tânără creștină.

Numele ei era Iustina.

IUSTINA, TÂNĂRA PE CARE CIPRIAN NU A PUTUT-O ÎNVINGE

Potrivit tradiției bisericești, Iustina provenea dintr-o familie păgână.

După ce a auzit propovăduirea creștină, a ajuns să creadă în Hristos, iar ulterior și părinții ei s-ar fi convertit.

Un tânăr numit Aglaid s-ar fi îndrăgostit de Iustina și ar fi dorit să o ia de soție.

Ea l-a refuzat.

Aglaid a apelat atunci la Ciprian.

Acesta ar fi încercat, prin practicile sale magice, să o determine pe Iustina să cedeze dorinței tânărului.

Încercările eșuează.

Tradiția creștină spune că Iustina se apăra prin rugăciune și semnul Sfintei Cruci.

Pentru Ciprian, tocmai acest eșec avea să devină începutul unei transformări radicale.

VRĂJITORUL ÎȘI ARDE CĂRȚILE

Potrivit relatării hagiografice, Ciprian ajunge la concluzia că puterea în care crezuse până atunci nu poate învinge credința Iustinei.

Urmează gestul simbolic al rupturii cu vechea sa viață.

Ciprian își ia cărțile de vrăjitorie pentru a le arde, se îndreaptă către episcopul Antim, se pocăiește și primește botezul creștin.

Transformarea descrisă de tradiția Bisericii este totală:

vrăjitorul devine creștin.

Dar povestea merge mai departe.

DE LA VRĂJITOR LA EPISCOP

După convertire, Ciprian ar fi urcat treptat în ierarhia bisericească.

A devenit diacon, apoi preot și, în cele din urmă, episcop.

Iustina, la rândul ei, este prezentată de tradiția ortodoxă drept diaconiță.

Este una dintre cele mai spectaculoase răsturnări întâlnite în literatura hagiografică: omul care își dedicase o parte a vieții magiei ajunge să slujească tocmai credința în fața căreia practicile sale eșuaseră.

De aici înainte, destinele lui Ciprian și Iustina rămân legate.

CIPRIAN ȘI IUSTINA AJUNG ÎMPREUNĂ ÎN FAȚA MORȚII

Tradiția bisericească relatează că cei doi au fost denunțați autorităților din cauza credinței lor creștine și supuși persecuțiilor.

Basilica relatează că au fost aduși înaintea guvernatorului Evtolmie și supuși chinurilor, iar ulterior trimiși la Nicomidia, unde au fost condamnați la moarte prin sabie.

Există însă un detaliu cronologic care trebuie tratat prudent.

Aceeași tradiție plasează începutul vieții lui Ciprian în vremea împăratului Deciu, în timp ce martiriul este asociat persecuțiilor din vremea lui Dioclețian.

De aceea, redacția HEMEIUȘ 100% – ONLINE păstrează relatarea în registrul în care sursele bisericești o transmit: cel al tradiției hagiografice, fără a transforma toate detaliile acesteia în certitudini istorice independente.

Finalul poveștii este însă cel păstrat de cultul ortodox: Ciprian și Iustina sunt cinstiți împreună ca martiri.

DE CE TOCMAI SFÂNTUL CIPRIAN ESTE CHEMAT ÎMPOTRIVA VRĂJILOR?

Aici se află marele paradox al vieții sale.

Omul descris de tradiție ca vrăjitor a devenit unul dintre sfinții cei mai cunoscuți în evlavia populară pentru rugăciunile împotriva vrăjilor, blestemelor și lucrărilor demonice.

Doxologia include pentru ziua de 2 octombrie atât „Rugăciunea Sfântului Mucenic Ciprian, pentru izbăvirea de vrăji, blesteme și de toată lucrarea diavolească”, cât și Acatistul Sfântului Sfințit Mucenic Ciprian, prezentat în același registru.

Explicația se află chiar în sensul creștin atribuit convertirii sale.

Ciprian nu este cinstit pentru că ar fi practicat magia, ci pentru că a renunțat la ea.

În interpretarea Bisericii, povestea sa nu glorifică vrăjitoria.

Dimpotrivă, mesajul ei este acela al biruinței credinței asupra magiei și al schimbării radicale a omului.

UN DETALIU IMPORTANT: NU TREBUIE CONFUNDAT CU CIPRIAN AL CARTAGINEI

Există și o confuzie frecventă.

Sfântul Sfințit Mucenic Ciprian pomenit la 2 octombrie, asociat în tradiția hagiografică cu Sfânta Iustina și cu practicarea magiei înaintea convertirii, nu trebuie confundat cu Sfântul Ciprian al Cartaginei.

Ciprian al Cartaginei a fost o altă personalitate a creștinismului timpuriu, episcop și important autor creștin din secolul al III-lea.

Cele două personaje sunt distincte.

POVESTEA UNUI OM CARE ȘI-A SCHIMBAT COMPLET VIAȚA

Dincolo de magie, demoni și toate elementele spectaculoase care au făcut această viață de sfânt atât de cunoscută, în centrul poveștii lui Ciprian se află o idee mult mai simplă.

Un om își poate schimba radical viața.

În tradiția creștină, Ciprian nu devine sfânt pentru ceea ce fusese înainte.

Devine sfânt pentru că renunță la ceea ce fusese.

Își abandonează vechile credințe, își arde cărțile de magie, primește botezul, devine slujitor al Bisericii și ajunge să-și dea viața pentru noua sa credință.

Poate tocmai aici se găsește explicația pentru fascinația pe care povestea sa continuă să o exercite după atâtea secole.

Drumul atribuit lui Ciprian de tradiția creștină pare aproape imposibil:

de la vrăjitor la creștin, de la creștin la episcop și de la episcop la martir și sfânt.

Iar omul care, potrivit aceleiași tradiții, încercase cândva să învingă credința Iustinei prin magie ajunge în cele din urmă să creadă în Dumnezeul Iustinei și să fie cinstit, alături de ea, în aceeași zi de 2 octombrie.

(Surse: Basilica – Calendarul Ortodox, 2 octombrie, „Sf. Sfințit Mc. Ciprian; Sf. Mc. Iustina fecioara”; Doxologia – Calendarul zilei de 2 octombrie și materialele dedicate Sfântului Sfințit Mucenic Ciprian și Sfintei Mucenițe Iustina; sursele și textele liturgice ortodoxe privind cinstirea Sfântului Ciprian și rugăciunile pentru izbăvirea de vrăji, blesteme și lucrarea răului.)